Codruța și spionii
Spioni, ofițeri, acoperiți, colonei și oameni care leapădă rucsacuri fojgăie de la o vreme prin spațiul Puterii ca electronii prin acceleratorul din Geneva. Ca sub puterea unui cîmp confuz, acești corpusculi oscilează la vedere, antrenînd pe mai toată lumea într-o vibrație prostească.
După fizica modernă, acoperitul ar putea fi considerat particula lui Tudor Postelnicu. Numele i s-ar trage nu neapărat de la dumnezeul crud și analfabet al turnătorilor din Epoca de Aur, ci de la contribuția acestei particule-sifon la materia socială. În baza unei mecanici cuantice inventate de Stalin, acoperitul e răspîndit în societate așa cum sînt răspîndiți protonii în univers. El e pretutindeni și nicăieri, fiindcă aparatura de detectare e în mîna vechilor laboranți.
Laura Codruța Kövesi, fost colonel sub acoperire pe lista lui Gabriel Oprea, duce de cîteva săptămîni o luptă cu spionii. Mai întîi, spionii au vrut s-o intimideze și i-au sculat rudele din somn la mijlocul nopții, ca să le ceară adresele de mail. Apoi, spionii s-au îmbătat și s-au lăsat capturați în ușa rotativă de la Marriott, la fel cum a pățit vulpea cînd a băgat capul pe fereastra mașinii și i-a prins iepurașul gîtul la geam. Toate astea a ținut să ni le spună doamna procuror-șef cu un aer nesigur, ruinînd faima Mossad-ului într-o declarație de un minut.Dar episodul doi al acestei lupte cu spionii i-a avut ca invitați pe băieții de la SIE. 
Doamna Kövesi i-a luat la ștangă pe alde MRU și Predoiu fiindcă n-au furnizat informații către DNA cu privire la banii furați din România și ascunși în străinătate. Dacă cineva caută o legătură între cele două episoade, un fir care înnoadă un discurs răzbunător de week-end-ul sinucigaș al unor spioni de elită, acea legătură și acel fir pot fi doar SIE.
Serviciul de Informații Externe, o organizație cu profil evaziv, dar cu notorietate de recrutor în politică, Justiție și presă, se remarcă de peste două decenii printr-o lipsă căutată de PR și o scădere drastică de personalitate. În contrast cu SRI, care și-a extins ego-ul peste tot, rotind deasupra capului rechizitoriile DNA, SIE s-a mulțumit să dormiteze sub comandamente vagi, lăsîndu-se sorbit, încet-încet, de anaforul serviciului intern. Mizele externe au fost treptat abandonate, iar SIE a început să se pregătească – să ne amintim declarația aiuritoare a lui George Maior – pentru includerea în SRI. Astfel încît, în 2015, cînd Republica Moldova a ieșit definitiv de pe traiectoria româno-europeană, nimeni de la SIE n-a dat socoteală, fiindcă nimeni nu avea pentru ce.E posibil ca SIE să se afle acum într-o campanie de recuperare a demnității, a teritoriului și chiar a dușmanilor. E posibil ca lupta mută dintre serviciul mic și serviciul mare s-o fi făcut pe doamna Kövesi să strige. Sau – cine știe? – să tragă la picioare după ce i s-a tras pe la ureche.
Orice rabin amator poate jura că spionii ăia evrei s-au lăsat arestați dinadins, după cum orice popă sub acoperire îi putea sfătui pe procurorii DIICOT să-i ierte pe păcătoși. Nu de alta, dar serviciile traduc ceva mai larg legea talionului. Pentru ele, “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” înseamnă, în mare, “dosar pentru dosar”.
În toiul acestei îmbrînceli între servicii, Laura Codruța Kövesi a spus un mare adevăr: SIE, într-adevăr, nu semnalează averile furate din România și adăpostite pe teritoriul altor state. Doamna procuror-șef nu spune însă și de ce se întîmplă una ca asta. Nu spune fiindcă n-ar avea cum să spună că SIE, care îi cunoaște pe miliardarii hoți ca pe propriul buzunar, preferă să-i mulgă în loc să-i prindă. Doamna Kövesi n-are cum să spună așa ceva despre SIE fără să aibă dovezi. Iar dovezile nu sînt la dumneaei, ci, pentru ca cercul să se închidă, stau la SRI.
În ceea ce privește dovezile despre SRI, vă puteți imagina fiecare unde ar putea sta. E o țară liberă, oricine are dreptul s-o facă.(Sursa:Doru Buscu-Catavencii)
