Colinde de Craciun
Urarea versificata ce se canta intotdeauna la sarbatorile Craciunului, dupa datina, se numeste colind, colinda sau corinda si numai rareori urare sau urare la fereastra.
Provenind din cuvantul de origine latina “Kalendae”, derivat la randul lui, al verbului “calare”, ce avea sensul de “a vesti”, colindele romanesti vorbesc despre Nasterea Mantuitorului:
„La Vifleem colo-n jos”
La Vifleem colo-n jos
Cerul arde luminos
Preacurata
Naste astazi pe Hristos
Naste-n ieslea boilor
Pe-mparatul tuturor
Preacurata
Sta si plange-ncetisor
Nu mai plange maica mea
Scutecele noi ti-om da
Preacurata
Pentru pruncul de-mparat.
„Aseara pe-nserate”
Aseara pe-nserate
Fecioara Maria
In Viflaim cetate
Calatorind sosea.
Si fiind obosita
Salas isi cauta,
Si-n Viflaimul mare
Nimenea n-o primea.
Atunci Sfanta Fecioara
Din Viflaim iesea,
Si-n camp intr-o poiata,
Acolo s-aseza.
Si intre dobitoace
Pe fanul cel uscat
Nascut-a Preacurata
Un mare Imparat.
Fiul incepe-a plange
Maria-l mangaia
O, nu plange Iisuse
Ca tu cunosti lumea
Ca lumea asta mare
Prin tine s-a zidit
Prin tine si prin Tatal
Si Dumnezeu cel Sfant.
S-aude glas spre seara,
Al clopotelor cant,
Ca vine, vine iara
Iisus pe-acest pamant.
El vine-n haina alba
De ingerasi purtat
Sa spele lumea-ntreaga
De rau si de pacat.
De-atunci in orice casa
S-aud colindatori,
Colinda lor duioasa
Rasuna pana-n zori.
Laura Moise
