COLONIZAREA ROMÂNIEI IA PROPORȚII

Rândurile de mai jos nu se vor a se constitui într’un mesaj rasist, dar România este într’un real pericol. O armată de naivi își imaginează că dacă refugiații și imigranții economici care invadează Europa au ca obiectiv vestul continentului, aceasta este suficient pentru a ne feri de o colonizare masivă a țării. Ce nu înțeleg acești naivi, care din acest motiv nu reacționează, este faptul că, odată ajunși pe teritoriul României, imigranții pot rămâne aici pentru totdeauna, deoarece nimeni nu garantează faptul că vor fi primiți în alte țări.

Putem spune fără riscul de a greși că asistăm la colonizarea României din ce în ce mai accelerat. Cu alte cuvinte, România poate deveni o tabără pentru mase mari de refugiați, ceea ce se poate termina cu naturalizarea lor. Legile românești vor permite în perioada următoare naturalizarea multor imigranți veniți din est.

Și pentru că mulți români au nevoie de dovezi ca să iasă din starea de apatie care le’a fost indusă, îi invităm să urmărească un fragment video dintr’o emisiune de pe TVR, realizată pe 1 noiembrie 2017, unde Codru Vrabie, reprezentantul ONG-ului Funky Citizens și colaborator la Fundația Soros-România, a vorbit despre cifra de 350.000 de refugiați pe care ar putea să îi primească România, însă a făcut referire și la un studiu care vorbește despre un milion de ”refugiați”.

Iată cum vor fi înlocuiți cei 4 milioane de români plecați peste în Europa.

Mai mult decât atât, individul a avut uriașul tupeu să pretindă că, nici mai mult, nici mai puțin … Casele românilor plecați la muncă în vest ar trebui să’i găzduiască pe imigranți, pentru a se putea integra în România !!!

După cum vedeți, toți acești agenți ai intereselor soroșiste nu vorbesc despre soluții de aducere în țară a românilor plecați, ci de soluții de înlocuire definitivă a acestora cu alte etnii.

Și să nu uitați nicio clipă că George Soros, marele islamizator al Europei, transferă regulat miliarde de dolari în rețeaua sa de ONG-uri, după unii peste 30 de miliarde, pentru a susține cu și mai multă forță politicile neomarxiste ale multiculturalismului, desființarea identităților culturale ale națiunilor, discriminarea majorităților etnice, religioase și sexuale în fața minorităților, totul în folosul ”Noii Ordini Mondiale” la care visează el.

George Soros:
«Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum»
Publicația austriacă InfoDirekt, apropiată armatei austriece, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), afirmă că ONG-urile lui Soros din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa.
Iată ce spunea George Soros despre viitorul pe care’l doreşte ”rasei albe”: ”A simți și chiar crede că rasa albă este inferioară în fiecare plan imaginabil este natural, având în vedere istoria sa și documentele curente. Fie ca țara vestică a rasei albe să piară în sânge și suferință.
Trăiască societatea multiculturală, rasial amestecată și societatea ecologică fără clase!

Trăiască anarhia!
Vom afirma în mod deschis identitatea noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor inter-rasiale, să se împerecheze cu albi.
Femeia albă trebuie să se împreuneze cu membri ai raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa albă va dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul omului alb şi cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire”,  (din ziarul suedez Nya Dagbladet, din 9 martie 2014).

Incitarea la dispariţie a popoarelor autohtone din Europa se regăseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a găzdui milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, ianuarie 2000, de Divizia pentru populație a Naţiunilor Unite, intitulat Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.
Rămâne un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât de precisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei?

Europa sub un asediu necruțător
Dacă privim în jur în Europa de azi, observăm că planul pare că s’a realizat deja aproape în întregime. Războiul demografic din Europa e la apogeul său, iar extincţia popoarelor autohtone ale Europei pare mai aproape ca oricând: în 15 ani, jumătate din populaţia Europei va fi constituită din musulmani. Asta fără a lua în calcul imigraţia masivă de azi, a sute de mii dacă nu chiar milioane de imigranţi.
Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma ”noii civilizaţii” susţinută de evanghelizatorii mentalităţii multiculturale e adeziunea la amestecul etnic forţat. Europenii sunt naufragiaţi în metișism, scufundaţi în valurile de imigranţi afro-asiatici.
Pe de’o parte prin ignoranţa populaţiilor locale care nu sunt corect informate de dezastrul demografic în care sunt târâte iar pe de altă parte sub presiunea şmecheriilor ”umanitare” propagate zilnic de organizaţiile şi ONG-urile bine sponsorizate de peste ocean precum şi a apelurilor ”la solidaritate şi umanitate” lansate continuu de mijloacele de comunicare în masă, se urmăreşte acceptarea ”ca necesitate umanitară” a colonizării Europei cu milioane de imigranţi.
Şi ca să fim bine înţeleşi şi să nu dăm loc la false interpretări, afirmăm deschis că imigranţii (proveniţi din ţările distruse de războaie şi ”revoluţii”, războaie şi ”revoluţii”, repetăm, războaie şi ”revoluţii” programate de aceiaşi care au programat şi acest exod) sunt victime, la fel cum suntem şi noi, autohtonii.
În acelaşi timp, se urmăreşte a se impune europenilor o ideologie care le neagă propriile origini şi prin care se încearcă distrugerea propriei lor identităţi etnice, istorice şi culturale. A’ţi conserva identitatea etnică, istorică şi culturală e un drept al oricărui popor şi al oricărui grup etnic.

Constituția României: ARTICOLUL 3
”(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.”
Această conservare a propriei identităţi nu presupune, în sine, atacarea vreunui alt grup etnic. Cei care încearcă să insinueze acest lucru sunt mincinoşi şi o fac fiind rău intenţionaţi. Motivul care îi mână este ura lor faţă de identitatea etnică, istorică şi culturală a altor popoare.
Dimpotrivă, conservarea propriei identităţi etnice, istorice şi culturale impune, pe principiul simetriei, susţinerea şi conservarea identităţilor oricăror altor popoare şi ale oricăror altor grupuri etnice.
Prin urmare, toţi cei care califică drept ”xenofobie, extremism etc…”, dreptul inalienabil al fiecărui popor de a’şi conserva identitatea etnică, istorică şi culturală nu fac decât să atace cu ură acel popor, nu fac decât să se dedea ei înşişi la acţiuni pline de ură, xenofobie şi rasism împotriva acelui popor.

În lunga listă a acestor organizaţii întâlnim în primul rând organizaţiile şi ONG-urile de extremă stângă: comuniste, anarhiste, troțkiste, ecologiste, libertariene, progresiste etc… multe dintre ele foarte bine finanţate de miliardari ca Soros, miliardari care şi’au clădit averea prin falimente şi prăbuşiri ale monedelor şi titlurilor de stat naţionale, adică miliardari care au adus sărăcie şi suferinţă popoarelor şi care numai ”binefăcători ai celor mulţi de pe această planetă” nu sunt.

Susţinătorii globalizării nu ostenesc să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră ”este un act progresist şi umanitar”, că a încerca să’ţi păstrezi identitatea e ”rasism” şi că păstrarea identităţii culturale, istorice şi naţionale ”e o idee extremistă şi complet greşită”, şi fac asta doar pentru că vor ca noi să devenim doar nişte cetăţeni orbi care să consumăm ceea ce ni se oferă atât mental, cât şi material.
Propaganda prin care Germania încearcă să scape de o parte din refugiaţi şi să’i redistribuie fără voia acestora în Europa de Est reiese limpede dintr’un articol apărut în ziarul german Der Spiegel, intitulat Imigrația: Europa de Est ratează o oportunitate.
Redăm mai jos câteva fragmente edificatoare:
”Europa se reduce. În special în partea de est a continentului, schimbările demografice sunt dramatice, popoarele se sting literalmente. Cu toate acestea, Ungaria, Polonia & Co. sunt împotriva imigrației. Vor regreta. […] O politică comună de imigrare a UE ar fi o soluție rezonabilă, economic și politic. În loc de a schimba acuzații reciproce nevrednice între guvernele naționale, s’ar putea obține atât atenuarea unei catastrofe umanitare cât și, simultan, deschiderea de oportunități de dezvoltare pe termen lung.”
Mai mult, cancelarul german, Angela Merkel ameninţă statele Uniunii cu ”acţionarea lor în justiţie şi cu procese europene” dacă nu vor accepta cotele obligatorii cu mii de imigranţi, cote fixate de Germania şi de Uniunea Europeană pentru fiecare stat european.
Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile. Numai că măsurile economice şi politice care se iau sunt exact contrare.
Situaţia depopulării masive a României şi a Europei de Est în ultimii 25 de ani prin pauperizarea populaţiei precum şi uriaşul influx de imigranţi care se pregăteşte acum să fie trimis în ţările europene sunt fapte incontestabile în acest sens.

Cazul României, care a cunoscut cel mai mare exod din istoria sa cu 4 milioane de români plecaţi şi cu o scădere a populaţiei de 13% la fiecare 10 ani, este relevant. După 2100, dacă actualele trenduri se menţin, Românii vor ajunge o minoritate de doar 20-45% în propria lor ţară. Şi asta fără să luăm în considerare marile fluxuri migratoare de care vorbim.
Orice român conștient percepe drama acestei națiuni, mai ales atunci când se gândește la faptul că 4 milioane de oameni activi au părăsit țara pentru o viață mai bună în altă parte, 4 milioane de oameni activi pierduți la o populație cu ceva peste 20 de milioane este un adevărat dezastru.
De ce au plecat acești oameni?
Pentru că în țara lor nu au un viitor. Pentru că politicienii corupți au distrus viitorul a cel puțin două, trei generații de tineri! Pentru că patronii firmelor din România nu au putut oferi mai mulți bani, iar de aici s’a format o tradiție, încă din primii ani de după evenimentele din 1989, prin plata unor salarii de mizerie și exploatarea fără milă a angajaților chiar și în afara programului legal.

România nu scapă de colonizare și amestec rasial.
Astăzi, mulți dintre patroni care au o responsabilitate în migrația masivă a românilor se plâng că nu au cu cine lucra, că afacerile lor construite pe destine distruse riscă să  falimenteze din cauza lipsei forței de muncă. Desigur, acești indivizi, majoritatea lor conectați cu clasa politică din România, vor să adune și astăzi bogății, plătindu’și prost angajații.
Și pentru că știu că nu îi pot aduce pe românii plecați pentru salarii mai mari, și’au făcut temele și astăzi importă muncitori asiatici, din țări mult mai sărace decât România, pentru care 1.500 de lei în mână e o adevărată afacere.
Desigur, există și oameni de afaceri cinstiți care sunt nevoiți să recurgă la o astfel de opțiune, după ce a fost distrusă piața muncii de către alții.
Și iată că România nu scapă de colonizare și amestec rasial. România aşteaptă valuri de muncitori din Africa sau Asia pentru a rezolva criza forţei de muncă.
Angajatorii nu trebuie însă se bucure prea repede, pentru că procesul de recrutare este scump şi complicat, din cauza legislaţiei, atrag atenţia specialiştii. Într’adevăr, nu vor veni mase mari de musulmani mai mult sau mai puțin radicalizați, ci muncitori din Filipine, Nepal, Vietnam, India, Indonezia, Thailanda etc. Iar odată cu venirea lor în număr mare, patronii români vor putea din nou să se bată în salarii minime pe economie, pentru că vor avea alternativă la români.

Deputaţii au votat facilitarea importului de forţă de muncă străină în România. Date fiind cifrele ridicate de pierdere de populaţie a României, luarea unor astfel de decizii legislative nu surprinde. Nu surprinde nici că aceste decizii vin să compenseze lipsa de strategie a elitelor româneşti de a convinge pe cei plecaţi din ţară să se întoarcă şi să investească experienţa şi capitalul acumulate afară în economia românească.
Cel mai strident însă această măsură dovedeşte că deciziile politice legate de subiectul muncii se fac urmând consistent o logică a exploatării, deşi, chipurile, la guvernare se află un partid de stânga. Detalii despre ce şi cum se facilitează prin aceste măsuri:
Camera Deputaţilor a stabilit, în calitate de for decizional, reducerea obligaţiilor de plată pe care le are un angajator în cazul muncitorilor străini. Iniţiativa a fost susţinută de toate grupurile parlamentare, care au subliniat necesitatea unor măsuri pentru a reduce deficitul forţei de muncă din mai multe sectoare ale economiei.
Lucian Simion:
„Angajatorii vor avea obligaţia de a asigura lucrătorilor străini doar salariul minim pe economie şi nu cel puţin salariul mediu – cum prevede legislaţia actuală. Se simplifică, totodată, procedurile pentru eliberarea avizului de angajare şi demersurile pe care un angajator este obligat să le facă. Nu în ultimul rând, se reduc cu 50% taxele care trebuie plătite, de exemplu, tariful pentru eliberarea avizelor de angajare scade de la 200 la 100 de euro; costurile cu forţa de muncă vor fi semnificativ mai mici pentru angajatori” – spune deputatul PSD, Lucian Simion, unul dintre iniţiatori.
”S’au acceptat două amendamente de maximă importanţă care elimină discriminarea creată între salariaţii români şi cei străini, conform principiului la muncă egală salariul egal. Coboară salariul de încadrare al lucrătorului străin necalificat, de la salariu mediu brut la salariu minim brut, iar pentru lucrătorii înalt calificaţi de la patru salarii medii brute la două salarii medii brute.”
Éva Csép, deputat UDMR, a atras, însă, atenţia că pentru a rezolva criza de personal sunt necesare şi măsuri pentru păstrarea forţei de muncă autohtone. Éva Csép: ”Garantarea forţei de muncă este primordială pentru România, pentru că ajungem să avem bani pentru investiţii şi nu mai avem cu cine să le facem. Nu mai au firmele de construcţii oameni cu care să lucreze şi să construiască, eventual, autostrăzi. Deci, cred că această posibilitate pe care o acordă această propunere legislativă cât de cât va ajuta, dar nu pe termen lung”.
Proiectul de lege a fost votat de toate grupurile parlamentare şi a fost transmis preşedintelui Klaus Iohannis spre promulgare.

Ce animă gândirea elitelor politice româneşti?
Această ultimă măsură face parte dintr’o serie de atacuri îndreptate împotriva drepturilor muncitorului român, ultimele fiind intenţiile infame ale guvernului de limitare a ajutorului social.
Ca să înţelegem această logică, trebuie să privim şi de pe cealaltă parte a baricadei. Să presupunem că firmele care vor avea de câştigat de pe urma acestor măsuri au deja pregătită mâna de lucru de import, fie la frontieră, fie în interior lucrând deja sub radarul autorităţilor. În acest context, întrebarea care trebuie pusă este ce face puterea nu pentru angajatori (căci ştim că le lustruieşte bocancii), ci pentru angajaţi şi pentru aceşti români de împrumut care vor construi casele românilor de termen lung şi le vor repara străzile, canalizarea şi dinamiza creşterea economică.
Ce măsuri va lua guvernul, în spirit umanitar, nu lucrativ, ca viaţa acestor migranţi din Asia de sud-est sau din Africa să fie una decentă? Cum se va asigura că nu vom avea din nou sclavi pe pământ românesc? Cum va garanta acestor muncitori pe care nevoia i’a dus departe de casă (ca şi pe românii din diaspora) că li se va plăti salariul promis, că nu vor dormi în containere, că nu vor suferi accidente de muncă evitabile, că vor obţine asistenţă medicală, că vor putea învăţa limba română dacă vor, că nu vor muri de foame pe stradă când li se termină contractul de muncă şi că nu vor fi urâţi, batjocoriţi sau atacaţi fizic de populaţia băştinaşă?

Ce va face guvernul să prevină un alt val de plecări din România, cauzat de noile condiţii de exploatare pe care le generează?
Cum va apăra pe muncitorii români şantajaţi cu înlocuirea de către un străin, mai ales că, atenţie, vor fi expuşi acestui şantaj nu doar şantieriştii şi cei ce lucrează la bandă rulantă, ci şi purtătorii de cămaşă ce şed la birou şi practică meserii de înaltă calificare?
Întrebările de mai sus sunt retorice, pentru că ştim cu toţii răspunsul. Guvernul nu va întreprinde mare lucru animat de spirit umanitar. Forţat de împrejurări va face poate curăţenie în urma acestor măsuri, o operaţiune scumpă, dar mult apreciată de angajatori. Spre exemplu, va plăti, la presiunea ONG-urilor sau a Uniunii Europene, costurile de repatriere a celor ce nu mai sunt doriţi (da, din banii de pensii ai românilor!), încarcerarea celor ce urmează să fie deportaţi şi terapia intensiva a celor accidentaţi. În logica exploatării însă, elitele româneşti pregătesc deja terenul în plan politic.
Dacă, în următorii ani, România va fi obiectul unui flux mare de forţă de muncă de altă culoare a pielii, alt stil de viaţă şi altă religie, elitele româneşti nu vor ezita, cinice, să exploateze cartea xenofobiei.
Cei ce intonează azi psalmul urii împotriva diversităţii sexuale şi promovează fundamentalismul, vor schimba trei cuvinte în refren şi ieşi din nou la rampă contra ”migranţilor”.

În logica exploatării, deci, în schimbul drepturilor, demnităţii şi salariului furate cu mâna dreaptă, elitele vor oferi, cu stânga, vorbe despre neam şi credinţă şi vor arăta cu degetul înspre aceşti exploataţi străini aduşi cu permisiunea şi încurajarea lor in ţară şi îi vor declara pericol public. Să ne aducem aminte ce spuneau politicieni fără scrupule despre românii din Marea Britanie, în timpul campaniei pentru Brexit ! Răul cel mare al economiei britanice erau cei care le ”furau” locurile de muncă localnicilor.

Astfel se va naşte o noua categorie de ţapi ispăşitori ai mizeriei economice creată de această elită însăşi, după acelaşi algoritm care i’a făcut vinovaţi pe cei ce iubesc altfel pentru scăderea natalităţii.
Algoritmul de a da vina pe muncitorii străini e unul testat deja în ţări mai mult sau mai puţin democratice care importă forţă de muncă, de la SUA, Anglia şi Austria până la diverse emirate arabe mai mult sau mai puţin unite. În mod pervers, imitarea acestor modele le va urca adrenalina unora, căci se vor simţi că joacă jocul politic şi economic ca la mesele mari ale exploatării, fără sa înţeleagă însă consecinţele pe termen lung a acestor decizii.

Iar românii cărora nu le convine concurența asiatică, n’au decât să’și ia lumea în cap pentru a pleca în alte țări, la muncă.
Prin urmare, odată cu venirea unui număr mare de muncitori din țările asiatice sărace, putem estima că migrația românilor se va accentua!

”Primele iniţiative în sensul recrutării de forţă de muncă din afara ţării au început să apară în România în ultimii ani. Motivele pentru care angajatorii români au apelat la această strategie sunt diverse şi includ migraţia anumitor categorii sociale către ţări mai dezvoltate din vest, scăderea natalităţii, cerinţele în schimbare pentru diferite locuri de muncă, schimbări dictate de noile tehnologii şi incapacitatea sistemului de învăţământ de a se plia la nevoile angajatorilor de astăzi”, notează autorii unui studiu.
O altă problemă cu care se confruntă angajatorii este legată de salarii. Potrivit legislaţiei, muncitorii străini trebuie plătiţi cu cel puţin salariul mediu pe economie, adică 500 de euro – ceea ce creează inechităţi.
”Trei milioane jumătate, patru milioane de adulţi în vârstă de muncă au migrat, nu mai sunt aici, nu mai stau la uşile angajatorilor, iar acum ca să’şi rezolve această problemă angajatorii, care ştiu că nu pot aduce românii înapoi pentru că îi plătesc cu salarii foarte mici, sunt nevoiţi să importe angajaţi din ţările terţe Uniunii Europene. În momentul de faţă vor să elimine din lege acea prevedere care spune că nu poţi să aduci un lucrător din state terţe dacă nu’l plăteşti cu cel puţin salariul mediu pe economie”, a declarat, Dumitru Costin, şeful Blocului Naţional Sindical (BNS).
Potrivit acestuia, acea barieră a fost pusă în mod premeditat în legislaţie tocmai pentru a descuraja angajatorii care au făcut un ”sport naţional” din plata salariaţilor doar cu salariul minim pe economie.

Criza forţei de muncă loveşte puternic România, care a început să importe forţă de muncă din ţările asiatice pentru turism, industrie, construcţii şi agricultură, arată un studiu al companiei de consultanţă în resurse umane Smartree.
Vestea bună este că procesul de recrutare nu este doar scump, dar şi extrem de laborios, din cauza legislaţiei româneşti. Procedura prin care muncitorii din ţări terţe ale Uniunii Europene sunt aduşi în România nu este deloc una simplă, spune Oana Datki, specialist în resurse umane. Potrivit acesteia, anual, angajatorii pot aduce un număr maxim de muncitori necomunitari, cifră stabilită de Guvern în baza unor estimări făcute Institutul Naţional de Statistică.
Concret, România a putut aduce până la 7.000 de astfel de noi lucrători la nivel naţional în decursul anului 2018.
”Aducerea lor e o soluţie în momentul în care ai astfel de goluri în piaţa muncii. Sunt firme care facilitează acest tip de recrutări, care se ocupă inclusiv de formalităţi. Nu este un proces simplu şi este şi foarte costisitor. Există o procedură foarte clară legată de modul în care ei pot fi aduşi în România”, spune specialista în resurse umane.
Concret, muncitorii extracomunitari pot fi încadraţi în muncă în baza avizului de angajare, obţinut de angajatori în condiţiile Ordonanţei nr. 25 din 26 august 2014, cererea pentru eliberarea avizului de angajare fiind depusă de angajator la sediul Inspectoratului pentru Imigrări (IGI) de pe raza căruia are sediul social sau domiciliul.
Potrivit legislaţiei în vigoare, angajatorul trebuie să dovedească printr’o adeverinţă eliberată de Agenţia Judeţeanţă pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) din judeţul său că locul de muncă pe care aduce muncitorul extracomunitar nu a putut fi ocupat de candidaţi români. În plus, angajatorul este nevoit să achite şi o taxă odată cu eliberarea avizului de angajare pentru lucrătorul străin, echivalentul a 200 de euro.
Ulterior, după obţinerea avizului de muncă, angajatorul trimite documentul în străinătate celui recrutat, pentru a obţine de la misiunile diplomatice ale României viză de şedere. După intrarea în România şi încheierea contractului individual de muncă, muncitorul excomunitar poate solicita eliberarea unui permis de şedere temporară în scop de muncă, cunoscut şi sub numele de permis unic.
Dar cum ar putea să lipsească birocraţia și din acest domeniu? Greutățile nu se opresc aici. Pentru prelungirea dreptului de şedere, lucrătorul străin este nevoit să facă dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, dar şi că salariul său este cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut.

Să nu ne facem însă iluzii!
La presiunea patronilor, acea barieră va fi eliminată până la urmă pentru ca afacerile să nu dea faliment, iar patronii români să’i poată plăti prost și pe muncitorii asiatici. Din acel moment, românii plecați vor fi înlocuiți în masă.
Iar de aici, până la naturalizarea muncitorilor imigranți nu o să mai fie decât un pas mic pe care politica neomarxistă a funcționarilor UE îl va încuraja sau va pune presiune să fie făcut!
Oricum am lua’o, fenomenul este echivalent cu o epurare etnică. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci în acest fel doar se accelerează dispariţia acestuia.
Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându’le într’o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală, adică populații, nu popoare. Iar românii trebuie să înțeleagă că pasivitatea, nu va opri acest tăvălug pus în mișcare de dușmanii națiunilor.

Share on Facebook

Tweet

Follow us