Conform traditiei, ne luam cu porcarii
Paginile ziarelor si ecranele televizoarelor ar fi fost ocupate, zilele acestea, de articole si imagini despre Revolutia din decembrie 1989. Indiferent ca ezitam putin inainte de a scrie sau nu cu majuscula evenimentul petrecut acum 20 ani, pe care multi l-au poreclit busculada, ii spun verolutie sau inclina definitiv pentru lovitura de stat. Orice s-ar fi intamplat atunci, a curs cam mult sange pentru o simpla aglomeratie pe strazi. Au ramas prea multi orfani si parinti devastati pentru comicul anagramatic al verolutiei. Si parca prea nu se dadea dusa din strada intreaga suflare a Romaniei pentru un puci in cerc restrans, pregatit exclusiv in laboratoarele Securitatii, prin care diverse esaloane ale aparatului de stat au preluat puterea dupa ce l-au executat pe dictator.
In locul oricareia dintre cele trei versiuni, hartia de ziar si ecranul televizorului sunt confiscate de alte imagini. Ati vazut si citit zilele acestea suficient de multa abjectie despre scenele din Parlament incat impartasania ce-o veti prima astazi din mainile sacerdotilor sa vi se fi para mai purificatoare decat in alti ani.
Democratia romaneasca, al carei majorat ar fi trebuit confirmat, s-a trezit dintr-o data cu 20 ani mai mica, ovul proaspat fecundat de samanta tulbure a sperantei intr-o viata libera.
Scandalul consumat cu ocazia condamnarii comunismului ne-a scutit de stanjeneala raspunsului la intrebarea cu repetitie care ne rasuna in urechi: a fost sau n-a fost revolutie? Ar trebui oare infiintata o comisie speciala ca sa transeze si acest mister Oare o numaratoare stiintifica si riguroasa a mortilor sa fie mai precisa decat simpla numarare a crucilor din cimitir? Matematica avizata si competenta a demersului stiintific computational sa fie mai adevarata decat aritmetica simpla a durerii, care aduna absentele celor impuscati atunci pe strazi sa umple golurile din suflete?
Nici anul acesta n-o sa aflam raspunsul la chinuitoarea intrebare. Cine a tras in noi? Adevarul despre Revolutie ramane confiscat in institutii create in acest sens. Mai avem timp?! Am trecut pragul Europei lepadandu-ne de cateva ori de comunism, jurand pe Raportul de 600 de pagini al Comisiei Tismaneanu. Si…
Vin sarbatorile, cu Craciun, cu Revelionul ReConcilierii, cu artificii si multe porcarii pe masa, obtinute dupa ultima sacrificare pe stil traditional a godacului din cotet.
Si asa trece si in acest an mica noastra drama festiva din fiecare an. Cand sa aflam adevarul despre Revolutie, ne luam mereu cu porcarii.
