Contele de Saint Germain cu lectiile SIIJ!
„Ce involuţie catastrofală a putut suferi justiţia română în mai puţin de doi ani, de când este batjocorită sforăitor prin asa zisa “reformă” iohannisto – liberală”.
Observăm în ultima vreme dispute tot mai aprinse în jurul desfiinţării sau nu a Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ). Imaginea creată este aceea de fortăreaţă sub asediu.
După mobilizările uriaşe de forţe şi după furia nesăbuită a atacurilor împotriva SIIJ se poate uşor înţelege că pentru asediatori miza e capitală. Iar faptul că după atâtea asalturi succesive meterezele SIIJ încă mai rezistă demonstrează că e vorba de o construcţie solidă, cu nebănuite resurse interne de apărare.
Căutând explicaţii pentru fenomenul SIIJ, am descoperit nişte lecţii care pot fi desprinse din evenimentele asociate acestuia. Lecţiile te ajută să înveţi sau să înţelegi mai bine lucrurile. Încerc să vi le împărtăşesc în continuare.
Lecţia 1. Ce ministru de excepţie a fost Tudorel Toader. Este un adevăr care nici măcar nu ar trebui argumentat. E suficient să-l compari pe Tudorel Toader cu Stelian Ion, această caricatură care ocupă azi fotoliul de la Justiţie, ca să-ţi dai seama ce prăpastie există între cei doi (şi de competenţă, şi de caracter, şi de viziune şi de prestanţă) şi ce involuţie catastrofală a putut suferi justiţia română în mai puţin de doi ani, de când este batjocorită sforăitor prin asa zisa “reformă” iohannisto – liberală. Lăsând însă la o parte comparaţia de mai sus care, în esenţă, ar semnifica doar diferenţa dintre doi oameni, unul temeinic educat iar celălalt temeinic îndoctrinat, valoarea de excepţie a mandatului domnului Tudorel Toader rezidă în aceea că dânsul a lăsat în urma sa două realizări majore, pe care nimeni nu le poate ignora: debarcarea Laurei Kovesi de la conducerea DNA şi constituirea SIIJ. Conjugate, aceste două realizări sunt echivalente cu câştigarea unui război de independenţă. Nu-i puţin lucru!
Tot respectul pentru domnul profesor, ministru şi om Tudorel Toader. Acesta, plăpând şi şugubăţ din fire, dar la proba încleştărilor “minte contra muşchi” redutabil, inteligent, tenace şi cu un curaj nebun, a ştiut să reziste presiunilor venite de peste tot (inclusiv din interiorul PSD) şi să-şi vadă neabătut de drumul lui. Abilitatea de a conduce mâna înţepenită în haştagism a lui Klaus Iohannis spre o semnătură de demitere a LCK de la conducerea DNA, gest în care aproape nimeni nu credea cu adevărat la vremea respectivă, poate fi considerată acum, când ne-am lămurit cu toţii câţi bani dă preşedintele pe Constituţia ţării, o adevărată lovitură de maestru.
Lecţia 2. Ce adunătură nostalgico – revanşardă este USR. Pare contrariantă această afirmaţie în contextul în care facţiunea haştag a electoratului român prezintă aşa zisul “partid” USR drept ceva înnoitor şi progresist. Argumentele mele întru susţinerea acestei lecţii SIIJ există şi sunt bazate pe constatări recente.
USR este un grup nostalgic, în primul rând pentru neo-marxismul pe care îl promovează şi apoi pentru că îşi declară ataşamentul pătimaş faţă de ceea ce a însemnat DNA şi LCK. Adică faţă de un trecut funest, nici măcar ignorând abuzurile criminale ale respectivului tandem, ci înrolându-şi membrii ca apologeţi ai acestora.
USR este un grup revanşard pentru că, în general, vrea să se răzbune pe toţi românii care pun preţ pe patriotism şi identitate naţională şi, în particular, vrea să se răzbune pe SIIJ pentru că a catadicsit să încerce a aplica dreptatea şi în enclava useristă.
SIIJ a cutezat să-l pună sub acuzare pe procurorul de elită al DNA, Negulescu, a avut tupeul să o investigheze pe imaculata Kovesi, şi, cel mai recent şi cel mai grav, a decis samavolnic renumărarea voturilor la Sectorul 1, sectorul doamnei Clotilde, o primăriţă emblematică pentru năzuroşii userişti. Nişte extremişti de stânga nu pot tolera aşa ceva! SIIJ trebuie distrus! Trebuie desfiinţat cu orice preţ. Chiar cu preţul ignorării avizului negativ al CSM, chiar cu preţul sfidării criticilor devastatoare ale ÎCCJ.
Lecţia 3. Magistraţii români, înainte de a fi judecători şi procurori, sunt şi ei oameni. Şi cu rele, şi cu bune.
Cu rele, pentru că unii dintre ei s-au lăsat şantajaţi pe bază de “probe” din arhiva SIPA iar alţii au acceptat să se înroleze politic servind uneori nu legea şi adevărul ci interesele unor găşti.
Cu bune, pentru că, până la urmă, conştiinţa şi statutul de apărători ai dreptăţii au fost mai puternice în forul lor intim şi i-au determinat să voteze majoritar de partea normalităţii (mă refer la votul dat de CSM împotriva desfiinţării SIIJ).
Faptul că, deşi sub presiuni uriaşe din toate direcţiile, tot mai mulţi magistraţi au ales să apere public SIIJ, să pledeze la lumină pentru reala eliberare a justiţiei de sub diverşi papuci opresori (servicii secrete, partide politice, ordonatori externi) care au tot sufocat-o în ultimii ani, este încurajator. El indică o renaştere a respectului de sine în această extrem de importantă categorie profesională, ceea ce nu e de ici, de colo.
Chiar şi cei care, sub şantaj sau din alte motive nu tocmai onorabile, au fost împinşi să comită cu bună ştiinţă nedreptăţi, au acum toate motivele să-şi dorească recuperarea onorabilităţii. Să spere la eliberarea de o povară care ani lungi i-a cocârjat.
Lecţia 4. Klaus Iohannis vorbeşte în somn. Votul din CSM ridică, însă, şi unele semne de întrebare. Cel mai important dintre acestea este: în care tabără se poziţionează, de fapt, Klaus Iohannis în problema SIIJ? Este dânsul pentru desfiinţare sau pentru menţinere?
Declarativ, lasă să se înţeleagă că ar fi pentru desfiinţare. Toate guvernele sale de după alungarea PSD de la putere (guvernele Orban şi Câţu) s-au angajat, prin programul de guvernare, să desfiinţeze SIIJ. Fiind “ale sale”, aceste guverne nu se puteau angaja la ceva împotriva voinţei preşedintelui.
Doar că, şi iniţiativa lui Cătălin Predoiu şi cea a lui Stelian Ion s-au împotmolit în avizul CSM care a fost de fiecare dată negativ. Bizar lucru, ştiut fiind că la CSM sunt două tabere cu preferinţe antagonice, cea dominată de procurori fiind pe faţă un aliat al intereselor macovisto – koveşiste. Când, în decembrie 2020, au fost alegeri pentru noua conducere a CSM, somnolentul preşedinte Klaus Iohannis a făcut efortul să participe personal la şedinţa respectivă pentru a da un semnal că ţine morţiş ca favoritul său să câştige. Aşa s-a şi întâmplat. Judecătorul Bogdan Mateescu a fost ales, în dauna judecătoarei Evelina Oprina, noul preşedinte al CSM. Astfel, după toate calculele, facţiunea haştag din CSM prelua controlul asupra deciziilor cruciale.
Şi, totuşi, la plenul CSM din 11 februarie 2021, avizarea negativă a propunerii ministrului Stelian Ion de desfiinţare a SIIJ a întrunit majoritatea: 11 la 8! Iar pentru ca surpriza să fie totală, domnul Bogdan Mateescu, considerat omul preşedintelui Klaus Iohannis, a votat şi el pentru avizarea negativă.
Poate crede cineva că Bogdan Mateescu l-a trădat pe Klaus Iohannis? Să fim serioşi! Singura explicaţie a pătrunderii sale pe contrasens este că, vorbind în somn, în hibernarea sa perpetuă, preşedintele Iohannis i-a trasat această direcţie. Pentru că preşedintele Iohannis nu vrea desfiinţarea SIIJ!
Concluzii
Gruparea USR este vârful de lance al comandoului Soros – Macovei – Kovesi. Această grupare, după formarea în decembrie 2020 a guvernului de coaliţie Câţu, a declanşat o ofensivă furibundă pentru recâştigarea controlului total asupra magistraţilor şi, implicit, asupra justiţiei din România. Stelian Ion a fost desemnat ministru al justiţiei pentru a duce la îndeplinire o unică şi strategică misiune: desfiinţarea SIIJ!
Preşedintele Klaus Iohannis se teme de răzbunarea Laurei Kovesi. Din acest motiv nu doreşte să facă niciun gest prin care să-i sporească acesteia puterea şi influenţa asupra magistraţilor români. Desfiinţarea SIIJ ar însemna pentru procurorii haştagişti o încurajare la noi abuzuri iar pentru judecătorii marilor instanţe din România ameninţarea de a fi daţi din nou pe mâna DNA dacă nu sunt ascultători.
Se ştie bine că mai multe dosare vizând familia Iohannis au fost instrumentate pe vremea DNA-ului Kovesi, iar acum sunt ţinute la dospit prin diverse seifuri securizate. Klaus Iohannis a fost avertizat şi, prudent, joacă public cartea nautralităţii. Vorbitul în somn, însă, îl trădează.
Aşteptăm cu interes votul din Parlament privind proiectul de desfiinţare a SIIJ şi, în funcţie de rezultatul acestuia, vom decide cât adevăr există în concluziile de mai sus.
Alte elucubrații ale ,,contelui” Poulii.