Credinta sau nebunie?
Se pare ca ne intoarcem spre Evul Mediu, perioada fara lumina, si Biserica da o mana de ajutor, impreuna cu starea nenorocita a tarii si profitand de ea.
Cred ca ne minunam cu totii de cele vazute pe la televizor ca a reusit sa faca biserica catolica din oameni in unele parti ale lumii, cu autoflagelari si procesiuni si tot circul trist. Zicem ca este „lumea a treia” si tragem apa, fara sa mai privim patanii aproape asemanatoare si prin draga noastra Europa.
Am crezut ca, in Ortodoxie, nu se pot petrece asemenea lucruri si, cu tot fastul si, pot spune linistit, cu tot stilul de opereta, nu am ajuns inca la nebunie, pastrand decenta cuvenita vizavi de marele Creator, macar din respect.
Da’ de unde! Ba din contra.
Profitand de tot mai marea ignoranta si de tot mai marea deznadejde, Biserica scoate aproape pe banda rulanta sfinti si moastele lor si, cu zambetul blajin lipit deasupra dintilor de lup, se uita in extaz la asa-zisele pelerinaje, unde lumea se duce aproape ca oile spre abator.
Ce i-o fi adus pe oameni in halul acesta, sa se calce in picioare, sa se snopeasca in imbranceli, sa doarma in mizerie si sa-si sacrifice dramul de sanatate?
Sa se bata pe busuioc si sa se calce in picioare ca sa-l atinga pe Patriarh? Sa-si rupa hainele de pe ei ca sa ajunga la sarmale si cozonac, lucruri facute, de fapt, tot din banii dati de saraci, insa saraci si cu duhul, pe langa saracia materiala.
Cand totul s-ar putea petrece cu o rugaciune spusa din suflet si fara farafastlacuri, oriunde, numai nu pe drumul de intoarcere spre cea mai intunecata perioada a Bisericii, Evul Mediu si Inchizitia.
Sunt sigur ca in tagma slujitorilor Domnului mai exista si preoti cinstiti si care detesta circul. Sa ia aminte la intamplari si sa nu lase sosirea ceasului din urma.
Dan Bota
