Crime de Brasov (I)
Motto: “Asemenea crime se pot petrece oriunde si oricand.”
Da, dupa aproape un an s-au descoperit cadavrele a doua persoane disparute din Brasov: doua tinere, dintre care cea de 27 de ani Vasilica Mihai, nu prea era data disparuta, pentru ca obisnuia sa-si castige painea si prin Italia, cu ora, iar cealalta, Madalina Motruna, juna de 17 ani, provenind dintr-o familie “buna”, cu tatal detinand o functie importanta in judet, era asteptata – speranta stiti cand moare – sa se intoarca dupa ce va termina banii furati din sertarul parintesc. Ba inca se mai banuia ca ar fi plecat pe urmele Elodiei, disparuta cu cateva zile mai inainte si, in afara viziunii procurorului care instrumenteaza cazul, gandita inca vie de multimea care nu-l crede pe Cioaca chiar asa de tampit incat sa o omoare doar din gelozie, in rest el fiind politist.
Nici ucigasul celor doua, inhatat la doua zile dupa descoperirea cadavrelor – cand se doreste, nu este novoie de prea multe indicii – nu si-a facut primii pasi prin Curtea Miracolelor, detinand, cel putin teoretic, gene intelectual-universitare
Si uite ca, totusi, s-a intamplat !
Iar mobilul crimei a fost jaful, intrarea prin violenta in posesia unor pungute cu destul de multi bani.
Ca ucigasul, un tanar de 26 de ani, avea nevoie de bani este de inteles, in contextul noilor naravuri ale societatii in care traim. Mai ales ca lucra ca taximetrist – nu conteaza familia din care se trage si munca pe care o presteaza, atata vreme cat aceasta, munca, este cinstita – iar in aceasta calitate de taximetrist suticele ii fosneau zilnic pe la nas, fara a intra in buzunar propriu. Si viata, in asemenea meserie, prezinta gramezi de ispite, prin cele doua lalele prinse de cate un trup frumos mirositor. In asemenea imprejurari – plus anturajul colegilor – nu mangai o data, de zece ori, de douazeci de ori, dar pana la urma tot ai sansa ca o pereche de lalele sa dea semne pentru desfacere spre inflorire. Pentru asemenea mangaieri ai insa nevoie de manusi special-fosnitoare, greu de procurat dintr-un salariu de taximetrist, inclusiv ciubucul, mai ales cand, char daca nu ai un profil lombrozian, aduci cu Mircea Dinescu printre taranii de la Dunare.
Astfel, azi dai gata leafa, maine iei de la babaci sub titlu de imprumut sau ce stiu eu ce minciuna, dar si babacii sunt limitati, chiar daca venitul este relativ peste medie, poimaine iei din incasari, cu gandul sa pui la loc, raspoimaine mai bagi o data mana, largind gaura.
Si astfel ajungi sa dai apoi din colt in colt si nu ai sfatuitori si dai in disperare.Acuta. Pentru ca viata nu iarta cand te impiedici de partea ei dura.
Ca taximetrist ai ocazia sa intalnesti tot felul de oameni, printre care si multi naivi carora sa le inspiri incredere, acestia nefiind inca destul de copti pentru a cara cu ei sume de bani importante. In mare criza financiara fiind, banul stand aproape la indemana, intinzi mana spre el. De multe ori il iei fara violenta. Dar sunt si situatii de opozitie, si atunci mana pleaca mai departe spre violenta. Caci mintea iti ajunge intunecata de privelistea hartiilor tiparite de Banci Nationale.
Dupa care apare scurt-circuitul de la “mansarda”, urmat de toate belelele unei panici cumplite, cu actiuni ciudate si greu motivabile.
Iata un scenariu logic din viata de toate zilele, aplicabil si criminalului George Ionut Nicolae.
va continua)
Dan Bota
