Criza din Ucraina – un mare pericol la granita Romaniei
Reprosuri, acuze, amenintari ne-mascate: In ultimii 20 de ani, Estul si Vestul nu au fost niciodata mai departe unul de celalalt. Si niciodata nu a fost mai evident acest lucru precum s-a intamplat, sambata, 7 februarie, la Conferinta de Securitate de la Munchen.
Presa germana vorbeste despre iminenta posibilitate ca „Ucraina sa devina noua criza mondiala”. Cum s-ar rasfrange acest scenariu asupra statelor din imediata vecinatate, precum Romania sau Polonia?
Pentru a intelege exact evolutiile ultimului an, e de ajuns sa comparam editiile 2014 si 2015 ale Conferintei de Securitate de la Munchen.
In 2014, Occidentul era in plin avant revolutionar ce batea dinspre Euromaidan. Revolutia ucraineana avea sa se sfarseasca sangeros, cateva zile mai tarziu, dar scopul de a-l inlatura de la putere pe Viktor Ianukovici era atins. La Munchen, pe scena Conferintei de Securitate, Vitali Kliciko, unul din liderii opozitiei era primit ca un Mesia, in aplauze furtunoase si o atmosfera de speranta a apropierii Ucrianei de Vest.
Pe aceeasi scena urca, in 2014, si Iulia Timoshenko. Proaspat eliberata din inchisoare, fosta doamna prim ministru era, pentru Occident, simbolul opresiunii regimului Ianukovici, al justitiei arbitrare si controlului exercitat de Moscova asupra Kievului.
Federatia Rusa era, inca, consternata de evenimentele de la Kiev. Putin il facea disparut pe Ianukovici pe teritoriu rusesc si furia Moscovei impotriva Occidentului nu se declansase, pentur moment.
In 2015, Conferinta de Securitate de la Munchen poate fi rezumata in termeni precum frustrare, furie, confruntare si lipsa de solutii. Dusmania pluteste in aer fara menajamente.
Pozitia Rusiei
Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a facut la Munchen urmatoarele declaratii din care putem trage usor o concluzie.
• Ocidentul a avut visul ca este castigatorul Razboiului Rece.
• Scutul de aparare antiracheta al Americii este o obsesie pe care noi nu o intelegem.
• Sistemul de dialog bilateral Rusia-SUA a fost inghetat, in principal, de americani.
• Revolutia ucraineana a fost starnita de NATO. Acum, chiar si in birourile de legatura NATO-Rusia, Moscova trebuie sa ocupe spatiile mai mici.
• SUA au distrus aceste relatii, nu noi (Rusia, n.a.) ne-am retras din Tratate.
• Acum trebuie sa strangem cioburile si sa refacem un sistem in care toti sa se simta in siguranta, inclusiv Ucraina.
• Vestul trebuie sa decida daca vrea o arhitectura de securitate impreuna cu Rusia sau impotriva Rusiei.
Pozitia Occidentului
Vestul se afla intr-o cautare interna cum nu s-a mai intamplat in ultimii 20 de ani. In toate capitalele occidentale se pune intrebarea „Cum se poate imblanzi Vladimir Putin?”. Raspunsurile gasite de fiecare arata insa dezbinarea Vestului in confruntarea cu Rusia.
Americanii, cel putin republicanii si generalii, militeaza pentru o inarmarea Ucrainei, mai devreme decat mai tarziu si cu eforturi masive, nu cu atitudine indoielnica. Modelul este cel consacrat de istorie: programul Star Wars al presedintelui Ronald Reagan, mai bine cunoscut drept „cursa inarmarii”, a pus capat Razboiului Rece fara ca armamentul sa fie folosit.
Catre ideea de inarmare se indreapta si vicepresedintele democrat, Joe Biden . La Munchen, Biden a spus ca „acest conflict nu se poate solutiona militar, dar Ucraina are dreptul de a se apara”. Presiunea asupra persedintelui Obama de a livra arme Kievului va creste, probabil, in saptamanile urmatoare. Probabil acesta a fost si unul din motivele pentru care Angela Merkel si Francois Hollande s-au grabit sa inceapa negocierile de pace.
Despre initiativa diplomatica franco-germana, senatorul republican John McCain, seful comisiei fortelor armate din Congres, a spus ca „privind atitudinea guvernului german in criza ucraineana, am putea crede ca nu are habar ce se intampla pe front sau ca ii este indiferent ca oameni mor acolo”.
Nemtii nu vor sa se lase intimidati. Cancelarul, Angela Merkel, si ministrul apararii, Ursula von der Leyen, au incercat sa convinga la Munchen ca pasul inarmarii ar fi o greseala, o masura disperata, sangeroasa si autodistructiva. Cea mai clara declaratie a venit de la Merkel: „Nu imi pot imagina o situatie in care inarmarea Ucrainei l-ar opri pe Putin din urmarirea propriilor teluri”.
In alta ordine de idei, ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, a criticat, discursul omologului sau rus. El a cerut Rusiei direct sa dea dovada de mai multa disponibilitate la compromis pentru ca lumea ar fi „departe de o solutionare a crizei din Ucraina”. Steinmeier a adaugat ca e si „de datoria Rusiei sa formuleze interese comune ale sale cu Occidentul, dar din astfel de incercari am vazut prea putin pana acum”.
Pozitia Romaniei si a Poloniei
Nimeni nu ii poate impiedica pe americani sa decida ceva. Intrebarea este insa daca o eventuala decizie de inarmare a Ucrainei ar face ca acest conflict sa devina noua criza mondiala, asa cum se teme, de exemplu, o buna parte a presei germane.
Pentru tarile invecinate direct cu Ucraina, cum sunt Romania si Polonia, situatia promite sa se complice. Ambele tari au baze militare americane pe teritoriul lor. Ambele sunt membre ale Uniunii Europene si membre NATO. Se pun urmatoarele intrebari:
• In cazul in care americanii decid sa livreze arme Kievului, ce pozitie vor adopta Romania si Polonia: cea a UE (majoritar impotriva inarmarii) sau cea americana?
• Avand in vedere raportul de forte in cadrul Aliantei Nord-Atlantice – unde SUA reprezinta de departe cea mai mare forta militara – cum vor fi influentate planurile NATO de aparare in estul Europei?
• Cum vor evolua relatiile ambelor state cu Rusia, avand in vedere gazduirea de elemente ale scutului antiracheta?
• Si, nu in ultimul rand, cum va afecta scenariul viata politica interna a acestor tari?
Deocamdata, Polonia joaca cea mai dura carte. Inca de anul trecut, fostul premier Donald Tusk, actual presedinte al Consiliului European, anunta dorinta de a crea o Uniune Energetica europeana pentru a putea negocia mai bine pretul la gaze naturale cu Rusia. Polonia gazduieste si trupe americane, acele contingente trimise de Washington prin rotatie in statele estice din vecinatatea Rusiei.
De asemenea, Polonia a anuntat ca va boicota comemorarea a 70 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ziua Victoriei, sarbatorita, de regula, la Moscova, pe data de 9 mai, va marca absenta liderilor polonezi, dar si a celor din statele baltice. Polonia se foloseste de un detaliu istoric si propune organizarea, pe teritoriul sau, a unei comemorari alternative pe data de 8 mai. Capitularea Germaniei naziste a avut loc pe 8 mai 1945, la ora 23:01. Actul in sine a fost semnat de Bundeswehr pe 9 mai. Momentul capitularii era insa deja pe 9 mai, conform fusului orar al Moscovei. Polonia vrea sa comemoreze in apropiere de Gdansk, unde au avut loc primele bombardamente naziste in 1939.
Romania incepe si ea sa dea semne de critici mai dure la adresa Rusiei. Presedintele Klaus Iohannis a declarat intr-un interviu acordat unei reviste din Austria ca „politica lui Putin nu este compatibila cu conceptul convietuirii in Europa secolului 21” si ca, ideea nerepetarii scenariului de razboi in Europa „este istorie”.
Iohannis a amintit de consensul politic privind cresterea bugetului apararii la 2% din PIB, afirmand ca Romania trebuie sa fie pregatita sa se apere intr-o situatie exceptionala. Amintim ca, la 1 ianuarie, Statul Major al armatei romane a primit un nou sef, pe generalul Nicolae Ciuca . El este singurul general roman care a condus o misiune de lupta, in Irak, in 2004.
La Conferinta de Securitate de la Munchen, ministrul roman de externe Bogdan Aurescu a vorbit despre conflictele inghetate din Europa, dintre care cel transnistrean este cel mai apropiat de teritoriul Romaniei. Aurescu a mai explicat si ca exista posibilitatea ca criza ucraineana sa se transforme intr-un nou conflict inghetat in Europa. Ar fi al doilea in imediata vecinatate a Romaniei.
In fine, mai trebuie amintit si rolul jucat de Romania in noua strategie de aparare NATO din estul Europei. Alaturi de Polonia si alte patru state, Romania va gazdui unul din centrele de comanda pentru Forta de Reactie Rapida a NATO. In plus, pe teritoriu romanesc va functiona si un cartier general multinational pentru zona de sudest.
