Cronica unei morți anunțate și binevenite pentru NATO
Sună ca titlul unui roman celebru al lui Garcia Marquez, însă este nu numai previzibilă ci și preferabilă disoluția NATO, în contextul transformării Alianței întrr-o hidră ofensivă înspre est, aducând Rusia în situația de a nu mai tolera nicio extindere a perfidei alianțe până aproape de Moscova și de a declanșa războiul ucrainean, dar furnizând și insecuritate pentru țările fostului lagăr sovietic.
America, propriuzis, nu a avut nevoie de Europa în confruntarea strategică cu Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, însă pentru existența Europei de Vest a fost vitală constituirea Alianței Nord-Atlantice.
Aceasta(NATO) împreună cu Planul Marshall au salvat Europa occidentală de la invazia sovietică, una pe care Stalin a avut-o în vedere încă din 1945, însă a fost împiedicat tot de americani prin născocirea bombei atomice, moment în care dictatorul sovietic nu a mai fost convins că poate câștiga un război cu Vestul, altminteri tancurile sovietice și milioanele de soldați ruși care au cucerit Berlinul ar fi ajuns la Atlantic, în urma zdrobirii previzibile a armatelor de uscat mult inferioare ale Aliaților occidentali.
Stalin, de fapt, l-a atenționat pe Churchill că „Țarul Alexandru I-ul a intrat în Paris”, deci este posibilă o revenire a acelei istorii de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte.
Desigur, muieretul montat la cârma majorităților țărilor Baltice, a Danemarcei și a Uniunii Europene se frământă isteric precum gospodinele în ajunul Ignatului, cerând mobilizare și război, amețitele văzând ororile războiului doar în filme și în telenovelele de proastă factură intelectuală care le preocupă îndeosebi, nedeținând cerebral facultatea intelectuală a sintezei apriori și aposteriori, din perspectivă kantiană.
În consonanță și în aceiași parametri multicerebrali se situează și Macron gerontofilul, product de fabricație rothschildiană, a cărui facultate intelectuală a sintezei raționale i-a fost probabil amputată în fața altarului de cununie religioasă, precum o circumcizie prost executată de Brit Milah. Lui Macron, după ce i-au tăiat împrejur mintea, s-a constatat cu stupoare că în mijloc i-a rămas numai golul.
Sub cupola strategică a SUA țările europene au prosperat cu gaz rusesc ieftin
Revenind la anacronismul care a devenit NATO, o alianță ce și-a depășit rolul istoric de descurajare a blocului sovietic, Trump a constatat cu flerul lui fără greș de afacerist necontestat că protecția americană oferită europenilor îl costă enorm și nu câștigă mai nimic de pe urma acesteia.
Mai mult, de două decenii deja în Uniunea Europeană s-a asamblat o dogmă a verdeții transcendente, care prevede că produsele americane sunt fără îndoială antiecologice, energofage și trebuie stăvilite de la desfacere pe piața unică europeană. Asta, în timp ce ipocriții progresiști ai Grean Deal-ului conduși de cea mai coruptă femeie din Europa, Ursula Leyen, au proclamat Uniunea Verde spre care tinde Uniunea Europeană și din care America este exclusă, cum a observat cu justețe Donald Trump.
Între timp, firmele germane prosperau nenică!, folosind gazul ieftin rusesc, pe care acum îl demonizează mai ceva decât anatema asupra răsuflarii otrăvite a Marelui Satan.
În timp ce contribuțiile pentru Apărare raportat la PIB atât în Germania, cât și în Franța, nu depășeau 1,3% și asta timp de decenii. Proștii de americani stabileau cheltuielile pentru Apărare la peste 7% din PIB, adică peste un trilion de dolari anual, asta, pentru că aveau de asigurat și securitatea Europei, a Taiwanului, a Israelului, a Japoniei și a Coreei de Sud.
O Europă nerecunoscătoare și obtuză, după cum se vede.
Asta nu înseamnă că nulități autoînchipuite din diferite țări europene nu se exhibau demagogic ocupând funcțiile politice ale Alianței Nord-Atlantice, ca Stoltenberg și Rutte, chiar și Geoană, construindu-și iluzorii dimensiuni politice europene, fără a-și conștientiza irelevanța ridicolă în raport cu adevărata structură de putere a alianței, care aparține exclusiv SUA.
Iată frugal numai câteva indicii despre contraproductivitatea prezenței în NATO pentru SUA și necesitatea resetării status quo-ului strategic planetar prin disoluția NATO, sau măcar prin abandonarea Alianței Nord-Atlantice de către America, emasculând astfel Alianța de dimensiunea ei nucleară și combativ-militară.
Țările europene, ca și Uniunea Europeană, lăsate de izbeliște cu securitatea lor vor fi astfel obligate să și-o recâștige prin ele însele prin mijloace diplomatice, adică să pună mâna pe carte și să-și concedieze fufele impertinente și inculte, înșurubate prin toate funcțiile europene și naționale de vârf pe bază de egalitate de gen.
Musk anunță pe X disoluția NATO și plecarea Americii din alianță
Musk și-a exprimat sprijinul pe X sâmbătă seara, când a răspuns unui mesaj. „Sunt de acord” a scris Musk drept răspuns la mesajul „Este timpul să părăsim NATO și ONU”.
Susținerea sa apare la puțin timp după propuneri asemănătoare făcute de unii parlamentari republicani.
Unii critici consideră NATO o „relicvă a Războiului Rece” și au cerut dizolvarea sau părăsirea organizației.
Ei consideră că NATO este „o afacere grozavă pentru Europa”, dar nu și pentru americani, conform UK Defence Journal, și Știri pe Surse.
„Dacă îşi plătesc facturile şi dacă consider că ne tratează corect.. absolut, aş rămâne în NATO”, a declarat Trump într-un interviu din decembrie, acordat NBC. Asta, deși el a luat decizia părăsirii NATO de către SUA demult!
Ucraina va fi probabil nevoită să accepte o pace dezavantajoasă, iar Alianța Nord-Atlantică s-ar putea destrăma, afirmau, de altfel, experți britanici în domeniul apărării înaintea alegerii președintelui Trump, potrivit Cotidianul, ceea ce ar fi de altfel, oarecum, indicat.
Întâlnirea tardivă și inutilă de la Londra vrea să saboteze pacea lui Trump
La întoarcerea rușinoasă a lui Zelensky pe teritoriul european s-a organizat o conferință ad-hoc la Londra cu toți liderii europeni ai țărilor NATO cu scopul de a-I linge rănile liderului kievean expulzat de Trump din Statele Unite, de data aceasta cu Bolojan prezent, prim-ministrul Marii Britanii dorind să joace rolul suedezului Dahlerus, idealistul care a încercat inutil medierea păcii printr-o neîntreruptă navetă între Londra și Berlin chiar înainte de invadarea Poloniei de către Hitler.
„Să facem ceea ce am făcut eu, şi anume să-mi suflec mânecile, să pun mâna pe telefon, să vorbesc cu preşedintele Trump, să vorbesc cu preşedintele Zelenski, apoi să-l invit pe preşedintele Zelenski la o întâlnire exhaustivă ieri (sâmbătă – n.r.), (să-i ofer) o primire călduroasă şi apoi să pun din nou mâna pe telefon şi să-i sun pe preşedintele (francez Emmanuel) Macron şi pe preşedintele Trump”, a declarat Keir Starmer, premierul britanic, adăugând: „Obiectivul meu motrice a fost să rezolv problema aceasta şi să ne readuc la chestiunea centrală”.
Starmer a insistat că are încredere atât în Zelenski, cât şi în Trump, despre care crede că este motivat de o „pace durabilă”, dar că nu are încredere în preşedintele rus Vladimir Putin.
„Pentru mine, componentele unei păci durabile sunt o Ucraină puternică ce continuă să lupte(sic!), dacă este nevoie, pentru a fi într-o poziţie de forţă; să negociem un element european pentru garanţiile de securitate şi de aceea m-am aplecat asupra acestui aspect, cu privire la ceea ce vom face; şi o protecţie americană(sic!).
La sfârșitul conferinței din capitala Marii Britanii pe Starmer l-au apucat furiile războiului , anunțând că toate țările Europei sunt obligate să contribuie maxim la prezervarea intangibilității Ucrainei: „În primul rând, vom menține fluxul de ajutor militar și vom reduce presiunea economică asupra Rusiei pentru a consolida Ucraina acum. În al doilea rând, am convenit că orice pace durabilă trebuie să asigure suveranitatea și securitatea Ucrainei, iar Ucraina trebuie să participle la toate negocierile de pace ce o privesc. Regatul Unit este pregătit să sprijine acest lucru, cu bocanci la sol și avioane în aer”, a precizat războinic Starmer, consecința evidentă a lipsei sale de experiență în crizele globale internaționale.
Este interesant cum reușește Zelensky să-i prostească pe liderii europeni ca pe copiii mici de a-i satisfice extravaganțele războinice, pacea lipsind neîndoielnic din preocupările sale reale.
Leyen vrea să lupte cot la cot cu Zelensky în Al treilea Război Mondial
Asta, în timp ce exaltata dezaxată din fruntea Comisiei Europene declara: „Calea către pace este forţa(sic! Parcă-i auzim peste timp ca un ecou tiradele fuhrerului! N.n.). Slăbiciunea generează mai mult război. Vom sprijini Ucraina pe măsură ce vom întreprinde o consolidare a apărării europene„, iar la încheierea conferinței de la Londra: „trebuie să reînarmăm de urgenţă Europa” spre deliciul concernului german de armament Rheinmetall, iar Comisia va propune un plan în acest sens în cadrul Consiliului European din 6 martie, deoarece, spune ea, „trebuie să acţionăm masiv” a scris Von der Leyen într-un acces de tulburare mintală într-un mesaj pe reţeaua de socializare X, potrivit Știri pe Surse.
Dialectica rapidă, entropică a tendinței dizolvante a Alianței este accelerată și de îndârjirea înfumurată a exaltatelor iresponsabile din capul Uniunii Europene și de câțiva belicoși și îndârjiți de șefi de stat și de guverne, de a transforma NATO într-o forță ofensivă în Ucraina, într-o spirală a războiului care poate dura și un deceniu și poate nivela distructiv întreaga Ucraină, spre dezastrul demografic al ucrainenilor simpli și spre îmbuibarea concernelor de armament europene. În schimb, voci mai raționale și mai avizate acceptă probabila dispariție a Alianței Nord-Atlantice: „Am putea asista la ultimele zile ale NATO”, crede amiralul american James Stavridis, fost comandant al forțelor NATO din Europa. În opinia sa, locul Alianţei Nord-Atlantice ar putea fi luat de o alianţă europeană, el sugerând şi un posibil nume pentru aceasta, cum ar fi de exemplu „Organizaţia Tratatului European” (European Treaty Organisation)”, conform cotidianului citat anterior.
Dan Libiu Mateescu
