Ambrus Bela – ziarist maghiar ce crede ca are dreptate! Dar are?
...Personal, nu țin minte când anume s-a consultat UDMR cu populația maghiară ca să afle doleanțele maghiarilor, în schimb am auzit diferite păreri că…populația este proastă, iar politicienii știu mai bine ce este bine pentru unguri.
La fel, nu cred că maghiarii cunosc conținutul înțelegerilor politice pe care UDMR le-a încheiat cu partidele românești. Nu cred că cineva are habar cine, când, și în ce condiții a acceptat ca UDMR să devină un partid balama, numai și numai pentru a servi unei majorități politice sau alteia din România, antagonizând așadar câte un segment al populației majoritare, în condițiile în care ”nota de plată” cel mai adesea se decontează de cetățeanul maghiar care nu are practic nici o vină. După cum am văzut, ura concetățenilor se varsă paușal asupra tuturor maghiarilor. (!?!)
Nu reușesc să înțeleg de ce UDMR-ul, care virtual îi reprezintă pe maghiari, nu ia absolut nici o poziție pentru a-i apăra pe maghiari (exceptând extrem de rare luări de poziție sau câte un marș), atunci când drepturile maghiarilor sunt încălcatre fățiș (!? n.n.). Nu înțeleg cum anume UDMR tace atunci când ostilitatea față de maghiari devine politică de stat, (!?! n.n.) căci nu văd cum altfel statul nu ia absolut nici o măsură împotriva celor care propagă sute de mii de mesaje anti-ungurești pe toate canalele posibile, începând cu presa, trecând prin servicii, Parlament, Guvern, organe de urmărire penală etc. (!?) Nu înțeleg nici de ce UDMR nu comunică nici cu maghiarii, dar nici cu populația majoritară, de ce nu își explică pozițiile adoptate.
Pentru că,si părerea mea sinceră este că… majoritatea lor habar nu are de problemele minorității! Nu c-ar interesa-o tare mult. Nimeni nu a stat să comunice faptul că maghiarii poate au un set de valori diferit, nimeni nu a stat să combată tezele adesea exagerate ale unor așa-ziși (… ), nimeni nu a luat atitudine împotriva propagandiștilor anti-maghiari, a manualelor aberante, politicienilor cu teme anti-maghiare pronunțate sau a presei anti-maghiare din România. Iar această tăcere prelungă permite oricui dorește să îi batjocorească pe maghiari să o facă deschis și fără a se teme de vreo repercusiune.
Nu în ultimul rând, UDMR-ului pare să îi fie perfect indiferentă existența maghiarilor în această țară, dacă maghiarii sunt asimilați de populația majoritartă sau nu, dacă părăsesc țara sau nu.(!!?? n.n.) Se spune că, zilnic, România pierde 200 de cetățeni. Mă îndoiesc. Dar chiar și așa, un procent din aceștia sunt maghiari!
Ceea ce știm sigur este că populația maghiară din Transilvania era de peste 27 la sută în 1918, iar într-un interval de un secol a ajuns la cca. 13-15 la sută. “Ocrotită” fiind de stat. Chiar și considerând condiționalitățile trecute ca fiind definitorii și pentru perioada actuală și cea următoare, ceea ce este desigur fals, ne-am putea aștepta – în consecință – ca într-un alt secol, populația maghiară să ajungă la 7 procente. La fel de “ocrotită” fiind. Numai că, lucrurile par să se fi accelerat. Trăim cu altă viteză. Traim o epocă a migrațiilor, sub amenințarea “societății deschise” cu tot ceea ce înseamnă asta.
Muma Europa, ușor abulică de la neoliberalismul neomarxist, sau ce tocană politică o mai fi și asta, predică despre drepturile minorităților, însă nu are pârghiile necesare să facă nimic.
UDMR nu are soluții. A devenit extrem de limpede după ultima cuvântare a lui Hunor, de la Zilele Maghiare de la Cluj. Că-l asculți pe Hunor, că-l asculți pe Boc, discursul e cam tot același. Adică, suntem fericiți că orașul Cluj reprezintă un magnet, că mulți tineri vin încoace (Boc), că mulți tineri maghiari vin încoace (Hunor), viitorul e luminos. Există speranță pentru maghiari să mai trăiască aici. Sigur că da! Mare speranță…
Mai ales dacă un investitor străin trebuie să dea Primăria în judecată ca aceasta să pună inscripția”Kolozsvár” la intrare. În rest, înțeleg că pe strada Jokai/Napoca, românii se vor simți ca pe Napoca, iar maghiarii, în suflet, vor duce denumirea de Jókai. Ceea ce nu înțeleg deloc este atunci de ce naiba nu sărbătorim cu românii? Nu ne plac micii? Fasolea la cazan?
Hai, după declarațiile lui Hunor, ne urăsc, în sfârșit, 40 la sută din români, deci ne plimbăm și noi pe Napoca, cu Jókai în suflet? Sau nu e oare mai cinstit (dar la fel de inutil) ce spune Toró T.Tibor, că nu ne dorim asimilarea și soarta sașilor? Ne dorim sau nu, cui îi pasă? Într-acolo mergem. (Ce are sula cu Prefectura?sris asa,poate intelegi ca MINTI! n,n,)
Deci, să vă fac foaia de parcurs: cam în 20 de ani, vom ajunge 5-6% în Transilvania, după încă un deceniu, prin 2050 vreo 2%. Asta a fost.(De unde bazaconia asta? n.n.)
Ca să nu fiu greșit interpretat, aceste rânduri le scriu pentru că pur și simplu sunt sătul să nu pot să deschid un ziar sau sa mut pe un canal TV fără să fiu înjurat direct sau indirect. Sunt sătul să mi se ceară explicații pentru declarații emise de Kelemen Hunor sau de politicieni din Ungaria. Sunt foarte sătul să fiu expediat zilnic în pustă sau la Budapesta de tot soiul de analfabeți, să mi se spună că dacă nu îmi convine, să mă car din țara ”lor”. Este și țara mea.Iar cei care vă spun că relațiile dintre români și maghiari, în țara noastră, se rezolvă între cetățenii români și cei cu nimic mai puțin cetățeni – maghiarii, vă mint în față! Dincolo de politica internă dezastruoasă, mai avem și politica externă la fel de dezastruoasă. România nu există izolat, sub un clopot de sticlă. Iar în clipa de față, români și maghiari, asistăm ca mulele la construirea artificială a unei noi minorități islamiste ce va schimba lucrurile radical și definitiv.
Instrucţiuni de (bună) utilizare a naţionalismelor
Scurta Opinie Cu siguranţă, de ambele părţi există numeroase voci care se dezic de elementele radicale. E uşor să spui că majoritatea românilor şi maghiarilor nu votează nici cu partide gen „România Mare”,, nici cu „Jobbik”. De multe ori însă, diferenţa dintre aceştia şi „moderaţii” din guvern pare destul de mică.
Să-l amintim numai pe Orbán Viktor, ca să evidenţiem, de data aceasta, doar paiul (sau parul?) din ochiul vecinului. Problema este că extremiştii folosesc ca materie primă simboluri naţionale, amintiri istorice şi imagini etnice, care fac parte din patrimoniul cultural al unei întregi naţiuni. Cu toţii le înţelegem şi rezonăm emoţional la mesajul lor, fie că ne încântă, fie că ne sperie sau ne enervează. Acest bagaj identitar colectiv reprezintă o resursă foarte preţioasă, pentru oricine vrea să atragă atenţia asupra propriei persoane. Politicienii ştiu sau măcar intuiesc cel mai bine acest lucru, uneori cu ajutorul unor sociologi ori politologi profesionişti.
În aceste condiţii, imaginile reciproce româno-maghiare devin o marfă, tranzacţionată în funcţie de cererea pieţei, de către politicieni, jurnalişti, comunicatori, transmiţători de imagini, iar uneori chiar de negustorii de artefacte, care vând busturi cu Avram Iancu si Petofi, steguleţe tricolore şi cărţi poştale cu Ungaria Mare, cot la cot cu istoricii sau publiciştii. Uneori, această marfă, la fel ca dinamita, poate fi detonată de către cei care o utilizează, din greşeală sau în mod intenţionat. La numai câteva sute de kilometri de noi, cu nici două decenii în urmă, sârbii, croaţii, bosniecii sau kosovarii au experimentat pe pielea lor amplficarea efectuluil devastator al unor imagini şi raporturi etnice ostile.
În comparaţie cu acest exemplu foarte la îndemână, convieţuirea pe care istoria a impus-o românilor şi maghiarilor în Transilvania nu poate fi considerată în niciun caz un coşmar al Europei, ci o poveste de succes. Până acum, ţinând cont de datele zbuciumate ale istoriei noastre comune, ne putem felicita mai ales pentru că am reuşit să depăşim sau să evităm ceea ce putea fi mai rău. Frumos ar fi ca, de acum încolo, să şi construim ceva împreună, ceva care ar putea însemna mai bine. Trecutul, bun sau rău, nu cred că va fi uitat de cele două comunităţi. Rămâne de visat şi de zidit viitorul…
Sorin Mitu este profesor şi director al Departamentului de Istorie Modernă la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, specialist în istoria Transilvaniei, imagologie comparată şi studiul naţionalismului.
