Cum se scrie istoria?„ …Iar copiii noștri vor fi, la rîndul lor, șefii copiilor voștri”!

După 1945, pentru o foarte scurtă perioadă de timp, s-a petrecut următorul fenomen: dacă în ultimul secol în țările creștine occidentale, evreii urcau pas cu pas în fruntea acestora, în noul lagăr socialist aceștia au urcat peste noapte la conducere, instalați de tancurile sovietice.

În cele peste 200 de note de subsol ale cărții „Codul lui Lucifer” (cap. VIII, XI, XIII, XIV, XVI, XVIII și XIX) am prezentat sute (sau mii, nu am stat să contabilizez) de nume de evrei care în ultimii 3.500 de ani au ajuns să aibe rol în conducerea țărilor antice sau moderne ale lumii (desigur, Iosif, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, ajuns mîna dreaptă a faraonului Egiptului, sau Estera, ajunsă soția împăratului persan Ahasveros, s-ar putea să fie mituri biblice), au ajuns să conducă cele mai importante țări creștine, în special membre UE sau NATO (nu am găsit evrei în conducerea Ciprului, Maltei și Luxemburgului, dar aceasta nu înseamnă neapărat că nu au existat).
Este prezentată evoluția sistemului bancar, plecînd de la prima firmă de cămătărie din lume (firma Murașu șii fii, înființată la Nippur în sec. V î. Ch., mai exact între 455-403 î. Ch. de foștii robi evrei din Babilon) și pînă în prezent, cînd îl domină aproape în exclusivitate.
Mai sînt prezentați miliardarii lumii, magnații presei, laureații premiilor Nobel, patronii marilor cluburi de fotbal, șefii serviciilor secrete, etc. – funcții care parcă toate au fost create pentru evrei (din păcate, multe din completările la aceste note sînt doar în ediția a V-a a cărții la care încă lucrez de ani de zile, fără să știu dacă voi reuși să o termin).

                                                                 *

Stalin și-a condamnat la moarte tovarășii de drum, toți evrei, dar nu din motiv de antisemitism (și el era evreu), ci pentru a scăpa de concurență. Astfel, au fost executați în 1939 Bronstein (Lev Borisovici Kamenev) și Apfelbaum (Grigori Evseevici Zinoviev), în același an a fost ucis într-un lagăr Sobelsohn (Karl Berngadovici Radek), în 1940 agenții sovietici au aranjat uciderea în Mexik a lui Bronstein (Lev Davidovici Troțki), cu toții lideri ai revoluției bolșevice.
Atitudinile lui Stalin (căsătorit cu cel puțin o evreică, dacă nu cumva toate cele trei soții ale sale au fost evreice), doar par antisemite, ele au fost determinate de ceea ce s-a numit complotul medicilor evrei, care au ăncercat să-l asasineze.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Complotul_doctorilor

Stalin a epurat de evrei conducerea partidului și a statului. Din cite îmi amintesc, în momentul morții sale (încă misterioase, cum va și rămîne), singurii evrei care mai aveau putere în URSS erau cumnatul său Lazăr Kaganovici și evreul gruzin Lavrenti Beria, șeful NKVD.

Prima țară socialistă care a reacționat în acest sens a fost Cehoslovacia (citez din „Codul lui Lucifer”):
„După al doilea război mondial și instaurarea bolșevismului în Cehoslovacia, secretarul general al partidului comunist a devenit evreul ceh Rudolf Slansky(1901-1952, ns. Salzmann). Cum în ultimii ani de viață Stalin devenise obsedat de pericolul sionist (probabil din cauza complotului medicilor evrei), și conducerea cehoslovacă a trecut la înlăturarea evreilor din fruntea țării. În noiembrie 1952, Slansky și alti 13 lideri de partid și de stat (dintre care 10 evrei) au fost arestați pentru conspirație sionistă iar, dupa un proces de 8 zile, 11 dintre ei (dintre care 8 evrei) au fost condamnați la moarte și executați prin spînzurătoare la data de 3 dec. 1952 iar alții 3 (toți evrei) au fost condamnați la închisoare pe viață. Printre cei 8 evrei executați s-au numărat Rudolf Slansky, ministrul adjunct al apărării Bedrich Reicin (ns. 1911), ministrul adjunct al afacerilor externe Vavro Hajdu (ns. 1913) și ministrul adjunct al comerțului exterior Rudolf Margolius (ns. 1913).”

Dacă acest complot al medicilor evrei, contestat azi de unii (dar în care eu cred) a fost real, atunci a ajutat România. În 1952 Gheorghe Gheorghiu Dej a obținut acordul lui Stalin de a elimina evreii din conducerea partidului și a țării. Atunci, au fost înlăturați marii tartori, Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burah Tescovici) și Vasile Luca (Luka Laszlo).

După moartea lui Stalin, și Polonia a reușit să se despăducheze și să îi elimine pe evrei din conducerea secutității poloneze (citez tot din „Codul lui Lucifer”):
„Represiunea de tip bolșevic nu a fost organizată și condusă de evrei numai în URSS și România. Un alt exemplu elocvent este Polonia, imediat dupa cel de al doilea război mondial.
Evreul Jakub Berman (1901-1984) a fost considerat ca fiind între anii 1944-1953 mîna dreaptă a lui I. V. Stalin în Polonia; membru între 1944-1956 al Biroului Politic al Partidului Unit Muncitoresc din Polonia, a fost însărcinat cu conducerea securității poloneze (Urzad Bezpieczenstwa).
Pînă în anul 1953, conducerea instituției s-a aflat în mîna evreilor:
– Roman Romkowski (1907-1965, ns. Natan Grunspau-Kikiel) a fost ministru adjunct al securității;
– Anatol Fejgin (1909-2002) a fost șeful Departamentului 10 (Biroul Special), care se ocupa de represiunea împotriva anticomuniștilor; 
– Julia Brystiger (1902-1975, ns. Prajs) a fost șefa Departamentului 5 (persecuția liderilor religioși);
– Leon Rubinstein a fost șeful Departamentului 2 (tehnică operativă și interceptări);
– Szymon Ela Tenenbaum a fost șefa Biroului Buget-finanțe;
– Zygmunt Okret (ns. Izrael Nachemiasz) a fost șeful Biroului B (Arhivele Centrale), etc. Evreii Berman, Fejgin și Josef Rozanski (1907-1981, ns. Josek Goldberg, fost NKDV-ist devenit după război anchetator în securitatea poloneză) reprezintă simbolurile teroarei comuniste din Polonia postbelică.
Domnia evreiască asupra securității poloneze a luat sfîrșit în anul 1953 cînd, după moartea lui Stalin și arestarea lui Beria, Josef Swiatlo (1915-1994 ns. Izaak Fleischfarb), supranumit „Măcelarul”, directorul adjunct al Departamentului 10 (adjunctul lui Fejgin), a fugit în SUA (țara „democrației și libertății” l-a primit cu brațele deschise pe „Măcelar”, cum a făcut în timp cu mulți torționari bolșevici, iar Swiatlo a început să lucreze pentru CIA și oficina de presă a acesteia, radio Europa Liberă).
După dezertarea lui Swiatlo, conducerea evreiască a securității poloneze a fost decapitată. Arestați în anul 1956, în anul următor Romkovski și Rozanski au fost condamnați fiecare la cîte 15 ani de închisoare iar Fejgin la 12 ani închisoare pentru torturarea deținuților politici și falsificarea acuzațiilor aduse acestora.”

Dacă vreți să știți, evreii au ajuns inclusiv în conducerea statului în Iugoslavia lui Tito: „Evreul sîrb Mosa Pilade (1890-1957), unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Iosip Broz Tito, a fost vicepreședinte (1953-1954) și apoi președinte (1954-1957) al Parlamentului iugoslav.”

La fel în Cuba lui Castro: „O mențiune și pentru Cuba, singurul stat socialist de pe continentul american. Printre cofondatorii partidului comunist cubanez s-a numărat evreul polonez Fabio Grobart (1905-1994, născut Abraham Grobart). La 17 ani intră în organizația comunistă de tineret dar este nevoit să fugă din Polonia, ajungînd în Cuba. În 1925 (la vîrsta de 20 de ani), împreună cu 16 cubanezi, înființează partidul comunist din această țară. Este de mai multe ori expulzat din Cuba, revenind cu acte false. La ultima revenire, în anul 1959, după victoria revoluției cubaneze, devine pentru zeci de ani îndrumătorul din umbră al politicii țării. Fără vreo funcție oficială (în afară de cea de parlamentar), este considerat eminența cenușie a țării, dar și cel mai important reprezentant al Internaționalei a III-a în Cuba.” Sînt citate din aceeași carte la care mă tot chinui să îi dau ultima formă de 12 ani.

*

Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu, patrioți sau naționaliști (cum vreți să le spuneți), i-au eliminat rînd pe rînd pe evrei din conducerea țării. Cred că nu mă înșel dacă spun că în 1989, cel mai vechi evreu în funcție rămăsese Naș Leon (născut Littman), care între 1946-1989 a fost șeful gospodăriei de partid (bașca alte funcții).
A venit așa zisa revoluție. In timp ce elicopterul în care se aflau generalii Nuță și Mihale sau avionul cu corespondenții străini erau doborîte de armată, avionul decolat tot în zilele revoluției, spre occident, în care se aflau trădătorul evreu Mircea Răceanu (fost ofițer DIE, condamnat la moarte, pedeapsă comutată de Ceaușescu), fiica trădătorului evreu slovac Ioan Mihai Pacepa (fost șef la DIE, condamnat la moarte) și evreica Iordanca Borilă (fosta soție a lui Valentin Ceaușescu) împreună cu copilul lor, nu a fost atacat de numeni.

În anul 2002, trădătorul Mircea Răceanu (născut Bernat) a fost decorat de Ion Iliescu cu Ordinul Național „Pentru Merit”.
După 22 dec. 1989 ne-am trezit că în fruntea României au ajuns mulți fii/fiice sau nepoți de evrei, foști bolșevici. Am citit liste inepte după care cei mai răi oameni din lume au fost cu toții evrei Am găsit un site în care trei aromâni (nu răi!) sînt trecuți ca fiind evrei. Am trimis un comentariu pe această temă dar văd că acest comentariu încă așteaptă după trei zile, să fie moderat! Exagerările, mă deranjează!

Nu voi da exemple evidente, dar este clar că azi, copiii (și nepoții) lor, sînt șefii (ca să nu spun stăpînii) copiilor voștri.

Dan Cristian IONESCU

http://www.justitiarul.ro