Cuiul de un milion de euro, găsit în sanctuarul dacic de la Racoş
În 1995, în Republica Moldova a fost adus un cui miraculos, un cui dacic care avea peste 2.000 de ani vechime, un cui care nu ruginea… Cuiul fusese găsit de către fizicianul ÅŸi scriitorul Andrei Vartic, în sanctuarul dacic de la RacoÅŸ (România). ''Cuiul dacic'' a fost studiat de către specialiÅŸti din domeniul metalurgiei din oraÅŸele BălÅ£i, LeningradÅŸi Moscova. S-a realizat ÅŸi o spectogramă. Conform analizelor, cuiul era constituit din alfa-fier pur în proporÅ£ie de 99,9 %. SavanÅ£ii au conchis că un fier de o asemenea calitate putea fi produs (acum 2.000 de ani !) numai în condiÅ£ii speciale de laborator sau în cosmos.
Andrei Vartic a decedat în 2009… Åžtie cineva unde se află cuiul găsit de el?
Cum a inceput povestea acestui cui Dacic (cui al lui Pepelea, spun eu) ?
Andrei Vartic a luat cuiul si l-a supus analizelor la Institutul de Metalurgie de la Balti (R.Moldova) unde, minune, X-Ray-ul arata ca acel cui dateaza de peste 2.000 de ani !Acel cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare.O “minune antica”, despre care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos!
Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat atat in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard.
Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.
Andrei Vartic, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala “dacica”, ca sa nu rugineasca.La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice odata in plus, Andrei ia “Cuiul lui Pepelea” si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani,era format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% si era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:
1. suprafata – Magnetita “Fe3O4″
2. oxid de fier “FeO”
3. alumo-silicati.
Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere cu X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-au putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus.
Profesorul Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de “domene”, unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este “ciudatenia”, sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichida un alt strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta pozitie fata de campul magnetic al Pamintului!!!
Ei, bine, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, ”primitivi si salbatici”.
Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o “mica” armata de 150.000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca… citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp?
De ce, in toti acesti 150 de ani, romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibă cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei, dacii si romanii, ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului… 123 de zile?
Ce or fi sarbatorit, de fapt, romanii? Astfel se demonstreaza ca ei, Dacii, au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.
Dacii ne-au lasat mostre de “civilizatie” extraordinara dintre care amintim de:
– Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2.000 de ani
– Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de 2.000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25 kg.
– Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si, desigur, cele Topografice, prin asezarea “asa-ziselor cetati” din Muntii Sureanului, Cindrelului, PerÅŸanilor (RacoÅŸ), intr-o ordine perfect geometrica, de invidiat chiar si azi.
Se pare ca nimanui, sau unui numar forte redus de oameni de stiinta romani, nu le pasa de acesti daci, iar Andrei Vartic, in loc sa gaseasca, nu intelegere, ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fi fost nevoit sa se duca in Rusia cu acel “Cui al lui Pepelea”, spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar din interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi, care poate ca o protejeaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica “Eu ma grabesc sa curg” (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in “Zona Sacra” a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, jefuitori de relicve, nepasare, chiar rea-vointa, iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului.
Autor: Dr. Veaceslav Stavila, Chisinau
