Culmea de langa noi! O enigmă ÅŸi un miracol istoric – volohii din CarpaÅ£ii PăduroÅŸi

La aproximativ 200 km de oraÅŸul Sighetul MarmaÅ£iei, pe drumul ce duce spre Ujgorod, în apropierea Muncaciului (azi, ambele oraÅŸe, în Ucraina), sălăşluiesc ÅŸi convieÅ£uiesc în jur de 10.000 de volohi, în localităţi precum: Poroskovo, Mircia, CvaÅŸniÅ£a, Obava, Ardanovo ÅŸ.a.

RămaÅŸi „fără soartă”, „decăzuÅ£i din destin”, volohii din CarpaÅ£ii PăduroÅŸi s-au descoperit ca o etnie românofonă, până mai ieri orfană, abandonată istoric, ignorată de autorităţi, dar rezonând româneÅŸte, pendulând disperat între apelativele de „Å£igani albi” ÅŸi româno-volohi. Din pacate,situatia lor a ramas la fel de tragica,fiind cautati pentru "convertire" doar de diverse secte religioase,dar nu si de reprezentanti legitimi ai bisericiilor ortodoxe (macar din Romania daca cea ucraineana ii repudiaza…). Ca sa nu mai vorbim despre, practic, inexistentul Departament al romanilor de pretutindeni, condus pana mai ieri de un deputat ultra-basist, moldoveanul Tomac, preocupat mai ales de soarta voturilor din Republica Moldova !

Filmul descoperirii acestui grup etnic pare de necrezut pentru primele două decenii ale mileniului III creÅŸtin. Se pare ca adevarata recunoastere/descoperire ar începe prin interceptarea intamplatoare a unor conversaÅ£ii, într-o limbă cunoscută, de către o profesoară de limba română, din Ucraina, d-na Domnica Marina, într-o piaţă din Muncacevo. Încet-încet enigma a început să se dezvăluie, iar „expediÅ£iile” cvasi-ÅŸtiinÅ£ifice desfăşurate ulterior, mai mult din curiozitate decât din raÅ£iuni ÅŸtiinÅ£ifice, au făcut să iasă la iveală existenÅ£a, în peste zece localităţi din această zonă, a unor grupuri etnice care-ÅŸi ziceau volohi, dar care nu auziseră de România, de poporul român sau de limba română.

Cu totul izolat, în fosta armată a U.R.S.S.-ului, unii tineri au mai aflat că pe teritoriul republicii mai sunt ÅŸi alÅ£ii care vorbesc o limbă asemănătoare cu a lor sau pe fostele ÅŸantiere ÅŸi în fostele colhozuri.

În sfârÅŸit, la începutul anilor `90, în localitatea Poroscovo, unde trăiesc aproximativ 1.600 de suflete, un tânăr venit din armată a adus cu el un tranzistor la care, cu uimire au auzit vorbindu-se româneÅŸte, dar „foarte greu” sau foarte „stricat” în comparaÅ£ie cu graiul lor, după cum avea să constate cu uimire întreaga comunitate!?

De la începutul anilor `90 ÅŸi până în 1998 lucrurile au stagnat, iar la 12 martie 1998, intrând pe firul acestei poveÅŸti, Radio România Actualităţi realiza prima emisiune din ciclul „Ora românilor de pretutindeni”, în sânul acestei comunităţi, promovând în eter ÅŸi botezând, cu acte în regulă ÅŸi cu ceremonialul sacru al undelor, o realitate istorică inedită, acoperită secole de-a rândul de cenuÅŸa imperiilor care s-au succedat, de uitare ÅŸi nepăsare.

Odată identificaÅ£i ÅŸi acceptaÅ£i în orizontul de interese al românismului, tabloul asumării ÅŸi/sau denigrării acestor „năpăstuiÅ£i ai sorÅ£ii”, începea să capete diferite nuanÅ£e, în funcÅ£ie de vectorii diferitelor interese pe care urmau să le releve.

Tot mai des aceste grupuri de volohi au fost studiate de către diverse „colective” de „cercetători”, iar definirea lor a evoluat de la „etnie de origine românească”, la cele de „Å£igani albi”(!?), criminali sau altfel de răufăcători, aÅŸa cum îi prezintă presa ucraineană sau rapoartele comandate ale unor instituÅ£ii cu mai multă sau mai puÅ£ină expertiză în domeniu.

Evantaiul acestor atribute a fost apoi răsfirat ÅŸi etalat, cu o anumită „superioritate” ÅŸi la nivelul unor pseudo-cercetători români, reprezentând anumite instituÅ£ii de cultură din Å£ară sau străinătate, preluând inventarul denigrator ucrainean, înÅ£eles până la un punct din perspectiva aÅŸa-numitei teorii a „raÅ£iunii de stat”, conaÅ£ionalii noÅŸtri devenind mai „catolică decât papa” ÅŸi considerând că „nu este posibil” ca noi să ne înrudim cu o astfel de populaÅ£ie, „nu se poate”, „nu este convenabil”, iar limba română vorbită de aceÅŸtia n-ar fi decât o limbă de piaţă, de comerÅ£, „secretă” chiar, apropiată de graiul ardelenilor de câmpie ÅŸi fără nicio legătură cu graiul maramureÅŸean.