Cum a aprobat Vîșinski ca vasul Transilvania să fie lăsat României!”
La mijlocul anilor ’30, Serviciul Maritim Român a comandat la Șantierul naval „Burnmeister & Wain” din Copenhaga (Danemaca) două luxoase nave de pasageri, botezate simbolic – “Transilvania” și “Basarabia”. Considerate ultramoderne în epocă, nava Transilvania (cunoscută ca „Perla Mediteranei”, a sosit cu celeritate în portul Constanța la 26 iunie, iar nava Basarabia pe 26 septembrie 1938.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, cele două nave de lux au fost trimise la Istanbul pentru a fi ferite de bombardamente. Au fost aduse la Constanța abia în octombrie 1944, după terminarea operațiunlor militare în Marea Neagră.
În toamna anului 1944, în Comisia Română pentru aplicarea Armistițiului cu Aliații, rușii au cerut predarea celor două nave românești ca …despăgubiri de război. Cererea a fost făcută de nesatulul general Andrei Vîșinski, un fel devguvernator/procuror al URSS in Romania. Negociatorul României în Comisie a fost redutabilul jurist Alexandru Danielopol care a reușit cu greu să salveze macar vasul de pasageri „Transilvania” din mâinile rușilor. Martor al acestor tratative a fost Teodor Negropontes, ofițer de legătură, care ne-a declarat: Eram ofiţer de legătură la Misiunea Americană. Într-o zi am fost convocaţi cu toţii la o şedinţă de domnul Savel Rădulescu care era formal preşedintele Comisiei pentru îndeplinirea condiţiilor de armistiţiu. Pentru că se afla în Bucureşti, teribilul domn general Vîșinski a prezidat el această şedinţă.
Se discuta, se dădea un fel de ordin de către Vîşinski, se traducea pe româneşte ca să fim la curent cu ce trebuie să dăm fără să fie nici un fel de discuţii.Discuţia s-a ivit în momentul când s-a spus că vasul Basarabia şi vasul Transilvania intră fără discuţie în posesia Uniunii Sovietice ca despăgubire. După ce ni s-a comunicat decizia, s-a spus: ,,E cineva care vrea să comenteze ?” Şi, cu o voce slabă, domnul Alexandru Danielopol s-a ridicat şi spus:
“Domnule preşedinte, eu aş vrea să vă atrag atenţia că în Codul Civil sovietic este un articol care nu vă lasă să luaţi amândouă vasele!”
Vîşinski punea ochelarii, scotea ochelarii, se enervase că îl contrazicea cineva şi încă pe bază de cod sovietic şi zice: ,,Da’ ce cod citeşti dumneata acolo? Cine este autorul acestui cod?”
Şi Danielopol ia cartea şi zice: „Articolul cutare din Codul Civil din o mie nouă sute şi nu ştiu cât, făcut de către profesorul Vîşinski de la Universitatea din Moscova.” Când Danielopol i-a spus că e a lui, Vîşinski s-a enervat. A pus ochelarii jos, apoi iar i-a pus pe nas. Şedinţa s-a întrerupt. S-au retras.
Savel Rădulescu devenise alb ca varul şi spunea: ,,Măi, Sandule, ţi-ai aprins paie în cap şi acum vai de capul tău!” Sandu Danielopol: ,,E legea sovietică, nu-i a mea!”
Se reîntoarce [în sală] Vîşinski, iar ne sculăm în picioare, iar ne aşezăm. Și Vîșinski a spus: ,,Da, într-adevăr, am controlat şi este în Codul Civil [sovietic] articolul nu ştiu care şi care spune că din două mijloace de transport pe care o ţară trebuie să le dea ca despăgubire de un război, i se lasă una ca să poate să funcţioneze economia. Deci, se aprobă ca vasul Transilvania să fie lăsat României!”
[Arhiva de istorie orală – Radio România.Interviu realizat de Octavian Silivestru, 13.03.1998]
