Cum a devenit Craciunul Mos Craciun (I)
Pana la faima actuala de personaj retras in Laponia, care intr-o noapte face inconjurul lumii pentru a imparti daruri, Mos Craciun a parcurs un drum lung.
Craciunul a devenit sarbatoare legala in multe tari abia in secolul al XIX-lea.
Reprezentarile lui Mos Craciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel incat intre imaginea acestuia in vechea cultura populara – de frate mai bogat si mai inimos al lui Mos Ajun – si imaginea contemporana – de personaj iubit de copii – exista mari diferente.
Din vechime se stie ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar i-a indrumat pasii spre fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun.
In cultura populara romaneasca, Craciun apare ca personaj cu trasaturi ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii si zeii din basme, dar are si calitati tipic umane. Este batran (are o barba lunga) si bogat (de vreme ce are turme si dare de mana), dar face si figura apocrifa („S-a nascut inaintea tuturor sfintilor”, fiind „mai mare peste ciobanii din satul in care s-a nascut Hristos”).
Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile si mituri. Calendarul taranului roman”, Mos Ajun si Mos Craciun aveau case mari si multe grajduri. Pe neasteptate, in viata lor apare o femeie necunoscuta, care, simtind ca i-a venit vremea sa nasca, le cere ajutorul. Daca primul o refuza, cel de-al doilea ii intinde o mana de ajutor. Nestiind, insa, ca femeia este Maica Domnului, nu o primeste in casa, dar o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Craciuneasa o ajuta sa nasca, fara stirea sotului ei, dar este pedepsita apoi de acesta cu taierea mainilor din coate.
Cand Craciun afla ca in grajdul sau s-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul crestin”, „Sfantul cel mai batran”, „sotul femeii care a mosit-o pe Maria”.
Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie), in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma – pana in secolul al XIII-lea, in Franta – pana in anul 1564, in Rusia – pana in vremea tarului Petru cel Mare, in tarile Romane – pana la sfarsitul secolului al XIX-lea.
La romani, amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara.
Termenul de „mos” indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic. Peste sarbatoarea autohtona a Craciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la inceputul mileniului I i.H. zeul Saturn se celebra intre 17 si 23 decembrie).
– va urma –
