CUM A PEDEPSIT CUZA FUNCŢIONARII CORUPŢI. ŞPAGA ŞI ABUZUL ÎN SERVICIU, TAXATE CU ÎNCHISOAREA ŞI EXCLUDEREA PE VIAŢĂ DIN SISTEM!

Faptele de corupţie sau cele asimilate de corupţie, aşa cum sunt ele reglementate astăzi, erau definite, în forme diferite, încă din perioada în care ţările române erau conduse de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pedepse foarte dure primeau funcţionarii care abuzau de funcţie sau care luau şpagă, aceştia putând fi excluşi pe viaţă din sistem.

Primul Cod Penal al României moderne a intrat în vigoare în perioada lui Alexandru Ioan Cuza şi era inspirat din legislaţiile penale prusace şi franceze. La vremea respectivă, Codul Penal românesc, ce a intrat în vigoare în 1864 în timpul procesului de modernizare a statului român, a fost considerat unul dintre cele mai moderne din Europa.
Acesta includea şi infracţiunile de corupţie, în unele cazuri cei găsiţi vinovaţi pentru această infracţiune fiind condamnaţi şi la închisoare pe viaţă.
Acurateţea Codului Penal adoptat în urmă cu un secol şi jumătatea mergea până la individualizarea faptelor de corupţie, în funcţie de categoria funcţionarilor publici care se făceau vinovaţi de această infracţiune. De pildă, o categoria de funcţionari publici pentru care pedepsele erau dintre cele mai drastice erau judecătorii.
La categoria “Despre mituirea funcţionarilor publici”, inclusă în capitolul “Crime si delicte comise de functiunari publici in exercitiul functiunii lor”, găsim o infracţiune care face referire expres la magistraţii corupţi.
“Daca mituirea s-a urmat asupra unui judecator sau jurat pronuntand in materii criminale in favorea sau in contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul inchisoarei si pierderea dreptului de a mai fi admis in serviciu pe toata viata; el va pierde si dreptul la pensiune. Daca mituirea s’a urmat asupra unui jurat pronuntand in materii de expropriatiune, pedeapsa va fi inchisoarea dela un an pana la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis in serviciu pe toata viata si a dreptului de pensiune”, se arata într-un articol din Codul Penal din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

Funcţionarii publici, excluşi pe viaţă din sistem
În Codul Penal de acum un secol şi jumătate se regăseau referiri şi cu privire la una dintre cele mai des întâlnite infracţiuni din România ultimilor ani, cea de abuz în serviciu. În Codul lui Cuza una dintre formele acestei infracţiuni era descrisă în felul următor:
„Ori-ce perceptor, ori-ce functionar însărcinat cu percepţiune, ori-ce depozitar sau contabil public, care va fi deturnat sau sustras bani publici sau privaţi, sau efecte ţinând loc de bani, sau acte, titluri şi alte lucruri mişcătoare, cari se vor afla in mainile lui, în puterea însărcinarei sale, se va pedepsi cu maximul inchisorei si cu interdicţiunea pe timp marginit, daca lucrurile deturnate sau sustrase vor fi de o valore dela 1.200 lei în sus.
Dacă valorile sustrase sau deturnate sunt mai jos de 1.200 lei, pedeapsa va fi închisoare dela un an pana la duoi. În ambele aceste cazuri, condamnatul va pierde dreptul la pensiune si se va declara incapabil de a ocupa ori-ce funcţiune publică pe toată viaţa.
Ori-ce judecator, administrator, functionar sau ofiter public, care va fi stricat, desfiintat, sustras sau deturnat actele şi titlurile al cărora depozitar era, sau care i se încredinţaseră sau comunicaseră în virtutea funcţiunei sale, se va pedepsi cu maximul inchisorei şi cu interdictiunea pe timp marginit, se va declara şi incapabil de a ocupa funcţiune publică pe toată viaţa, pierzând dreptul la pensiune. Ori-ce agenţi sau însărcinaţi, ai guvernului ori ai depozitarilor publici, cari vor fi culpabili de aceleaşi sustracţiuni, vor fi supuşi la aceeaşi pedeapsă.”

Cum se pedeapseau faptele de corupţie
O altă pedeapsă des întâlnită în dosarele recente instrumentate în România este luarea de mită. Această infracţiune era definită în Codul Penal din timpul lui Cuza în felul următor:
“Orice functionar de ramul administrativ sau judecatoresc, orice agent sau insarcinat al unei administratiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act privitor la functiunea sa, fie si drept, dar pentru care n’ar fi determinata de lege o plata, se va pedepsi cu inchisoare de la doi pana la trei ani si cu amenda indoita a valoarei lucrurilor priimite sau fagaduite, fara ca aceasta amenda sa poata fi mai mica de 200 lei”.
Într-o formă specifică vremii, găsim şi actuala infracţiune de trafic de influenţă potrivit căreia “Oricare particular care, in numele sau, sau in numele vreunui functionar public, administrativ sau judecatoresc, cu stirea sau fara stirea acestuia, intr’un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face sa i se promita daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atributiunile acelui functionar, se va pedepsi cu nchisoare dela sase luni pana la doi ani si cu amenda valoarea indoita a lucrurilor luate sau promise, fara ca aceasta amenda sa fie mai mica decat 200 lei
*). Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua in folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localității unde s’a comis faptul. Iar daca mijlocitorul va fi functionar, va pierde dreptul de a mai ocupa functiuni si nu va putea primi pensiune”.