Cum nu avem teroriști in România?! Dar doamna Prună? Ce naște din Monica Macovei, a jihadism miroase…
Se știe prea bine cum și-a ales întotdeauna Traian Băsescu oamenii pentru posturi grele,scria anul trecut, cu inegalabila premonitie. Cu CV-uri impregnate de păcate ce nu se prescriu. În privința asta, doamna Macovei este pur material de tutorial. Familia, cariera ei de dinainte de 1989, ar putea fi oricând expuse în Muzeul RSR al lui Dinel Staicu. Iar isprăvile ei de după 1989 ar califica-o fără preliminarii pentru condiția de torționar al vremurilor noi.
Nu voi relua însă acum inventarul aporturilor neprețuite ale Monicăi Macovei la actualul justițiarism românesc. Tema e alta. Domnia sa a propus-o la Ministerul Justiției pe „charismatica” Cristina Guseth. Iar după ce aceasta a spart ghiața cu competențele sale sfredelitoare la prima piruetă retorică produsă la audierile din Comisia Parlamentară, a fost ridicată în mare grabă de pe banca de rezerve și trimisă în teren, neîncălzită, să o înlocuiască pe doamna Guseth, o altă pupilă a aceleiași Macovei, Raluca Prună.
Doamna Prună întruchipează pentru români fundamentalismul exterminator de tip mengele-ian. Selectată, ca și fostul căpitan SS, din pletora servanților de mâna a doua, a fost într-atât de îmbătată de neașteptata ascensiune încât a semnat în alb și pe nerăsuflate pactul cu diavolul.Deghizat când în Monica Macovei, când în binomul SRI – DNA, Mefisto a pus-o de îndată la treabă.
Propunerea, fără respectarea procedurilor, a Laurei Kovesi pentru un nou mandat la DNA, ostracizarea „scriitorilor” din pușcării, închiderea ochilor la condițiile inumane de detenție, reprezintă doar câteva dintre atentatele „doamnei în halat de baie” la drepturile fundamentale ale omului. Nu numai declarativ („discuția despre drepturile omului este un lux”) ci și faptic, în cel mai concret mod cu putință. Deloc, dar absolut deloc, în înțelegerea doamnei Prună a noțiunii de pedeapsă penală nu-și găsește loc ideea de reabilitare, de reeducare a celui aflat în arest în scopul reintegrării în societate. Doamna Prună este, de departe, adepta experimentului de exterminare fără milă a celui pedepsit. Indiferent de vină, indiferent de pedeapsă.
Cultivat de Raluca Prună
Sunt, in momentul de față, în pușcăriile românești, sute (dacă nu mii) de bolnavi cu boli incurabile în stadii terminale. Sadismul de a-i vedea putrezind de vii în igrasia și concentrarea microbiană din celulele de ev mediu în care au fost aruncați este, orice s-ar zice, nu doar o formă de mengele-ism dar și o formă de terorism. 
Apoi tinerele mame, condamnate pentru infracțiuni minore, cărora li s-ar putea permite forme domestice de ispășire a pedepsei, astfel încât nefericiții lor copii să nu fie destinați din oficiu, fără vreo șansă de salvare. Or fi zeci, or fi sute, or fi mii? Nu contează! În cușca de cobai cu ele. La moarte lentă, precum gemenii și piticii lui Mengele.
Și exemplele ar putea continua. Înghesuiți, ca într-un sac burdușit cu cireșe, cele mai multe putrede, pușcăriașii români stau de-a valma, câte doi în pat, de la adolescenți la bătrâni de 90 de ani, respirând la comun aerul infect al celulei, și ăla în doar jumătate de doză minimă recomandată.Care ar mai putea fi salvați și de folos, în diverse forme, societății. Nimeni nu se arată interesat de aceștia. Doamna Prună a decretat: „nu am de gând să propun nicio măsură de grațiere sau de amnistie”. Punct!
Câte vieți, încă posibil a fi salvate, și-au primit sentința la moarte prin această decizie? . La noi, teroristele securismului reșapat se țin în viață și pentru alte misiuni viitoare. Bumerangule, mai arată-ți, o dată, virtuțile!
