Home Editorial Cum pregateste vicepremierul Dâncu …noul dictator Carol al II-lea ! Urmeaza Ardealul?
Cum pregateste vicepremierul Dâncu …noul dictator Carol al II-lea ! Urmeaza Ardealul?
În Guvernul Cioloș – guvern fără ideologie dar nu și fără stăpân! – ideolog și ghidul strategic este fără îndoială vicepremierul Vasile Dâncu, ministru al dezvoltării regionale și al administrației publice. Un vechi partizan al regionalizarii/federalizarii tarii dupa ideile lui Iuliu Maniu, cu Transilvania ca pivot neutru si „pacificator” intre Romania si Ungaria !!
Dar d-nul Dâncu este om politic ?. Da, pana-n prasele…Dar, nici pe departe, cum se spune, omul PSD; partid care de altfel nu prea mai există… Este mai degraba omul abil al celor care l-au pus !
Acțiunea sa are un vadit caracter politic pentru că intenția sa declarată, este de a reforma iar nu de a administra. Asa a spus… Omul… ne-politic, organizează exercițiul puterii, și totodată o exercită concret pentru atingerea unor scopuri politice. Dar omul stabilește singur datele ‘problemei” și apoi caută putere pentru a o rezolva, conform cu… convingerile sale asupra soluției ideale. Ceea ce îngrijorează în cazul domnului Dâncu, nu este inteligența sau onestitatea.
Preocupant este faptul că dânsul are un program politic fără să aibă un mandat politic. De aceea trebuie să ascultăm cu atenție sporită ceea ce spune, pentru înțelege ținta politică a „guvernului tehnocrat”. La nevoie, în stradă, căci acela este singurul loc în care poporul mai este luată în seamă (!!), iar aleșii săi sunt opriți să acționeze prin intimidare, arestare sau implicare în scandaluri și procese inițiate „oportun’ de o justiție selectivă.
Acțiunea sa are un vadit caracter politic pentru că intenția sa declarată, este de a reforma iar nu de a administra. Asa a spus… Omul… ne-politic, organizează exercițiul puterii, și totodată o exercită concret pentru atingerea unor scopuri politice. Dar omul stabilește singur datele ‘problemei” și apoi caută putere pentru a o rezolva, conform cu… convingerile sale asupra soluției ideale. Ceea ce îngrijorează în cazul domnului Dâncu, nu este inteligența sau onestitatea.
Preocupant este faptul că dânsul are un program politic fără să aibă un mandat politic. De aceea trebuie să ascultăm cu atenție sporită ceea ce spune, pentru înțelege ținta politică a „guvernului tehnocrat”. La nevoie, în stradă, căci acela este singurul loc în care poporul mai este luată în seamă (!!), iar aleșii săi sunt opriți să acționeze prin intimidare, arestare sau implicare în scandaluri și procese inițiate „oportun’ de o justiție selectivă.Într-o declarație de maximă importanță peste care s-a trecut ușor, domnul Dâncu, spunea că precedentele guverne au fost formate din oameni politici care știau ce trebuie făcut dar nu au făcut ce trebuie pentru că… aveau nevoie de voturi (sic!). Spre deosebire de acele guverne actualul executiv, fiind tehnocrat, va face ceea ce trebui… întrucât nu umblă după voturi (sic!). Declarația aceasta trebuie decriptată. Pentru ca ea anunta viitoarea republica prezidentiala autoritara !! : „Stop (.) punct si totul de la capat ” !!
Jurnalistul Șerban Cionoff, spunea că de fapt ar fi vorba despre sacrificarea poporului iar nu a guvernului. Cu subtilitatea caracteristică lui, domnul Dâncu vorbind formal unui anumit auditoriu a trimis în realitate un mesaj altora; Aceștia au fost asigurați că Guvernul Cioloș își va îndeplini misiunea de a sacrifica poporul român, impunându-i restricțiile cerute de austeritatea de care sunt interesate doar corporațiile transnaționale. Altminteri ce ar putea sacrifica un guvern care nu are nevoie de voturi? Cel mult veniturile din care membrii săi și-au construit – nu se știe cum – fabuloasele averi, a căror sporire a fost suspendată sau ocultată pe perioada concediului fără plată în care își vor desfășura activitatea ministerială…
Că făcând ceea ce trebuie partidele de guvernământ devin impopulare și pierd voturi, este un lucru deja cunoscut, simptomul uneia dintre cele mai grave boli ale democrației. Chiar și într-o democrație bolnavă însă, votul popular este modalitatea principală prin care guvernanții se supun controlului popular și sunt sancționați pentru greșelile lor. Guvernanții care nu sunt supuși votului și deci nu au nevoie de voturi, acționează fără împuternicire populară și în afara controlului popular. Or, excluderea poporului de la controlul actului politic înseamnă adoptarea dictaturii ca modalitate de organizare a societății.
Domnul Dâncu spune mai mult decât atât. El spune că actualul guvern, sustras acum și în viitor de la votul popular, va face ceea ce trebuie, adică ceea ce este bine, potrivit, adecvat, tocmai pentru că nu este… cenzurat democratic și nu se sinchisește de legitimitatea democratică.
Cu alte cuvinte, numai dictatura ar permite o bună politică. Democrația ar însemna moartea unei politici corecte. Trecerea la dictatură nu este, deci, capriciul unor spirite întunecate, ci obligația impusă de nevoia poporului, incapabil să se auto-guverneze, de a fi corespunzător guvernat.
Guvernul Cioloș se pregătește, așadar, să facă bine poporului chiar și împotriva poporului; adică sacrificându-i libertățile cetățenești. Nu pot să nu recunosc o anumită logică; o pledoarie atât de transparentă în favoarea dictaturii nu s-a mai auzit în spațiul public românesc. Adica sacrificarea libertății implică întărirea forței represive a statului.
Desigur, inclusiv într-o democrație guvernele pot lua si măsuri nepopulare. Consecința este, probabil, pierderea alegerilor. De aceea, guvernele legitimate de popor nu au nevoie să …”doteze” statul cu mijloace coercitive excesiv de „robuste”… Poporul trebuie sa poata corecta fără violență ceea ce nu îi place în politica guvernului. Într-o dictatură, lipsindu-i o atare modalitate de recurs, poporul este împins să recurgă la violență. Negocierile nu mai au loc în Parlament sau la urne, ci pe stradă. Acolo trebuie să aștepte poliția, jandarmeria, agenți secreți, gaze lacrimogene, tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc etc.
Iată logica proiectului de buget al României propus de Guvernul Cioloș; sau iată o logică pe care proiectul de buget o probează. Cine mai are îndoieli cu privire la înțelesul cuvintelor vicepremierului Dâncu, poate scăpa de ele citind bugetul care, ca orice buget, este expresia sintetică și în cifre a unei gândiri politice, a unui program politic întreg. (Ion Lestie)
Cu alte cuvinte, numai dictatura ar permite o bună politică. Democrația ar însemna moartea unei politici corecte. Trecerea la dictatură nu este, deci, capriciul unor spirite întunecate, ci obligația impusă de nevoia poporului, incapabil să se auto-guverneze, de a fi corespunzător guvernat.
Guvernul Cioloș se pregătește, așadar, să facă bine poporului chiar și împotriva poporului; adică sacrificându-i libertățile cetățenești. Nu pot să nu recunosc o anumită logică; o pledoarie atât de transparentă în favoarea dictaturii nu s-a mai auzit în spațiul public românesc. Adica sacrificarea libertății implică întărirea forței represive a statului.
Desigur, inclusiv într-o democrație guvernele pot lua si măsuri nepopulare. Consecința este, probabil, pierderea alegerilor. De aceea, guvernele legitimate de popor nu au nevoie să …”doteze” statul cu mijloace coercitive excesiv de „robuste”… Poporul trebuie sa poata corecta fără violență ceea ce nu îi place în politica guvernului. Într-o dictatură, lipsindu-i o atare modalitate de recurs, poporul este împins să recurgă la violență. Negocierile nu mai au loc în Parlament sau la urne, ci pe stradă. Acolo trebuie să aștepte poliția, jandarmeria, agenți secreți, gaze lacrimogene, tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc etc.
Iată logica proiectului de buget al României propus de Guvernul Cioloș; sau iată o logică pe care proiectul de buget o probează. Cine mai are îndoieli cu privire la înțelesul cuvintelor vicepremierului Dâncu, poate scăpa de ele citind bugetul care, ca orice buget, este expresia sintetică și în cifre a unei gândiri politice, a unui program politic întreg. (Ion Lestie)
