Cum se fură in Romania! Liță Periniță stă de șase pentru Seby Ghită…
O poveste mai tare nici ca am auzit. Și eu și voi, toți suntem niște Liță Periniță.
Trec în fiecare dimineață prin intersecția de la Lujerului în drumul meu către tramvaiul 41 și mai departe spre serviciu. De multe ori întâlnesc în intersecție, aproape de Mega, un bătrân cu păr și barbă ninse, îmbrăcat mereu cu camașă albă și care cerșește fără a privi trecătorii, așezat pe un scăunel cu trei picioare ca un arbust înflorit cu rădăcinile ieșite din pământ. Astăzi cand trec pe lângă el, îi pun 10 lei în cutia de carton din față și îl intreb amical fără să aștept neapărat un raspuns:
– Ce mai faceți?
– Stau de șase! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur, ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
– Păi de ce stai? îl întreb curios să-i aflu jocul ,pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune…
– De prost! zice el.
–? …
– Dacă nu știi, afli acum de la mine că, atunci când se iese la furat, cel mai prost și mai mototol stă de șase, iar ăia mai voinici și mai sprinteni,
sar gardul și îndeasă în saci.
Desi mă grăbeam spre serviciu, dar e prima dată când ridică fruntea și mă privește în ochi, așa că îl ascult mai departe:
– Era la noi în sat un băiat cu doi ani mai mare ca mine, Liță Periniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa! (îmi arată cu degetele osoase cât de crăcănat era Liță).
Trec în fiecare dimineață prin intersecția de la Lujerului în drumul meu către tramvaiul 41 și mai departe spre serviciu. De multe ori întâlnesc în intersecție, aproape de Mega, un bătrân cu păr și barbă ninse, îmbrăcat mereu cu camașă albă și care cerșește fără a privi trecătorii, așezat pe un scăunel cu trei picioare ca un arbust înflorit cu rădăcinile ieșite din pământ. Astăzi cand trec pe lângă el, îi pun 10 lei în cutia de carton din față și îl intreb amical fără să aștept neapărat un raspuns:
– Ce mai faceți?
– Stau de șase! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur, ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
– Păi de ce stai? îl întreb curios să-i aflu jocul ,pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune…
– De prost! zice el.
–? …
– Dacă nu știi, afli acum de la mine că, atunci când se iese la furat, cel mai prost și mai mototol stă de șase, iar ăia mai voinici și mai sprinteni,
sar gardul și îndeasă în saci.
Desi mă grăbeam spre serviciu, dar e prima dată când ridică fruntea și mă privește în ochi, așa că îl ascult mai departe:
– Era la noi în sat un băiat cu doi ani mai mare ca mine, Liță Periniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa! (îmi arată cu degetele osoase cât de crăcănat era Liță).
Ta-su avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, să nu cumva să vie ta-su să ne prinză.
Când ieșeam cu traistele pline îi dădeam și lui o fructă că ăla care stă de șase primește mai puțin. Așa de prost era că se bucura de gutuia aia furată din curtea lui…
Aș pleca dar mi-e clar că moșul mai are ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui:
– Uită-te la mine, am aproape nouăj de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Periniță… Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu ITB-ul și de două buline la preț redus și stau de șase să fure ei până nu mai pot căra! Se așază din nou pe scaun.
– Sănătate bunicule! zic eu… Și eu stau de șase, cred că stăm toți de șase!
– Mergi sănătos, Liță! imi spune el
Are dreptate bătrânul. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși!
(Din carnetul de subiecte ale scriitorului Ion Coja)
Aș pleca dar mi-e clar că moșul mai are ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui:
– Uită-te la mine, am aproape nouăj de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Periniță… Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu ITB-ul și de două buline la preț redus și stau de șase să fure ei până nu mai pot căra! Se așază din nou pe scaun.
– Sănătate bunicule! zic eu… Și eu stau de șase, cred că stăm toți de șase!
– Mergi sănătos, Liță! imi spune el
Are dreptate bătrânul. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși!
(Din carnetul de subiecte ale scriitorului Ion Coja)
