Cum se fură (în) Ucraina? (1)

Am pus mâna pe niște materiale care m-au lăsat mut. Ceea ce credem noi că este acolo, e de fapt o nimica toată pe lângă ceea ce se întâmplă în realitate. Frauda întrece orice imaginație, lucru care nu trebuie să vă mire dat fiind că teritoriul Ucrainei este locul de joacă al celor mai mari mafioți ai planetei. Și, după cum veți vedea în continuare, bandiții de joasă speță își dau mâna cu instituții pe care noi le considerăm onorabile pentru a o pune de un jafuri în serie.
Vom începe cu domeniul energetic, cel despre care avem o imagine deformată. Într-adevăr, din când în când mai aflăm cum rușii au mai crâmpoțit un nod vital energetic și ne gândim cu emoție la bieții oameni care, din această cauză, primesc energie electrică raționalizat. Chestiunea însă e una mult mai complexă.
Principalul centru de gravitație care face jocurile pe piața de energie a Ucrainei este Dixi Group, un ONG fondat în 2008, dar extrem de bine conectat la instituții precum Renaissance, Revenue Watch Institute, Ambasada Marii Britanii din Ucraina, Ambasada Poloniei, German Marshall Fund etc. Asta asigură DiXi Group un spate extrem de puternic, astfel încât „proiectele” inițiate de ei sunt puse îndată în practică la nivel guvernamental.
De altfel, autoritățile ucrainene nici nu prea au spațiu de manevră întrucât, după ce DiXi propune un proiect, apar la interval rechinii mari cu „finanțarea”. Probabil nu vă va mira faptul că una dintre obsesiile DiXi este … energia verde. Stați, nu săriți să-mi spuneți că numai asta nu-i lipsește chelului, anume tichia de mărgăritar a energiei verzi, în condițiile în care Ucraina are nevoie ca de aur de energie din orice surse. Mai mult, Europa deja cunoaște binefacerile acestui tip de energie, mai ales prin prisma supraproducției când e soare și a picajului când nu mai sunt îndeplinite condițiile „verzi”.

În urma „studiilor” think tank-ului cu pricina s-a constatat că Ucraina are nevoie de investiții de peste 260 mld. $ în sectorul energetic și, evident, la interval au sărit Banca Mondială, împreună cu partenerul său de suflet, USAID. Ce fac acești doi golani? Impun modelul dorit de SUA(prin USAID) în domeniul energetic.
Astfel, în ciuda dezastrelor produse de bombardamentele rusești, toți banii de noi facilități sunt canalizați spre regenerabile, în ciuda faptului că Ucraina are resurse imense pentru a-și produce singură energia prin metode convenționale, adică ieftine.
Doar că jocul cu mafioții e unul din care n-ai cum să câștigi.
Joaca de-a verdele a sărăcit Bugetul și-așa găurit al Ucrainei într-o asemenea măsură încât de la biroul lui Zelenskyi la un moment dat s-a ordonat interzicerea dezvoltării de noi facilități solare sau eoliene. Doar că, aceeași conducere a Ucrainei, încă de la venirea clovnului la putere, a inițiat un proces de „deoligarhizare” a domeniului energetic, astfel încât Naftogaz a ajuns să fie preluat de … Black Rock. Iar înclinarea balanței energetice spre „factorul transnațional” face ca în 2023, în ciuda bombardamentelor rusești din ce în ce mai insistente în zona infrastructurii energetic, să se semneze Legea 3220 referitoare la … „transformarea ecologică a sistemului energetic al Ucrainei”. Înțelegeți penibilul situației? Într-o țară aflată în război, în care doar un singur bombardament de o oră ridică mai multe noxe decât ar putea ridica producătorii tradiționali de energie într-un an, târliciul de la putere decide că e timpul să-și transforme sistemul energetic într-unul … sustenabil. Te doare capul!

Doar că asta nu e tot. Legea 3220 fixează un soi de CFD(contract pe diferență) „pentru asigurarea stabilității prețurilor energiei electrice verzi”. Conform acestui CFD există un interval de variație, un minim și un maxim acceptabil pentru părți. În cazul în care prețul sare de limita superioară a intervalului, producătorul de energie regenerabilă trebui să-i plătească diferența celui cu care a făcut contractul. Dacă însă prețul e mai mic, cel care a făcut contractul(clientul) e bun de plată. Cum bine știți, în timpul verii se aglomerează teribil energia solară, astfel încât se ajunge la situații tensionate inclusiv pe piața europeană, unde producătorii ajung să vândă în pierdere. Asta însă nu se poate întâmpla în Ucraina unde producătorul ajunge să fie plătit și dacă nu are muștirii! Și uite-așa, în timp ce-n Europa producătorii de energie solară ajung să plătească cumpărătorii pentru a le achiziționa energia produsă în timpul zilei, în Ucraina nu există acest stres. Mai mult, ca și în Europa, seara prețurile încep să sară bine de tot, iar în Ucraina ajung la niște valori incredibile!
Aici este însă o schemă de fraudare mult mai mare decât această țeapă directă cu prețul care nu poate scădea sub un anumit interval! Pe fondul războiului, jucătorii mari din domeniul energetic sunt obligați să se împrumute pentru a se supune rigorilor legislative care le cer să repare daunele produse de bombardamentele rusești! Și uite-așa, niște băieți înțelegători finanțează cu miliardele repararea elementelor distruse de război ale infrastructurii, crescând astfel gradul de îndatorare al companiilor mari de stat. Scopul fiind, în mod evident, acela de a fi privatizate la momentul oportun către investitori instituționali serioși. Cunoașteți în mod sigur schema de la noi, doar că acolo se pune în practică într-un mod mult mai grosolan.
Sistemul energetic ucrainean este un oligopol compus din marii jucători: Energoatom(un fel de Nuclearelectrica de la noi), Ukrhydroenergo(echivalentul Hidroelectrica) și … DTEK. La DTEK avem prima surpriză. Grupul este principalul investitor în energie regenerabilă – deci beneficiar direct al schelemelor grase de finanțare – avându-l la cârma sa pe … Rinat Akhmetov. Pfff, cum cad unii doar în picioare! În afara producătorilor mai avem și Ukrenergo, transportatorul de energie, un fel de Transelectrica de la noi.
Suplimentar mai vine o instituție de stat, cea a „Cumpărătorului Garantat”(GarPok), care asigură plățile către producătorii de energie verde, garantându-le piața. Astfel, chiar dacă este supraproducție de energie verde, GarPok achiziționează energia, rezultând pierderi masive deoarece plătești o marfă pe care nu ai cum să o introduci în piață!

Pentru a nu supăra foarte rău populația, guvernul a adoptat o serie de subvenții care, adăugate subvențiilor pentru energia verde, au transformat Ucraina în țara cu cel mai mare preț al energie, în condițiile în care a pornit de la statutul de țară cu cea mai ieftină energie din Europa. Înțelegeți așadar cât de ușor este să deturnezi un stat, doar prin implementarea unor reguli tembele.
Însă subvențiile nu au ca efect doar creșterea constantă a prețului energiei, ci și îndatorarea continuă a companiilor de stat. De exemplu, Ukrenergo a acumulat datorii de peste 1 miliard de EUR(50 mld. UAH). La fel de dezastruos stau și Energoatom și Ukrhydroenergo.
Partea interesantă e că, în timp ce afacerile de producție bazate pe sistemele convenționale se zbat spre faliment, investițiile în energie regenerabilă prosperă.
Cu toate că Ukrenergo este o firmă falimentară, BERD continuă să o împrumute pentru ca aceasta să-și plătească datoriile către verzi.
După cum ați văzut, unul dintre principalii verzi este Rinat Akhmetov, dar nu e singurul. E o întreagă păduchelniță amaricană conectată la marele capital global. Și, ca să înțelegeți cum se leagă relațiile la vârf, vă voi introduce o nouă entitate, anume grupul Avellum, care este un soi de consilier al BERD în ceea ce privește modelul de contract garantat de achiziție a energiei electrice de către statul ucrainean.
Cu alte cuvinte, Avellum consiliază BERD care, la rândul său, face presiuni asupra statului pentru adoptarea propunerilor lui Avellum. Desigur, Avellum a consiliat și firma DTEK, iar asta n-ar trebui să vă mire.
Doar că Avellum nu vine de nicăieri. Compania a fost înființată de Kostiantyn Likarchuk și este condusă în prezent de Mykola Stetsenko și Glib Bondar. Ce-i cu aceștia că, în mod sigur, vă sunt absolut necunoscuți? Ei bine, Stetsenko și Bondar sunt foști parteneri ai Baker & McKenzie. Și dacă numele Baker & McKenzie nu vă este cunoscut, vă voi spune doar că această „onorabilă” firmă de avocatură este considerată pilonul principal al „economiei ascunse în offshore”, așa cum reiese din Pandora Papers. Cei care încă mai sunt atât de naivi încât să creadă că niște băieți „fură” cu ajutorul companiilor offshore, nu au habar de fapt că acele paradisuri fiscale există strict pentru ca mafia mondială să-și plimbe banii fără prea multe întrebări.
Partea fabuloasă este reprezentată de realitatea că întreruperile de energie electrică de la consumatori nu au ca principală cauză doar bombardamentele rusești ci tocmai structura dezastruoasă în care se zbat companiile de stat care activează pe piața ucraineană. De mult prea multe ori tributare „liniilor de finanțare” care le asigură plata datoriilor, acestea ajung să oprească producția deoarece nu mai au cu ce. Nu mai vorbim despre cazul decontărilor dintre jucători prin intermediarul GarPok, instituție care deseori rămâne fără bani din motivele pe care le înțelegeți lesne.
Nu e de mirare că Avellum a oferit „soluția magică” de restructurare a sistemului energetic ucrainean, o soluție pe care o știm de la noi: transformarea companiilor de stat în societăți pe acțiuni care va fi urmată de vânzarea acestora pe bucăți pentru acoperirea datoriilor acumulate. Iar după ce se va produce această privatizare forțată(a se citi furt instituționalizat), ucrainenii se vor trezi în fața unei alte realități în care mahării mondiali vor deveni monopoliștii energetici ai țării, trăind bine pe spatele amărât al ucraineanului. Mă rog, cum îți așterni fix așa dormi!

Dimensiunea corupției ucrainene capătă amplitudine europeană atunci când vine vorba de un alt domeniu sensibil, anume cel al certificatelor verzi. Cum instituția „cumpărătorului garantat” este principalul element verde al țării, rezultă că certificarea sa în ceea ce privește sursa energiei exportate statutează taxarea sau nu a celui care achiziționează energia sa. Și uite-așa a apărut o nouă schemă de fraudare la nivel european prin intermediul căreia marii poluatori europeni achiziționează ieftin „energie verde” ucraineană, certificată de GarPok. Nu e frumos?
Nu vă gândiți că GarPok este singura entitate care acționează pe această piață extrem de tentantă. Gândiți-vă doar la ce potlogării se pot face: eu achiziționez energia de la o terță parte, o certific ca fiind verde și o reexport. Adică nu fac altceva decât să plimb niște hârtii și să încasez comisionul de șmecher. De aceea, redistribuirea energiei verzi este efectuată și de alte entități precum D. Trading DTEK, Eru Trading, Kness Energia, Podolsk Energy Group. Oricum, ca idee, DTEK-ul lui Akhmetov are un rol central și în această zonă extrem de tentantă!
Și-acum intră în scenă, pe ușa din față, mafioții cei mai mari. Studiind finanțarea Ukrenrgo, ajungi să te crucești la ce nume se înghesuie s-o ajute pa calea supraîndatorării. De exemplu, prima emisiune de euroobligațiuni a companiei a fost sprijinită cu consultanța primită din partea … Rotschild & CIE și Finpoint. BERD a susținut acea emisiunea inițială prin plasarea a 75 milioane $. Plasamentul a fost organizat de Deutsche Bank, Goldam Sachs și Ukreximbank, iar consultanța juridică a fost oferită de … Avellum.
Toate aceste păduchelnițe au ajutat Ukrenergo să se îndatoreze, iar când treaba a devenit tragică, statul a trebuit să intervină. Ucraina a încercat să facă un fel de produs mixt, în care să amestece datoria sa suverană cu datoriile Ukrenergo, pentru a putea amâna plata acestora după război. Doar că, în ecuație a apărut un Clary Gottlieb care a bătut cu piciorul în prag, cerând Ukrenergo să discute cu investitorii în obligațiuni dacă intenționează să își restructureze datoria. De fapt, ceea ce trebuie înțeles de aici este că mafioții deja simt că e rost de devorat o victimă facilă.

Pentru cei care nu știu Cleary Gottlieb Steen & Hamilton LLC sunt cei care au jucat rolul principal în naționalizarea Électricité de France(EDF), consiliind Guvernul  în adoptarea probabil a celei mai proaste strategii de naționalizare, în care așa-zișii investitori s-au ghiftuit din plin din banii de la statul francez.
Ca să înțelegeți, „marea naționalizare” a constat în delistarea EDF de la bursă pentru achiziția unei părți de doar … 16% din acțiuni, restul de 84% din companie fiind deja deținut de statul francez. Consilierea Cleary Gottlieb a constat în convingerea Guvernului Francez să ofere un preț de 12 EUR/acțiune, în condițiile în care prețul la bursă al acțiunii era de 7.8 EUR!!!
Pare că, de data aceasta, Cleary Gottlieb acționează în direcța opusă, căutând ca, împreună cu restul investitorilor să pună mâna pe Ukrenergo, iar de-aici să intre pe ușa din față în celelalte companii de stat profitând de datoriile pe care acestea le au la Ukrenergo.
Strategia este una extrem de eficientă și mi-e greu să cred că nu a fost făcută deliberat cu sprijinul actorilor politici de la Kiev al căror rol este acela de a „privatiza” Ucraina la umbra conflictului cu Rusia.
Deocamdată mă opresc aici cu promisiunea că voi reveni cu noi episoade pe măsură ce pătrund mai adânc în problemă. Treburile sunt atât de complicate, iar șobolănimea atât de mare încât efectiv nu-ți vine să crezi ce se petrece acolo.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com/

Share on Facebook

Tweet

Follow us