Cum se vor împaca „amprenta de carbon” și „industrie grea” în Palatul Cotroceni?
Ultima zi de depunere a candidaturilor pentru prezidențiale este istorie. Chemați și nechemați, până acum, vin cu promisiuni dintre cele mai exotice.
Unul dintre aceștia, cu mari șanse de a ajunge în turul doi, spune că va avea ca obiectiv prioritar reindustrializarea României. Ca ramuri industriale vizate, acest candidat nominalizează siderurgia, metalurgia și chimia, după un algoritm cunoscut nouă, românilor, de prin anii 60-70…
Cu certitudine, mulți seniori vor ciuli urechile la astfel de angajamente. Acestea le stârnesc amintiri din alte vremuri și, prin urmare, rezonează cu o grilă nostalgică ușor de identificat.
Cu toate acestea, o întrebare este inevitabilă: de unde vom aduce minereul de fier necesar pentru siderurgie?
Pe vremuri, când a fost ridicat Sidex-ul de la Galați, s-a mizat pe Krivoirog-ul din Ucraina, proiect ambițios și nefinalizat, unde România, ca al doilea acționar, a și îngropat aproape un miliard de dolari. Nerecuperati, din păcate, nici până acum…
Cum miza pe combinatul de la Galați era prea mare ca să fie lăsat de izbeliște, România si-a adus minereul de fier necesar procesului tehnologic tocmai din Brazilia. Cu propria-i flotă de mineraliere…
Este ușor de prevăzut că ramurile industriale nominalizate de către candidatul Marcel Ciolacu necesită investiții de multe miliarde de euro și că ridică semne de întrebare privind „amprenta de carbon” și asigurarea materiilor prime necesare de la distanțe care să nu impieteze randamentul economic al acelor ramuri de „industrie grea”.
Cu un astfel obiectiv de politică economică în minte,putem fi convinși că onorabilul candidat menționat nu a citit recentul „Raport Draghi”, în care se menționează apăsat că viitorul economic al UE este croit de decarbonizare, de digitalizare și de utilizarea pe scară largă a robotilor sau a inteligenței artificiale.
Disonanta cognitivă a celor de pe la noi, față de prioritățile de viitor ale UE, este de o stridența amețitoare…
Ce mai contează că, în fața jurnaliștilor, cu o zi mai la deal, același candidat a confundat numele unui prim ministru dintr-o țară membră a UE cu numele unui fotbalist?
Omul nostru, iată, pare „calificat” și pe politică externă, domeniu de care este direct răspunzător președintele Republicii România!
In concluzie, să reținem că, pentru Economie, candidatul Marcel Ciolacu, după propria mărturisire, ia meditatii….
La politică externă, pe baza unor indicii la vedere, e pregătit să se califice la prezumtivul viitor loc de muncă…
Pe Apărare, va avea, cu certitudine, inspirație de moment!
Ce mai contează?
Doar este de-al nostru, din popor, nu?
Și „ghicește” calea…
Toma Pirau
