Cum te fenteaza taximetristul brasovean
Cand te sui intr-un taxi, se creaza o relatie ciudata intre tine si sofer. Pe de o parte tu devii stapanul lui si el sclavul tau, ceea ce pe multi orgoliosi ii face sa se umfle in pene, dar pe de alta parte soferul devine stapanul buzunarului tau, iar acesta ajunge creatorul sclav al unei oarecare bunastari a soferului. Caci taximetristii, in marea lor parte, nu prea stiu ca cea mai scurta distanta intre doua puncte este linia dreapta.
Voi incerca, in continuare, sa va ofer exemple ale catorva din aceste mici trucuri – nevinovate, le poti spune, si chiar zambesti amintindu-ti de unele – cu ajutorul carora taximetristii incearca sa-ti mai ciupeasca ceva banisori.
Primul mic truc il poti observa chiar cand te urci in masina. Soferul poneste motorul, prneste si ceasul, apoi te intreaba agale si dupa ce a mai sters parbrizul, unde vrei sa te duca. In acest timp masina ruleaza usurel ca melcul, iar omul cu covrigul se face ca nu stie exact unde se afla locul de destinatie, ca sa mai dureze pana il lamuresti.
Taximetristul devine uneori exagerat de prudent cand se incadreaza in trafic. Asteapta sa treaca de el si masina care e tocmai in celalalt capat al strazii, la fel si cand intra in vreo stada principala.
Asteapta rabdator ca masina din fata lui sa se puna in miscare, chiar daca banda de alaturi este libera.
Taximetristul brasovean cunoaste intersectiile semaforizate si mersul stopurilor de acolo. Si astfel face el ce face si se incadreaza, cu mult inainte, pe o acea banda care sa nu-i permita sa treaca repede de stop, aci daca trebuie sa o ia la stanga, el se lasa blocat cat mai mult pe cea mai din dreapta banda, si invers.
Conducatorul auto, stapan pe volan, ori se face ca nu a observat cand a trecut pe langa o strada pe care trebuia sa se incadreze ca sa fie drumul putin mai scurt si fara stopuri, uitandu-se chiar cam ciudat la tine, cu o privire care iti reprosaza ca ai conversat cu el, sau spunandu-ti de la obraz ca stie el mai bine pe unde sa o ia.
Si peste toate aceste mici ciupeli – mai sunt si altele, de care acuma nu-mi amintesc – ajuns la destinatie si cand opreste ceasul, cifrele terminale, aratand zecile de bani din suma, sar in favoarea lui, in sus, cu cativa zeci de bani. Unii chiar au tupeul, daca ii intrebi cat ai de plata (ca si cum nu ai fi vazut sau nu stii sa citesti ceasul), sa pluseze si cu cate un leu, un leu si ceva, spre o suma rotunda.
Si toate acestea in contextul in care tu oricum nu ceri restul de cativa zeci de bani, daca o iei pe cat spune de-adevaratelea ceasul.
Este drept ca aceste mici trucuri nu sunt hotii de care sa te ingrozesti, ci doar mici ciupeli pe care nicio lege nu vad cum ar putea sa o pedepseasca. Si nici n-ar avea rost.
Dar pe mine ma enerveaza faptul ca esti luat de fraier, chiar daca lucrul este facut cu multa amabilitate. Fii, dom’le cinstit, si-ti las cu placere ciubuc, pentru ca-ti stiu viata destul de amara. Dar daca vrei sa ma tii de fraier, te-njur de simti intepatura trei zile dupa eveniment. Care varianta iti este mai placuta, domnule taximetrist?
Dan Bota
