Cum vede Alina Mungiu Pippidi actualitatea romaneasca (II)
Am diploma de instalator
Rep.: Tinichigii sau filozofi?
A.M.P.: Eu am pe undeva o diploma de instalator. Dar altfel, in politica publica e greu sa le separi. Orice ai face, esti impregat de o anumita filozofie despre stat, despre cum se comporta oamenii, nimeni nu e un expert suta la suta liber de ideologie, desi eu predau pragmatismul la studentii mei, anything which works! Desigur, discutia asta e de la un anumit nivel in sus, care e probabil mai puþin frecvent la noi. Ca, din nou, daca eroii politicii publice sunt de nivel Ridzi sau Udrea discutia devine comica si distinctia inoperanta. Mare parte din cei promovati pe canale de partid nu sunt nici una, nici alta. Intreaba o lipitoare care traieste sa suga sangele altora daca asta e tehnologie sau ideologie.
Androneasca
Rep.: Si atunci, doamna Andronescu o sa rastoarne muntii?
A.M.P.: Ma indoiesc ca vrea. Dar ma indoiesc si ca Basescu poate face ceva. Comisiile astea si multele lor legi sunt destul de redundante. Oamenii conteaza, si daca pretuiesti educatia asa de mult incat o Udrea iti poate fi sefa de cabinet nu mai are nici o importanta ce spui, lumea se uita la ce faci. Solutia pentru educatia romaneasca nu vine din noi reforme, cand astea cu Bologna au fost oricum nedigerate si negandite, un fel de hai sa facem mai mult pe resurse mai putine. De ani de zile se schimba ministrii si ministerul e la fel. Miclea, care era reformator, se inchidea cu sfatuitorii lui intr-o debara si ieseau de acolo cu proclamatii pe care nu le implementa nimeni. Alti ministri, care nu aveau intentiile lui bune, lasau de la inceput totul pe mana mafiei, ce rost are sa te prefaci ca faci? Hai sa nu mai reformam educatia vreun an, asta e sugestia mea, si in acest timp sa reformam doar Ministerul Educatiei. Poate gasim vreo cativa romani care au fost profesori titulari in tari cu sisteme performante (Scandinavia, USA, Olanda) si sa ii importam, le dam mana libera sa reorganizeze MEC. Restul va veni de la sine. Cum s-a vazut din clasamentul nostru cu universitati curate, omul face locul. Aceeasi lege peste tot, dar unii au patru stele, altii au zero stele, pana la legi noi sa copie aia de zero stele ce fac cei de patru si o sa avem imediat o crestere a calitatii. Pana la urma politica e doar un gest de discernamant, iar leadershipul e suta la suta discernamant. Nu trebuie sa le stii pe toate, dar trebuie sa gasesti pe cei care stiu si sa ii pui in situatia sa faca.
Clientelism
Rep.: Oricine ar fi ei?
A.M.P.: Oricine, sau totul e clientelism daca ii alegi doar pe relatia cu tine. Partidele noastre sunt inca in acel stadiu primitiv de inceput de democratie, eu le compar cu armatele dinainte de profesionalizarea moderna. Tatarul nu avea solda, el traia prin jaf. Si cum sunt tatari multi, si obiectul jafului trebuie sa fie mare, rezulta multe functii publice (deci coborînd nivelul politizarii pana la directori de scoala) si multe cheltuieli publice (care se distribuie prin reteaua de patronaj). Obiectul guvernarii nu e problema de politica publica, pe care trebuie sa o rezolvi (criza, energia etc.), ci reteaua clientelara, pe care trebuie sa o satisfaci, ea e problema ta de baza. Aici e tensiunea dintre partide si societatea noastra.
Geoana, Crin, Duda…
Rep.: Sunt adversarii lui Basescu capabili sa schimbe asta?
A.M.P.: Nu cred. Geoana da impresia ca e orientat mai tehnocratic, are cunostinþe, citeste, dar pe urma apare cu Nastase la brat si strica tot. Crin Antonescu e uimitor, are aerul ca nu s-a prins nimic de el in atatia ani de politica, ma intreb daca ar trece un test de cunostinte elementare, daca stie care sunt institutiile de la Bretton Woods sau din cine e format boardul Bancii Europene Centrale. Radu Duda e mai presus de orice comentariu, pentru el viata e un cenaclu.
[Daca in privinta Dudei ii dau dreptate, nu inteleg hartzagul pe care il are impotriva lui Crin, iar in privinta lui Geoana ma mira blandetea criticii, Pippidi fiind de dreapta – pe ce vremuri o fi crescut si si-o fi facut studiile, nu pe cele comuniste? – iar Geoana de stanga.]
Rep.: Intelectualii pro-Basescieni?
A.M.P.: Categorie in curs de disparitie, la cei dezinteresati. Restul, sa nu ne luam de ei, ca vor fi pedepsiti pe unde au pacatuit, TRU a ajuns in aceeasi comisie cu copila, de exemplu. Cel mai bine o duc cei care nu au fost niciodata fani, il folosesc cu sange rece pe Basescu ca sa ajunga undeva, prin ambasade cu jacuzzi, PE, sau oriunde se poate, in strainatate sa fie. Intelectualul e din punctul asta de vedere sub nivelul tinichigiului, si ca sa traiasca afara tot statul roman trebuie sa-i plateasca drumul si sa-l tina; om fi devenit noi europeni, dar curajul pietei nu il avem, ca unde nu e valoare nu e nici curaj. Noroc cu tinerii intelectuali, ei umplu doctoratele si mai nou si slujbele pe afara. Fereasca Dumnezeu sa vrem sa ne intoarcem in tara insa, atunci sa vezi testul deschiderii universitatilor.
Societatea civila
Rep.: Mai exista societate civila?
A.M.P.: Absolut. Gazeta Sporturilor a fost varful ei recent si noi toti ne-am solidarizat cu ei. Si chiar exista; oamenii care ies in strada sa apere Sf. Iosif, oamenii care scriu pe www.romaniacurata.ro ca sa denunte pe corupti sunt in crestere. Suntem insa sufocati de pseudosocietatea civila, de organizatii contra coruptiei sponsorizate de corupti, de ciuvici si alistari, e o perdea de fum din care nu totdeauna vezi ca padurea.
[Oricum, cu tot respectul pentru cultura doamnei Pippidi, nu inteleg incrancenarea ei pe oricine nu este intr-un acord cu parerile ei si nici nu pot intelege de ce tocmai ea sa ma reprezinte in cadrul societatii civile. De ce nu a ramas in afara politicii, poate era mai bine si pentru ea, si pentru studentii ei. Si chiar daca in multe privinte are dreptate, acest lucru il da pe fata din invidie ca nu „s-a ajuns” si ea, de unde si un iz de rautate in aprecieri. Dar nu poti pune la ghiseul de relatii cu publicul o balena care incearca sa faca pe sirena trasa prin inel, chiar daca isi da silinta sa transpire cat mai putin.]
Asta a fost si dumneavoastra trageti cum doriti restul de concluzii.
Dan Bota
