Cum vorbim despre Cristos?
O intrebare cu adevarat incuietoare, ce ar merita o scurta meditatie macar in contextul pascal in care traim zilele acestea:
Care sunt cele mai adecvat expresii pentru a patrunde sau macar reda misterul Invierii sale?.
Desigur, exista versiunea teologica si doctrinara, imposibil de contrazis cu argumente rationale. In fata oricarui tip de raportare cu mijloacele ratiunii, se va ridica mereu replica imbatabila vehiculata de cand lumea de catre facatorii dogmei: „Mormantul este gol, este fara de tagada ca Cristos a inviat din morti”.
Pe de-o parte, curiozitate laica, pandita adesea de riscul profanarii; de cealalta, zidul dogmatic al adevarurilor inefabile, care nu se negociaza.
Sa fie o cale de mijloc intre acest doua atitudini?
Una care vrea cu tot dinadinsul sa pipaie adevarul asa cum Toma Necredinciosul a voit sa simta tactil miracolul Invierii si cealalta ce arunca anateme asupra oricarei incercari de a-l povesti pe Cristos cu alte cuvinte decat cele retinute de Scripturi?
Daca este adevarat ca fiecare mare epoca istoria si l-a reprezentat pe Cristos potrivit caracterului ei, probabil ca sansa de a patrunde sensul vietii si invataturilor sale este practicarea aceleiasi interogatii. Dificil va fi intotdeauna pastrarea intrebarii in limitele decentei si curateniei.
Nu cred ca simpla curiozitate poate justifica fortarea mormantului si pangarirea lui cu priviri avide de un adevar imediat si facil. Intre simpla reprezentare luminoasa pe care un crestin practicant o are despre Mantuitor si colectia gigantica de detalii si interpretari confectionata de catre oamenii de stiinta, calea este atat de lunga pe cat este de vasta galeria de chipuri ale lui Cristos de-a lungul timpului.
Fiul Omului a fost mai intai rabin, invatator si profet in contextul iudaismului Secolului I; si-a gasit apoi anticipari pagane in persoanele lui Socrate si Vergiliu. A fost Regele regilor dupa triumful lui Constantin ca cezar si crestin.
Hristos Logosul a fost mintea, ratiunea si cuvantul lui Dumnezeu pentru filosofii crestini si neoplatonicieni. A fost monahul care stapaneste lumea pentru monahismul medieval.
A fost Oglinda a Adevarului, a Frumosului si a Binelui in arta Reformei. A fost Domnul pacii si propovaduitorul dreptei judecati. A fost numit „Bard al Sfantului Duh”.
Isus este, cu siguranta, o figura universala, dincolo de hotarele crestinismului. In locul ridicarii profanatoare a lespezii, fals motivata de curiozitati stiintifice, va fi mereu mai rodnica meditatia cuminte pe marginea mormantului. Si, bineinteles, multa lectura.
Vifor Rotar
