Cuvînt pentru ROMÂNII DIN DIASPORĂ

Românii din diasporă știu fiecare ce anume i-a determinat să facă pasul înstrăinării, părăsindu-și Țara. Într-un cuvînt, au făcut-o din motive personale. Cel mai des în căutarea unei slujbe bine plătite, a unui trai mai bun. După 1990, în România locurile de muncă s-au împuținat de pe o zi pe alta, iar șomajul era singura perspectivă sigură pe care ne-o oferea statul român. Cei mai mulți români au plecat în străinătate în căutarea unui loc de muncă în care să-și poată valorifica pe deplin potențialul profesional, capacitatea de efort, competența. Motive întemeiate, serioase. Ne naștem fiecare cu dreptul și obligația de a ne căuta fericirea, bunăstarea, împlinirea potențialului creator cu care ne-a dăruit bunul Dumnezeu.
Toate acestea au însă, în majoritatea cazurilor, o legătură strânsă, de cauzalitate, cu un proces socio-economic vast, copleșitor, care a pus stăpânire pe societatea românească după 1990: tranziția la economia de piață. Sub acest slogan s-a petrecut acțiunea de privatizare a economiei românești, care a însemnat în fapt, în majoritatea cazurilor, distrugerea economiei românești! Și dispariția a sute de mii de locuri de muncă!
Trebuie precizat că aceasta a fost finalitatea urmărită de toate guvernele care s-au succedat la conducerea Țării după 1990. Distrugerea economiei românești a fost judicios planificată și executată cu totala implicare a celor care au guvernat Țara, în frunte cu cei patru președinți pe care i-am avut.
Rezultatul cel mai vizibil și mai dureros al acestei politici de distrugere a economiei, de trădare a intereselor naționale elementare, a fost declanșarea migrației românilor spre Occident. A unor români de calitate, întreprinzători, buni specialiști. O veritabilă hemoragie națională. Așa a apărut diaspora românească post decembristă, cea de azi, la care ne referim.
Conform principiului „în tot răul e și un bine”, apariția acestei diaspore a avut și efecte pozitive. Am vorbit despre asemenea efecte încă de la apariția fenomenului. Am semnalat bunăoară efectul pe care îl are asupra multor români contactul cu străinătatea, cu mediile profesionale din Occident: mulți români au avut astfel ocazia de a se vindeca de un complex de inferioritate cu care se aleseseră dintr-o viziune idealizată a străinătății. Exemplu tipic: românii, comparându-se cu colegi din străinătate, au putut constata nivelul ridicat al studiilor făcute în țară, al pregătirii lor profesionale. Românii noștri au avut astfel ocazia de a-și aprecia corect propria valoare, ceea ce i-a ajutat să se impună ca persoane de succes, de încredere, comunitățile românești din diaspora afirmându-se ca factor pozitiv în viața socială din țara gazdă.

Românii trebuie să conștientizeze acest adevăr trist: funcționează o strategie, o politică antiromânească susținută de guvernanții care s-au succedat la putere, strategie preocupată ca un număr cât mai mare de români să părăsească Țara! Acești guvernanți trădători de țară ascultă de comenzi politice din străinătate, din partea unor entități greu de identificat, cel puțin la prima vedere.
Ne punem cu toată seriozitatea întrebarea cui prodest? Cui folosește, în ultimă instanță, acest exod românesc? Această de-românizare a României? Cine plănuiește să ia locul românilor în teritoriul tot mai puțin românesc al țării noastre?
Un răspuns, confirmat din mai multe surse, are în vedere un fenomen cunoscut doar de un număr mic de comentatori, dar pe care oficialitățile se feresc să-l recunoască sau să-l menționeze măcar: numărul mare de evrei care au primit oficial cetățenia română după 1990.
Acest fenomen este un subiect tabu în presă, în viața politică! Am putea vorbi de o invazie iudaică asupra teritoriului nostru, dar în fapt lucrurile nu se petrec la lumina zilei. Majoritatea evreilor încetățeniți în zilele noastre își duc viața mai departe în Israel. Își cumpără proprietăți în România, deschid afaceri, dar rămân în umbră, în așteptarea momentului în care să-și poată afirma public apartenența la statul român! Ca minoritate națională „înlocuitoare”!…

În anul 2000, deja 500.000, o jumătate de milion, primiseră abuziv cetățenia română, iar un fost președinte afirma într-o discuție particulară că în final „vor fi un milion de evrei, în România și Basarabia, iar în schimb Israelul va susține Unirea celor două state românești”!…
După părerea mea, acum sunt mai mulți de un milion evreii care pot pretinde că sunt „români” cu acte în regulă!
Trebuie știut bine că strategii evrei au pus ochii pe pământul românesc încă din secolul al 19-lea și nu sunt acum la prima tentativă de a-l dobândi, parțial sau total! Până acum n-au reușit! Dar faptul că din țară lipsesc azi șase milioane de români, români dintre cei mai bravi, mai energici, le favorizează de minune planurile sinistre. Încât se impune de la sine ideea, concluzia că distrugerea economiei românești, care a fost cauza principală a migrației românilor spre Occident, este opera criminală a sionismului și a cozilor de topor de la București.
În momentul de față sionismul vizează constituirea unui Israel în Europa, ca soluție de rezervă pentru actualul Israel, pândit de multe amenințări. „Eu nu văd pentru nepoții mei un viitor în Israel”, mi-a mărturisit un prieten evreu. Sunt luate în calcul două posibilități pentru „un Israel în Europa”: în România sau în Ucraina…
E bine să înțelegem ce este în mintea sioniștilor, a adversarilor noștri. Ceea ce nu putem înțelege este logica românilor, a politicienilor români care au ales să-și trădeze țara! La ei nu putem avea nicio speranță. De aceea, întrebându-ne CE-I DE FĂCUT, primul gând îmi zboară la necesitatea înlocuirii urgente a politicienilor care ne-au adus „pe marginea prăpastiei”!

Avem la alegerile din mai ocazia de a le da guvernanților de la București ceea ce merită: punerea la zid, prin vot democratic. Să ne concentrăm forțele pentru a-i alunga de la guvernare pe cei care ne guvernează de 35 de ani păguboși! Ani bezmetici! Ani nefericiți! Ani de dezastru național!
La alegerile din mai, românii din diasporă pot avea un vot hotărîtor. E momentul ca și românii din țară să se unească în număr suficient de mare împotriva celor ce ne-au condus până azi.
Am avut până azi numai președinți de origine etnică neromânească, care s-au ferit să apară în fața noastră cu părinții care i-au născut. Trei dintre ei având părinți evrei! Detaliu biografic pe care l-au ascuns cu grijă.
Să avem grijă și noi să nu dăm niciun vot candidaților care au activat în structurile de putere post-decembriste. Aceste structuri au dus o politică ostilă față de românii din diaspora. Avem nevoie de guvernanți care să sprijine diaspora și să se sprijine în românii plecați din țară.

În concluzie: în momentul de față suntem amenințați să ne pierdem țara și să dispărem ca popor, ca națiune. E lucru sigur că forțe internaționale extrem de puternice, aflate sub controlul sionismului, acționează în acest proiect criminal. Acționează cu multă discreție și precauție, în modul cel mai insidios și mai perfid cu putință.
Ce avem de făcut noi, românii, în această situație? Românii de pretutindeni, din diasporă și din Țară deopotrivă!
În primul rând trebuie să conștientizăm „starea națiunii”, situația deosebit de gravă și de complexă în care ne aflăm. Cele expuse mai sus sunt doar o parte din scenariul ticălos care ni se pregătește și care deja se derulează.
În al doilea rând trebuie să medităm, fiecare de capul său, dar mai ales sfătuindu-ne între noi, asupra faptelor, activități sau acțiuni, prin care să răspundem celor ce ne poartă sâmbetele. Fac parte din grupul românilor care de ani de zile căutăm răspunsul la această întrebare simplă, dar capitală: ce putem face? Ce se mai poate face?!
Îmi permit să vă prezint succint câteva sugestii:
1. Acțiune politică. Nu stați departe de viața politică! Înființați partide care să vă reprezinte sau înscrieți-vă în partide în care vă regăsiți. Formați în aceste partide majorități de membri patrioți și impuneți-vă voința politică. Ținta este accesul la viața parlamentară, singura cale democratică prin care putem schimba soarta noastră, a Neamului. Avem nevoie de un număr cât mai mare de parlamentari patrioți și competenți, onești.
2. Acțiunea demografică. După 1990 guvernanții noștri au atentat și la cifra demografică, prin măsuri care au descurajat familiile, abătându-le de la menirea lor firească: nașterea de copii, fără de care nu există viitor pentru nicio comunitate, pentru niciun popor. În momentul de față suntem printre popoarele cele mai amenințate din punct de vedere demografic. Alături de noi mai sunt și alte popoare din Europa în aceeași situație.
Constatăm că rasa albă, ariană, se află într-un impas demografic prelungit. Atingem astfel un subiect extrem de grav și de absurd: adversitatea publică tot mai vizibilă față de popoarele ariene, față de rasa albă, față de lumea creștină!
Nu intru în detalii, deocamdată, dar se naște o întrebare logică: drama prin care trecem noi, românii, descrisă mai sus, face parte din proiectul mai vast conceput împotriva rasei albe, a creștinismului?
Da! Lucrurile pot fi privite și din această perspectivă, cu precizarea că există un specific românesc: numai noi suntem vizați de o „invazie iudaică”. Celelalte popoare europene sunt amenințate de invazia unor afro-asiatici, majoritatea musulmani. E drept, în spatele acestor ne-europeni ușor pot fi identificați finanțatorii sioniști. Iudeii, încă din antichitate, au practicat sistematic adversitatea față de arieni, de indo-europeni, pe care i-au simțit ca pe o rasă capabilă să fie obstacolul principal la pretențiile lor nebunești, paranoice, de a domina omenirea, de a subjuga întreaga planetă.
Mă opresc aici cu aceste considerente de anvergură mondială, pentru care nu am competența necesară și mă întorc la nevoile noastre, conform principiului eminescian „eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și Neamul”. Nu înainte însă de a aminti că în strategia sionistă de acaparare a teritoriului românesc mai intră și bine cunoscuta poveste a holocaustului din România. Prin această minciună abjectă se încearcă inducerea la nivel național a unui sentiment de vinovăție față de evrei, sentiment de căință, care să facă acceptabilă revenirea evreilor în România. Este semnificativ pentru mentalitatea iudaică că în loc să-și arate recunoștința pentru soarta excepțională a evreilor trăitori printre români, îndeosebi sub guvernarea mareșalului Ion Antonescu, acești mizerabili scornesc acuzația cea mai gravă care se poate pune pe seama cuiva: genocidul!

…Așadar, ce au de făcut în mod specific românii din diaspora?
Principala preocupare a românilor din diaspora este să stabilească legături cu cât mai mulți români din diaspora și împreună să dea viață unor comunități unite, omogene, preocupate de păstrarea identității etnice românești. Am primit vești despre tineri români născuți în Occident, care se caută unii pe alții și acționează împreună ca grup etnic distinct! De la ei am primit imboldul de a scrie aceste rânduri.
Familia este foarte importantă în această discuție. Îi sfătuiesc pe românii din diaspora să folosească în casă numai limba maternă, românească, și să-și învețe copiii să vorbească românește fără niciun complex. Limba țării gazdă o vor deprinde copiii oricum, dar limba părinților și a rudelor din România nu o vor putea învăța decât în familie, în frageda pruncie.
Mențineți legăturile cu Țara, cu rudele și prietenii rămași aici! Petreceți-vă cât mai des concediile în România!
Evident, românii din diaspora s-ar cuveni să beneficieze de o politică guvernamentală concepută pentru problemele lor. Nu există însă așa ceva! Singură Biserica, ortodoxă și a celorlalte culte, și-a înțeles misiunea spirituală și face mult pentru a păstra bucuria apartenenței la Neamul românesc. Prima măsură pe care ar trebui s-o ia un guvern românesc de orientare propriu zis românească este să introducă votul prin corespondență, care ar permite tuturor românilor din străinătate să participe efectiv la viața politică din Țară.
În acest context să ne amintim și de românii care locuiesc dintotdeauna în jurul României, în țările vecine. Acești români, care și-au păstrat cu mari sacrificii identitatea românească, trebuie încurajați și ajutați să capete cetățenie română. Și alte privilegii, care să-i țină legați de Țara mamă.
La un loc, cei din Țară și de pe alte meleaguri, noi, românii, suntem în această parte a Europei, poporul cel mai numeros, înzestrat cu un potențial fizic și spiritual remarcabil. Avem dreptul și datoria să supraviețuim în istorie și să ne edificăm un statut pe măsură.
Acceptăm concurența loială, cavalerească, între națiuni. Nu este în firea noastră diversiunea criminală, loviturile pe la spate, înșelăciunea. Cu condiția să fim uniți și vigilenți. Ne așteaptă ani grei, de provocări și capcane din partea neprietenilor.

…Mă întorc la românii din diasporă: Apelați la nevoie la serviciile altor români, medici, avocați, specialiști sau meseriași! Organizați o rețea de servicii românești la care să apelați la nevoie, iar la vârsta potrivită determinați-vă copiii să se căsătorească „românește”! Să-și afle perechea în interiorul marii familii românești. Acest sentiment, de familie românească, trebuie trăit și cultivat de fiecare dintre noi. Acest sentiment trebuie să însuflețească și cât mai multe dintre instituțiile și acțiunile guvernamentale.

Doamne, ajută!

Autor: Ion Coja
Sursa: IonCoja.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us