Dan Puric lansează apelul din veacul prezent pentru redeșteptarea poporului român
Fără îndoială, Dan Puric este cel mai militant actor și regizor român în sfera politicului românesc, cel care fusese o perioadă considerat potențialul candidat unic al suveraniștilor la Președinția României.
După disprețul arătat de conducătorii români înstrăinați de țară și de neam, degrabă apucători de arginți Iudaici ai trădării de țară pe la Bruxelles și aplecați spre îmbuibare pantagruelică pe spezele bugetului ostenit și devalizat al țării, Dan Puric încearcă cu virtuozitatea alchimistului mistic ceva la care subsemnatul a renunțat să mai spere și să mai susțină, redeșteptarea poporului român.
Însă, din plumbul bacovian al ațipirii noastre indiferente prin cotloanele istoriei europene nu poate izvorî sprințar aurul izbăvirii noastre istorice decât cu mari sacrificii.
Pentru că survine nedisimulat și ineluctabil întrebarea oarecum inefabilă: De ce se prăbușește mereu în adormire poporul român, ce-l anesteziază în halul acesta pe culoarele întortocheate ale istoriei, de trebuie mereu să se redeștepte în momentele aflării pe buza prăpastiei neantului ontologic al ființării sale?
Apelul stilistic de excepție al lui Puric la reconfigurarea națională și la reascensiune identitară a poporului român, devenit populație între timp, este fără îndoială vibrant și fără îndoială inutil, pentru că este prea târziu.
Hidra totalitară, de această dată sorosistă, și-a așternut din nou sistematic și durabil culcușul cancerigen în vintrele greu încercate ale națiunii de-a lungul mileniilor. Poate cu o reîntoarcere la identitatea și ferocitatea dacică să mai izbândim a ieși la lumină în fața istoriei și în fața oglinzii, prea des maculată de transgresiunile nelegiuite ale conducătorilor noștri. Dar, să dăm cep editorial emoționantei scrisori a lui Dan Puric către popor:
„Întoarce-te, reînrădăcinează-te, apără chipul din veac!”
”Întoarce-te ACASĂ, popor român! REÎNRĂDĂCINEAZĂ-TE în propriul pământ și, mai ales, în propria-ți ființă! Întoarce-te acasă din marele EXIL în care ai fost aruncat fără milă!
Și mai ales, întoarce-te popor român din MARELE EXOD, din condiția de creștin și român, la care barbarii „civilizați” ai lumii noi te-au silit! Ai fost condamnat la două SINGURĂTĂȚI, una mai tragică ca alta, popor român: cea a EXILULUI din țară și cea a EXODULUI din propria-ți ființă!
Ai fost condamnat la DEZRĂDĂCINARE de tine însuți, de ai tăi și, mai ales, de credința și trecutul neamului tău. Ispititorul cinic al lumii „noi” te-a smuls din pământul sfânt al țării tale ca din trunchiul căzut fără de viață să facă lemne pentru focul mistuitor cu care vrea să distrugă lumea!
Întoarce-te, popor român, la sfântul tău pământ care suferă după tine!
Întoarce-te la strigătul mut al SINGURĂTĂȚII, țâșnit din sufletul părinților și copiilor tăi părăsiți! Nu apleca urechea la cântecele de sirenă ale acestei sinistre „civilizații” ce-ți promite o viață mai bună, furându-ți pe ascuns sufletul!
Rămâi cu trecutul tău suferind, popor român, căci el te va salva cum te-a salvat de veacuri!
Este timpul să ieși în istorie, popor român! Nu că poți, ci pentru că NU MAI POȚI!
Ridică-te popor român în picioare, căci îngenunchind astăzi în fața celor fără de Dumnezeu înseamnă să sapi mormântul viu al copiilor tăi de mâine!
Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lor, ci în fața sfinților tăi martiri și eroi și atunci ai să fii cu adevărat LIBER! Iar LIBERTATEA, popor al meu român, îți dăruiește din nou ceea ce azi ți-a răpit dușmanul acesta frumos îmbrăcat, ispititor, cu aer nevinovat și „modern”, dar cu suflet ascuns și otrăvit, îți dăruiește DEMNITATEA. Și DEMNITATEA, popor român, este haina cea mai de preț a ființei umane, căci fără de ea, fără de DEMNITATE, niciun om nu merită să fie OM și niciun popor să fie POPOR.
Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lumii bolnave și rătăcite, care vine peste tine, ci în fața sfinților tăi martiri și eroi, iar ei te vor reînvăța să gândești înalt despre tine!
ÎNALT, popor român, nu mândru și trufaș ca alte neamuri, ci cu DEMNITATEA CRUCII, pentru care ei toți au murit, știind că după ea urmează ÎNVIEREA!
Acesta este PĂMÂNTUL SUFLETESC, pe care tu trebuie să-l aperi cu toată ființa ta!
Să nu cedezi nicio palmă din acest pământ, popor român, căci el este timp frământat de strămoși!
Învață să-ți scrii singur ISTORIA, popor român, chiar de va fi să ți-o scrii cu sânge, deoarece pe SÂNGELE vărsat al strămoșilor tăi EXIȘTI TU ASTĂZI!
Și mai ales, popor român, apără acum în istorie, cu toată ființa ta, CHIPUL Celui care te-a apărat mereu în VEAC!” cheamă Dan Puric, potrivit Știri pe Surse.
Dan Libiu Mateescu
Cum a dat soarele, cum au ieșit muștele…. și păduchii (a se citi purecii)!