Dar daca Moise Guran are dreptate în cazul Băsescu?
Jurnalistul Moise Guran analizează decizia Parchetului General de a-l pune sub urmărire penală pe fostul președinte Traian Băsescu, dar ține să lanseze un avertisment pentru procurori și le transmite că în acest caz trebuie să fie foarte siguri de acuzații, altfel vor fi probleme foarte mari.
”Punerea sub urmărire a fostului președinte Traian Băsescu a ridicat multe semne de întrebare. Nu că ar fi o surpriză foarte mare urmărirea penală Băsescului, dar țineți cont de faptul că, de când e România Republică, adică de 70 de ani, din cinci președinți, doar Gheorghiu Dej și Emil Constantinescu au scăpat de urmărirea penală. În esență, spălarea de bani presupune realizarea unor tranzacții care să dea aparența de legalitate unor sume provenite dintr-o infracțiune.
Uite, să presupunem, la modul pur teoretic evident, că pe vremea când era ministru al Transporturilor, Traian Băsescu l-ar fi favorizat într-un fel pe regele asfaltului Costel Cășuneanu. Apoi, începând cu august 2000, pe vremea când Băsescu era deja la Primăria Capitalei, Cășuneanu și Băsescu ar fi făcut o serie de tranzacții prin care afaceristul l-ar fi îmbogățit pe politician, presupusa mită fiind astfel mascată în prostia lui Cășuneanu sau inteligența imobiliară a lui Băsescu.
Faptele cert cunoscute sunt astea – în august 2000 Băsescu și Cășuneanu cumpără două terenuri învecinate. Cășuneanu îl ia supraevaluat, Băsescu subevaluat. Doi ani mai târziu, cumnata lui Cășuneanu cumpără cu bani de la Cășuneanu terenul de la Băsescu, iar fostul ministru al Transporturilor împușcă astfel 230 de mii de dolari, profit curat.
Lucrurile nu se termină aici, căci în noiembrie 2002, deci la o lună după tranzacția cu cumnata regelui asfaltator, Băsescu cumpără o vilă cu 280 de mii de euro, o sumă mai mică decât primise din vânzarea terenului, atâta doar, că nu folosește banii din vânzare…
Oficiul de Spălare a Banilor a constatat că acei bani au rămas în conturi. Totuși, vânzătorul vilei cumpărate de Băsescu depune suma în propriul cont, semn că primarul de atunci al Capitalei s-a dus cu atâta bănet în sacoșă. În anii următori, Ioana Băsescu, fiica unui Traian Băsescu devenit președinte, primește vila de la tatăl ei, o vinde, cumpără și revinde alte terenuri, vile și apartamente … și cam astea sunt informațiile care se cunosc cu certitudine.
Ei bine, să lăsăm dubioasa tranzacție cu Cășuneanu, în fond opinia publică din România a mai ignorat aceste dezvăluiri și în 2004, și în 2009, când Traian Băsescu a primit votul pentru a deveni președinte, dar chiar doi prestigioși procurori au mai cercetat în acest timp dosarul și au decis neînceperea urmăririi penale. Unul dintre ei este azi judecător la Curtea Supremă, celălalt este azi la DNA și este chiar procurorul care l-a băgat după gratii și a obținut condamnarea lui Mircea Băsescu, fratele președintelui de la vremea respectivă.
Și de aici încep întrebările…
Dacă acești procurori nu au reușit să înceapă urmărirea penală în cazul Cășuneanu-Băsescu, dar acum Parchetul General face asta, înseamnă că între timp au mai apărut lucruri noi. Pentru ca o tranzacție să fie considerată spălare de bani, procurorii trebuie să dovedească infracțiunea primordială, cea de la care au provenit banii. În presupunerea noastră teoretică, ar însemna că acum procurorii pot dovedi o mită între Băsescu și Cășuneanu, pe vremea când primul era ministrul Transporturilor, infracțiune care nu putea fi dovedită nici în 2004, nici în 2012.
Ok, să presupunem că lucrurile stau așa, dar în acest caz, Parchetul General ar fi trebuit să trimită cazul către DNA. Ceea ce nu s-a întâmplat. Umblă vorba că afaceristul Costel PICCJ-660×330 Cășuneanu, deja condamnat cu suspendare, dar într-un alt caz de corupție, ar fi mărturisit că i-ar fi dat șpagă lui Băsescu. Fapta lui Cășuneanu s-a prescris, dar a lui Băsescu nu, căci perioada de imunitate în care a fost președinte a întrerupt curgerea prescripției. Dar chiar și în acest caz, fără infracțiunea inițială nu există spălarea de bani. A doua observație este aceea că Ioana, fiica domnului Traian Băsescu, este chiar mai expusă decât acesta în cazul urmăririi penale. N-am auzit ca aceasta să fi fost citată sau pusă sub urmărire.
Acum, văzând această desfășurare, îmi permit să transmit un apel procurorilor de la Parchetul General. La fel cum i-am avertizat și pe cei de la DNA, atunci când l-au trimis pe Dragnea în judecată (și deocamdată mare condamnare n-au obținut), procurorii de la Parchetul General ar face bine să nu greșească într-un astfel de caz. E vorba totuși de un fost președinte al României și, ca să nu își piardă respectul cetățenilor români, Justiția trebuie să facă într-un astfel de caz lucrurile ca la carte”, scrie Moise Guran, pe Biziday.
”Punerea sub urmărire a fostului președinte Traian Băsescu a ridicat multe semne de întrebare. Nu că ar fi o surpriză foarte mare urmărirea penală Băsescului, dar țineți cont de faptul că, de când e România Republică, adică de 70 de ani, din cinci președinți, doar Gheorghiu Dej și Emil Constantinescu au scăpat de urmărirea penală. În esență, spălarea de bani presupune realizarea unor tranzacții care să dea aparența de legalitate unor sume provenite dintr-o infracțiune.
Uite, să presupunem, la modul pur teoretic evident, că pe vremea când era ministru al Transporturilor, Traian Băsescu l-ar fi favorizat într-un fel pe regele asfaltului Costel Cășuneanu. Apoi, începând cu august 2000, pe vremea când Băsescu era deja la Primăria Capitalei, Cășuneanu și Băsescu ar fi făcut o serie de tranzacții prin care afaceristul l-ar fi îmbogățit pe politician, presupusa mită fiind astfel mascată în prostia lui Cășuneanu sau inteligența imobiliară a lui Băsescu.
Faptele cert cunoscute sunt astea – în august 2000 Băsescu și Cășuneanu cumpără două terenuri învecinate. Cășuneanu îl ia supraevaluat, Băsescu subevaluat. Doi ani mai târziu, cumnata lui Cășuneanu cumpără cu bani de la Cășuneanu terenul de la Băsescu, iar fostul ministru al Transporturilor împușcă astfel 230 de mii de dolari, profit curat.
Lucrurile nu se termină aici, căci în noiembrie 2002, deci la o lună după tranzacția cu cumnata regelui asfaltator, Băsescu cumpără o vilă cu 280 de mii de euro, o sumă mai mică decât primise din vânzarea terenului, atâta doar, că nu folosește banii din vânzare…
Oficiul de Spălare a Banilor a constatat că acei bani au rămas în conturi. Totuși, vânzătorul vilei cumpărate de Băsescu depune suma în propriul cont, semn că primarul de atunci al Capitalei s-a dus cu atâta bănet în sacoșă. În anii următori, Ioana Băsescu, fiica unui Traian Băsescu devenit președinte, primește vila de la tatăl ei, o vinde, cumpără și revinde alte terenuri, vile și apartamente … și cam astea sunt informațiile care se cunosc cu certitudine.
Ei bine, să lăsăm dubioasa tranzacție cu Cășuneanu, în fond opinia publică din România a mai ignorat aceste dezvăluiri și în 2004, și în 2009, când Traian Băsescu a primit votul pentru a deveni președinte, dar chiar doi prestigioși procurori au mai cercetat în acest timp dosarul și au decis neînceperea urmăririi penale. Unul dintre ei este azi judecător la Curtea Supremă, celălalt este azi la DNA și este chiar procurorul care l-a băgat după gratii și a obținut condamnarea lui Mircea Băsescu, fratele președintelui de la vremea respectivă.
Și de aici încep întrebările…
Dacă acești procurori nu au reușit să înceapă urmărirea penală în cazul Cășuneanu-Băsescu, dar acum Parchetul General face asta, înseamnă că între timp au mai apărut lucruri noi. Pentru ca o tranzacție să fie considerată spălare de bani, procurorii trebuie să dovedească infracțiunea primordială, cea de la care au provenit banii. În presupunerea noastră teoretică, ar însemna că acum procurorii pot dovedi o mită între Băsescu și Cășuneanu, pe vremea când primul era ministrul Transporturilor, infracțiune care nu putea fi dovedită nici în 2004, nici în 2012.
Ok, să presupunem că lucrurile stau așa, dar în acest caz, Parchetul General ar fi trebuit să trimită cazul către DNA. Ceea ce nu s-a întâmplat. Umblă vorba că afaceristul Costel PICCJ-660×330 Cășuneanu, deja condamnat cu suspendare, dar într-un alt caz de corupție, ar fi mărturisit că i-ar fi dat șpagă lui Băsescu. Fapta lui Cășuneanu s-a prescris, dar a lui Băsescu nu, căci perioada de imunitate în care a fost președinte a întrerupt curgerea prescripției. Dar chiar și în acest caz, fără infracțiunea inițială nu există spălarea de bani. A doua observație este aceea că Ioana, fiica domnului Traian Băsescu, este chiar mai expusă decât acesta în cazul urmăririi penale. N-am auzit ca aceasta să fi fost citată sau pusă sub urmărire.
Acum, văzând această desfășurare, îmi permit să transmit un apel procurorilor de la Parchetul General. La fel cum i-am avertizat și pe cei de la DNA, atunci când l-au trimis pe Dragnea în judecată (și deocamdată mare condamnare n-au obținut), procurorii de la Parchetul General ar face bine să nu greșească într-un astfel de caz. E vorba totuși de un fost președinte al României și, ca să nu își piardă respectul cetățenilor români, Justiția trebuie să facă într-un astfel de caz lucrurile ca la carte”, scrie Moise Guran, pe Biziday.
