De ce are nevoie Romania?
Episodul 5 – Sansa
“Audentes fortuna juvat†(Virgiliu, “Eneidaâ€)
“Who dares wins†(S.A.S.)
Multi se intreaba de ce ne urmareste nenorocul pe noi, romanii. Ce blestem avem noi pe capul nostru de nu ne iese in cale nici un fel de noroc? Veti spune ca cel mai mare blestem al societatii noastre este insasi clasa politica. Cu mici exceptii unde sunt de acord, as spune insa ca nenorocul nostru vine din alta parte. Mai mult decat atat, cred ca stramosii ne-au lasat si invatatura de a depasi cel mai mare impas al vietii – lipsa de noroc.
Mai intai, cred ca norocul tine de felul in care cladim socialul: incepem cu o fundatie economica si apoi ridicam palierul politicului, sau punem fundatia politica pe care o sa sprijinim etajul economicului? Definitia termenului de economie vine din intelepciunea grecilor prin unirea lui „oikos†(casa) cu „nomos†(lege, organizare), adica ceva de genul „gospodarirea caseiâ€. Sa nu va inchipuiti cumva ca vreun grec pleca spre agora, locul unde de trei ori pe luna atenienii discutau problemele cetatii, fara sa-si fi lasat in ordine treburile de acasa. Toti cetatenii erau „zoon politikonâ€, adica animale cu simtul cetatii, ceea ce in prezent ar trebui sa fie politicienii nostri.
In prezent, unii dintre noi inca mai pun politicul inaintea economicului. Am vazut deunazi cum o doamna plina de emotie dintr-un sat romanesc ii cere premierului Romaniei sa faca o discoteca, sa se mai distreze un pic lumea. Chestiunea m-a pus pe ganduri, pentru ca ma asteptam sa aud in primul rand o anumita intrebare: “de ce nu traim mai bine?â€.
Sa traiti bine! Cheia succesului electoral pedelist dezvaluie la o prima analiza nevoia de a li se face oamenilor o… discoteca. Un profesor spunea cu mai multi ani in urma, inainte ca Traian Basescu sa viseze la sefia PD-ului, ca salutul “Sa traiti!†dezvaluie cea mai frumoasa urare adresata in vreme de razboi. Importat din domeniul militar in zona civila, salutul s-a potrivit perfect pentru cateva categorii sociale. Reusea sa transmita respectul pentru ierarhie, pentru statut si asigura adresantului convingerea ca el este seful. Faptul ca la origine salutul era facut de luptatori, gata sa moara, dar care pretuiau libertatea si Tara mai mult decat propria viata, nu a mai fost transferat. De fapt, sensul a fost inversat: viata mea este mai pretioasa decat libertatea sau orice altceva, de ce sa ne luptam cand putem sa facem sa ne fie bine si asa. De ce sa facem noi ceva cand primul ministrul ne poate da “mancare ieftinaâ€, “locuri de muncaâ€, “gratuitatiâ€, ba chiar si “fericireâ€, si mai mult decat atat, sa faca sa fie pentru toata lumea, sa se bucure tot poporul.
Aceasta atitudine este irationala si stearpa. Irationala, pentru ca „miracolul inmultirii painilor si pestilor†in administratia publica, adica producerea de avutie, inseamna sa investesti calculat si sa ai rabdare sa nu consumi imediat. Stearpa, pentru ca nu se naste nimic din a cere sa ti se dea sa consumi. Starea de „maximizare a fericirii†este o stare noncreativa, de pierdere a primului atribut al fiintei umane – puterea de creatie.
Originea acestei atitudini se afla la o categorie sociala anume: o parte dintre doamnele de la varsta a II-a spre a III-a, cu nivel mediu de educatie. Niste femei care inca mai obosesc prin societatea romaneasca. Poate din cauza faptului ca nu au acumulat nici un succes individual, sau nu au reusit sa se autorealizeze prin mijloace proprii, au pornit spre distrugerea fara mila a capitalul social existent, atat cat era. Au transmis societatii lasitatea acceptarii oricarui ordin de marime pentru impozite si taxe, falsa siguranta sociala ca asa cum toti ceilalti se descurca, te vei descurca si tu. Dominate, intr-o lume unde puterea este singura traditie, aceste femei s-au revansat prin raspandirea ideii ca plecand capul si sarutand mana sefului, acesta va avea grija de tine sa iti construiasca la un moment dat o discoteca, sau mai mult decat orice altceva, daca vei merge la vot vei obtine ratia ta pentru o luna de zahar, faina si ulei.
Ultima mare victorie a inculturii romanesti si a vinovatiei sociale fata de seful aflat in vizita de lucru este pierderea dialogului social, a criticii formulate de mintile care ar fi vazut altceva decat vede seful. Ludwig von Mises caracteriza in tratatul sau „Human Action†socialismul prin faptul ca „in cadrul lui nu actioneaza decat o singura vointa. Nu conteaza cui ii apartine aceasta. Conducatorul poate fi un rege uns sau un dictator care conduce in virtutea charismei sale, el poate fi un Führer sau un consiliu de Führeri numit prin vot popular. Important este ca folosirea tuturor factorilor de productie este directionata de un singur agent.†Aproape ca nu ne mai punem problema eficientei economice a discotecii. Pai, va ganditi dumneavoastra ca daca ar fi fost o oportunitate economica, mai aparea acest cavaler al cauzelor pierdute, Emil Boc, sa le salveze fericirea doamnelor? Nu, ridicau mai multe discoteci capitalistii care urmaresc doar propriul castig.
Traian Basescu pare ca fiind cel mai puternic om din stat. Ne-o spun oglinzile si oglinjoarele retrovizoare ale tuturor serviciilor de pe mai multe meleaguri. Numai ca aceste perspective nu tin cont de nevoia de schimbare. Ion Iliescu si Emil Constantinescu au reusit, la timpul lor, in felul lor, sa faca schimbari fundamentale ale societatii. Schimband, au dat o sansa organizarii sociale mai drepte care sa promoveze producerea avutiei. Schema pentru a cuantifica puterea atunci, ca si acum, contine doi indicatori: decizii de consum si, respectiv, decizii de investitii. Traian Basescu nu a putut genera societatii decat decizii de consum. Si cum gresit s-ar putea aprecia, deciziile de consum nu au legatura cu imprumuturile externe. Logica deciziilor de consum, foarte bine stapanita de Traian Basescu, tine de nevoia de a fi recunoscut ca sef. „El Lider Maximo†al ultimelor 2 mandate are puterea de a-i face pe oameni sa consume sau sa nu mai consume, sa ia punga sau sa nu o ia, sa aiba loc de munca sau sa nu mai aiba loc de munca. Doar atat! Este cel mai puternic, acest Traian Basescu, pentru ca risipeste energia si mareste costurile sociale, facand oamenii sa renunte la decizii de investie. O adevarata mama vitrega a Albei ca Zapada!
Eu cred ca puterea de care are nevoie Romania tine de deciziile de a investi. Pentru a genera aceste decizii trebuie sa cauti si sa oferi sanse. Sa construiesti motive pentru ca rata investiilor sa fie profitabila, sa ii faci pe oameni sa fie independenti de tine si sa vada mai mult sau altceva decat vezi tu, sa renunti practic la ideea de sef. Constitutia Romaniei, din fericire, nu ofera inca nimanui statutul de sef. Si nici posibilitatea de a fi simultan si presedinte, dar si premier!
Nu stiu ce gandeste in mod real Coalitia Anti-Basescu despre deciziile de a investi. Eu cred ca vor favoriza persoanele productive. Sansa Romaniei porneste de la schimbare. Stiu ca ati auzit asta de multe ori. Dar sunteti de acord ca mai exista oameni puternici care nu au intrat in spatiul public sau care s-au retras de acolo? Acest potential reprezentat de dezvoltarea sociala a tipului de personalitate productiva, a capacitatii de a anticipa nevoile celorlalti reprezinta sansa Romaniei. Starea de „minimizare a suferintei†iti ofera avantajul de a privi in jur dupa sansa ta.
Pentru ca pune politicul sa determine economicul, “Sa traiti bine!†este sinonim cu subminarea, anularea sau izgonirea oricarei sanse. Cei care produc avutie nu au nevoie de sefi, nici pentru a face bani, dar nici pentru a da spaga!
Nostalgiile comunistoide ale lui Traian Basescu, nevoia organica a PDL-ului de sefie si dorinta de a te afla in treaba a unor matusi care altfel fac un magiun foarte bun, blocheaza schimbarea societatii romanesti. Trebuie sa constientizam ca cel mai mare atu al democratiei, observat de catre Sir Karl Raimund Popper, este posibilitatea ca cei care conduc statul sa fie schimbati prin mijloace pasnice.
Unul dintre sfaturile stramosesti pentru a depasi nenorocul este ca la 24 iunie sa impodobiti ferestrele, portile, stresinile caselor cu manunchiuri proaspete de sanziene (Gallium verum) pentru aduce norocul in case.
Stefan Caraiman
