De ce are nevoie Romania?
Ultimul episod – Capitalism
Parca nu demult, memoria colectiva poate confirma, cel mai puternic strigat de pe stazile Romaniei era: „Libertate!â€. Nevoia de libertate a facut atunci sa explodeze mamaliga romaneasca. Mai apoi, libertatea si-a ocupat locul cuvenit si tranzitia care a urmat i-a acordat respectul binemeritat. Capitalismul, felul in care cooperam unii cu altii pentru propria bunastare, nu stie ce sa faca cu agentii lipsiti de libertate. Din acest motiv, cotitura istorica deschisa de Traian Basescu spre supunerea societatii intregi si a tuturor institutiilor sociale bunului plac al unei persoane, nu va aduce prosperitate oamenilor. In strigatul de atunci al romanilor pentru libertate era o intuitie pe care multi profesori de stiinte politice incearca sa o lamureasca: libertatea individului este absolut necesara pentru o lume prospera si dreapta! Cu totii vedem acum ca nu mai avem aceasta parlita de libertate. Orice am tace si oriunde ne-am afla, frica s-a reintors. Nu mai vorbim, nu mai gandim optiuni, totul merge asa cum doresc liderii portocalii. Institutiile statutului sunt inghetate, totul este vandut si noi nu vom mai putea exista. Hrana, sanatatea si caldura din casele noastre in timpul iernii au disparut odata cu libertatea noastra. Capitalismul a plecat din Romania si a lasat in urma niste oameni care inca nu s-au hotarat daca vor sa fie productivi sau accepta sa li fure inca o data libertatea. Speranta va reveni atunci cand vom spune cosmarului pedelist, macar in soapta, „Ajunge, pana aici! Vreau inapoi libertatea mea!â€
Curajul este argumentul unei minţi inteligente. Inseamna sa ai o viziune care sa se implineasca. Curajul este ceea ce are mica ghinda de stejar pentru a urca de sub pamant sus spre cer. Curaj inseamna sa fii tu insuti in posesia ta si sa fii mereu alaturi de cei dragi, care iti dau putere. Curaj inseamna sa accepti competitia si sa pui valoarea ta alaturi de celelalte. Inseamna sa nu ajungi la disperarea si sa te lepezi de cel care te înşeală. Atunci cand cineva minte, si minte, si iarasi minte, iti trebuie curaj sa nu pierzi adevarul. Proprietatea ta nu are voie sa fie subjugata sub nici un motiv. De aceea, legea trebuie sa pastreze mereu curajul tau de a-ti apara proprietatea. Oricine vine sa iti ia istoria, limba si pamantul, pentru care mosii si stramosii tai si-au dat sangele, trebuie sa ii stai in fata si sa ii raspunzi curajos. Oricine vine sa iti dijmuiasca afacerea, trebuie sa il refuzi. Trebuie sa fii curajos pentru a-ti deschide mintea si a intelege cum au bagat unii Tara intr-o criza inventata de ei doar pentru a-si umple visteria personala. Sa privim la unii dintre vecinii nostri care au parcurs cealalta criza, cea reala, cu un curaj adevarat si astfel au devenit mai puternici.
Capitalismul, ca si constructie, nu poate fi ridicat (doar) prin munca. Cea mai elocventa dovada o reprezinta Emil Boc: oricat ar munci la Palatul Victoria, nu va ajunge in veci unul dintre capitalisti. Oare care ar fi ideal-tipul capitalistului roman: Boc, Udrea, Videanu? Sau poate Blejnar? Nu, nici unul. Este tentant sa recomanzi celorlalti sa munceasca. Dar capitalismul nu inseamna inmultirea numarului de ore-munca, ci inovatie, tehnologie, comert liber, prosperitate si constiinta treaza. Regasiti aceste preocupari la persoanele de mai sus? Capitalismul se construieste de la sine, nimeni nu ii poate mari ritmul. In schimb, unii fara nici o vocatie il pot ingropa.
Am incredere in capitalismul romanesc pentru ca avem o dovada de netagaduit: dorinta de progres a romanilor stabiliti in Occident. Insa alegerea dintre viziunea progresului individual si dorinta de a-i stapani pe cei de langa tine reprezinta motivul pentru care linistea societatii romanesti este suspecta. Orice societate are freamatul ei, micile sau marile dileme. Din dorinta de a nu-ti deranja seful, din falsa incredere ca daca taci, iti vor „ierta†propria avutie, din prea-plecarea capului, din nedesimulata pofta de a fi tu insuti un micut sef peste orice, s-a facut liniste. Toti cei care au vrut progres au plecat, in sfarsit. Sa nu ne mai deranjeze cu critica lor.
Acum avem un carmaci experimentat, acel „+1†din echipele de canotaj, care face ca la fiecare vocala scoasa sa se miste singura canoea romaneasca. Spre inapoi!
Ajutat de mai multe echipe de carmaci mai mititei, unii chiar extrem de scunzi, care daca nu au identitate, au invatat in schimb pe pielea lor cum sa puna biciul pe nenorocitii astia de romani care nu vor sa munceasca. Iar unii, pentru a scapa, incep sa isi doreasca sa ajunga si ei sefi, fara sa stie ca cele mai tari batai de bici sunt date chiar in sediile portocalii.
Pocniti din bice mai flacai! La munca cu totii: batrani pensionari, bolnavi, persoane cu dizabilitati, elevi de liceu, militari, ingineri, medici, arhitecti, toti sa fie stapaniti de PDL, in cugetul si simtirea lor. Ramane de rezolvat o simpla problema de imagine: cum sa-i mintim pe romanii stabiliti pe afara ca noi vrem, dar nu ne lasa comunistii aia batrani sa facem tara ca o floare, intr-un perpetuu sens giratoric, ajungand mereu de unde am plecat? Cum sa-i mai pacalim sa ne dea votul lor si ceva parale, ca vorba ceea, usor ii sa pocnesti din bici?
Am pocni noi pana in Occident, dar acolo oamenii sunt capitalisti adevarati si te cam arunca la lada de gunoi daca simt miros de dictatura. Vindecarea societatii romanesti incepe sa iasa usor din sensul giratoriu, dar sigur, si nici gena lui Traian Basescu sau a niciunei hoarde de tatari nu o mai poate opri.
Capitalismul are nevoie atat de libertate, cat si de egalitate. Doar egali putem sa incepem sa vrem o ordine a prosperitatii, si doar fiind egali putem sa o pastram. Criza de sistem a capitalismului va trece atunci cand liderii adevarati vor iesi in fata societatii si vor cere sa fie urmati in viziunea pe care o propun. Stiu ca ceea ce ii innobileaza pe liderii adevarati este puterea pe care le-o insufla celorlalti. La urma urmei, de asta ai nevoie cand totul se prabuseste: in primul rand de tine, de slaba farama de viata care o mai ai. Este suficient pentru a intoarce balanta victoriei spre tine! Dar inca nu putem sa ne asteptam la asa ceva pentru Romania. Micii arendasi, au dat boierii la o parte si asupresc pana la infometare pe cei care produc toate roadele Tarii. Visurile arendasilor sunt sa devina si ei niste aristocrati. Nu i-a invatat nimeni ca singura aristocratie este a spiritului si a iubirii de Neam!
Åžtefan Caraiman
