De ce este dificil de stabilit identitatea etnorasială a unui individ luat în parte
Este foarte important de înțeles că etnia, ca și rasa, este o caracteristică de grup; trăsăturile etnorasiale sunt evidente la scara populației, mai puțin la nivel de individ.
Deci rasa (la fel și etnia) este o categorie populațională, și nu individuală.
Astfel, craniile diferitor indivizi în cadrul unei rase pot varia, și numai în ansamblul lor, în plan statistic, craniile reprezentaților unei rase diferă vizibil de craniile reprezentanților altor rase.
Sunt remarcate variații individuale de pigmentație, de prognatism facial ș.a.m.d. în cadrul aceleiași populații; bunăoară, un suedez poate fi brunet și cu ochi căprui, însă majoritatea populației suedeze este blondă și cu ochi albaștri.
Prin urmare, studiile de antropologie și etnologie, ca și cele demografice (natalitate, mortalitate), sunt relevante abia la nivel de populații; cuantificabile sunt nu diferențele dintre două persoane luate în parte, ci dintre eșantioane largi, deoarece doar în așa mod diferențele devin statistic vizibile și convingătoare.
„Un individ luat în parte nu reflectă în morfologia și fiziologia sa trăsăturile rasiale sau le reflectă în mod parțial”, specifica antropologul sovietic Valery Alekseyev.
Această constatate este esențială, ea ne permite să înțelegem că, de exemplu, nașterile în cuplurile birasiale, când copiii moștenesc într-o formă mixtă trăsăturile ambilor părinți sau, mai ales, cazurile mult mai rare când se nasc gemeni birasiali care prezintă fenotipuri diferite unul de altul (pigmentație deschisă versus pigmentație întunecată) reprezintă un fenomen tipic al amestecului rasial la nivel individual (când anumite gene ale părinților sunt distribuite în mod inegal la copii), fără însă a submina existența categoriilor rasiale.
La fel, sunt adeseori irelevante în sensul autoidentificării rasiale testele individuale de ADN, care arată moștenirea genetică a unei persoane. Faptul că un individ are, de exemplu, o moștenire constituită din
* 65% de material genetic african subsaharian,
* 32% european și circa
* 2% amerindian, iar pielea este deschisă la culoare, arată că o singură trăsătură fenotipică (culoarea pielii și a ochilor sau forma facială) nu este definitorie în identificarea ascendenței sale; iar cazurile particulare nu sunt ilustrative pentru concluzii de anvergură demografică.
Numai colectate fiind la scară largă, aceste teste pot fi utile în dezvăluirea apartenenței rasiale a unei populații întregi. Trăsăturile rasiale sunt colective, și nu personale; cu toate că, de cele mai multe ori, fenotipul unui individ luat în parte poate dezvălui originea sa pe harta rasială.
Chiar și în cazul etniilor, unde componenta biologică nu este atât de vizibilă pentru delimitarea unei etnii față de alta din aceeași regiune, diferențele însumate și evaluate statistic rămân a fi relevante.
Autor: Dorian Furtună
Sursa: anthropos.ro
