De ce este „răstălmăcită” de UDMR Proclamația de la Alba Iulia?
Proclamația de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, se bucură în ultima vreme de un mare respect printre udemeriști, care mereu o citează ca pe Evanghelia însăși, pentru a reclama faptul că românii nu au respectat-o întocmai! Și de fiecare dată când compatrioții noștri fac astfel de declarații, în Parlament, pe la Tv sau alte ocazii, nu se găsește nimeni printre cei de față să-i pună la punct!…UDMR-ul are grijă să nu facă astfel de declarații în prezența dlui Corneliu Pop, căci ar primi de la domnia sa un răspuns documentat și corect gândit, un răspuns judicios!La acest răspuns, cu care sunt pe deplin de acord, eu aș avea de adăugat următoarele:Sunt convins că în acea zi atât de înălțătoare sufletește, la 1 Decembrie 1918, autorii istoricei proclamații au fost sinceri și cu teamă de Dumnezeu când au făcut promisiuni atât de generoase privind viitorul statut al minoritarilor din România Mare. Numai că România de la 1918, oricât era de mare nu reușea să-i cuprindă între hotare pe toți românii. Rămâneau în afara granițelor, în vecinătatea proximă a acestor hotare, peste un milion de români, în toate direcțiile posibile: Sud, Est, Nord și Vest.
Aproape o jumătate de milion de români,de la granitza romaneasca de Vest, până dincolo de Tisa, rămâneau în Ungaria, în statul maghiar care apărea din nou pe hartă după o pauză de 400 de ani!…Nimic mai normal ca acei bravi bărbați care au scris Proclamația să se fi gândit și la acei români candamnați de marile cancelarii să îndure mai departe un statut ingrat, de pe urma căruia sufereau de sute de ani!…
După cum se știe, la Alba Iulia a existat și o delegație numeroasă de români de peste Tisa, prezenți cu întrebarea explicită: Pe noi cui ne lăsați? Tot ce se putea face pentru acei români era să se instituie un regim al minoritarilor corect în toată Europa, cea atât de greu încercată în Marele Război ce tocmai se încheiase. Imediat după acel măcel îngrozitor, omenirea gândea să facă tot posibilul ca să împiedice repetarea unui carnagiu mondial. A pune Pacea pe temelii sigure însemna, în primul rând, să se aplice corect principiul naționalității nu numai în stabilirea granițelor, dar și prin instituirea unui statut al minoritarilor care să întroneze armonia și concordia internațională!
Proclamația de la Alba Iulia propune punctele esențiale pe care să le conțină un astfel de statut: citez întreg subpunctul 1 din punctul III al Rezoluției de la Alba Iulia din data de 1 Decembrie 1918: „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba proprie, prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce‑l alcătuiesc.”
Un text sublim, de o generozitate maximă, a cărui punere în fapt nu se putea produce însă numai pe teritoriul României! Acest text se adresează întregii comunități internaționale ca model de urmat în toate țările Europei măcar! În subsidiar, ca subînțeles, acest mesaj de corectitudine deplină se adresa în primul rând vecinilor din Vest, ungurilor! Era un mesaj care să le dea liniște sufletească românilor pe pe malurile Tisei, convingerea că s-a pus capăt politicii criminale de maghiarizare cu forța, practicată de Budapesta cu sprijinul Vienei după 1867!
Ce a urmat se cunoaște! Din cei aproape o jumătate de milion de români din Ungaria, azi mai au curajul să-și zică români, numai câteva mii ! În schimb, numărul maghiarilor din România după 1918 a crescut! Demografic, maghiarii din România au avut o soartă mai bună chiar decât maghiarii din Ungaria!…
Firește, în calculul nostru îi luăm în seamă și pe maghiarii care s-au strămutat în Ungaria la chemarea autorităților de la Budapesta, intrate la griji în chestiunea declinului demografic unguresc! Nu ne bucură acest declin! Dar trebuie spus adevărul: Ungaria trăiește o mare dramă demografică! Îi bate Dumnezeu! Ca și pe ruși! Au maghiarizat după 1918 nu numai sute de mii de români, dar și șapte sute de mii de germanici, de șvabi, sute de mii de evrei, de slavi, de țigani…
Gradul de maghiaritate al celor ce-și zic cetățeni ai Ungariei s-a diminuat în mare măsură, odată cu numărul acestora! Ce mai rămânea din această populație a Ungariei dacă nu se aplicau măsurile dure de maghiarizare?! Și, mai ales, dacă se aplica principiul enunțat la Alba Iulia!
Trebuie spus cât mai apăsat: Ungaria a fost, după 1918 și până azi, țara care dorea cel mai puțin ca România să pună în aplicare principiul enunțat la Alba Iulia! Acel principiu nu se putea aplica numai în România, ci, prin reciprocitate, în toată Europa sau măcar în țările vecine cu România. Inclusiv în Ungaria! Acesta este motivul pentru care în perioada care a urmat nicio entitate ungurească nu a reclamat în vreun fel așa zisa… nerespectare a Rezoluției de la Alba Iulia. Azi, când o face, pilotata de la Budapesta, UDMR-ului, trebuie să le răspundem cu argumentele dar și cu întrebarea: „mai aveți obraz să vorbiți de regimul minoritarilor tocmai voi, care in Ardeal v-ați remarcat prin fapte de „vitejie„ fără egal în Europa pe „frontul” maghiarizării fortzate si al deznaționalizării minoritatzilor !?
Mai ales dupa anul 1867, fosta Ungarie „mare” a deschis un front al iredentismului si xenofobiei impotriva tuturor minoritatilor nationale asuprite si ocupate abuziv; in Ungaria, germani si evrei, apoi slovaci, ucraineni, romani, sarbi, croati, sloveni, totul prin falsuri și tertipuri nerușinate, nedemne de oamenii serioși și principiali care vă pretindeți a fi! Astfel ați rămas ultimii din Europa prin revizionismul exacerbat, inclusiv in sec.XXI ,in care vă mai zbateți să deznaționalizați, să maghiarizați cu orice preț, adică să intrați pe contrasens cu toată mișcarea de idei și idealuri ale Europei moderne, în care trăiți! ”
Prof.Ion Coja
