De ce folosesc cuvîntul „evreu”?
Un mare lingvist, filologul Ion Coja spune „De ce folosesc cuvîntul „evreu”?”
În casă, la părinții mei, auzeam cuvîntul „jidan”, cu sens precis și neutru, fără nicio conotație peiorativă: nume etnic.
La armată, în ultimul an, aveam în pluton un armean – Neluș Bedrosian, un așa zis turc – Georgică Marmara Arif, și un evreu, Hari Coman.
Deseori ne adresam cu Băi, turcule sau Băi armene! Așa făcea și Hari Coman.
La un moment dat m-am adresat acestuia cu formula analoagă: Băi, jidane! La care am primit răspunsul neașteptat: Băi, Ioane, nu-mi place să mă faci jidan. Eu sunt evreu!
Ne-am privit în ochi ca doi camarazi, i-am acceptat punctul de vedere și de atunci eu n-am mai folosit cuvîntul „jidan”. Datorită lui Hari Coman, care, fie vorba între noi, nu prea avea mutră de evreu, ci de jidan sadea: roșcovan, pistruiat, nas coroiat!… Dar i-am respectat opțiunea!
Ca lingvist cunosc faptul că limba nu tolerează sinonimia perfectă.
Când ai doi termeni sinonimi, jidan și evreu, între ei se insinuează o ușoară diferențiere semantică: unul rămâne neutru, celălalt capătă o nuanță peiorativă.
Este inevitabil.
Ion Coja – valah
NOTA
În foto copiii evrei la sărbătoarea HANUKKAH.
