De ce l-a omorât Carol al II-lea pe Corneliu Zelea Codreanu

În toamna anului 1938 MiÅŸcarea Legionară aproape dispăruse din viaÅ£a politică a României, spaÅ£iul public era asaltat de propaganda pro-regele Carol al II-lea, Corneliu Zelea Codreanu era în închisoare, ca ÅŸi cea mai mare parte a ÅŸefilor legionari. Åži totuÅŸi Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis sub pretextul fugii de sub escortă în noaptea de 29 noiembrie 1938.

 

Faptele

Documentele păstrate ne spun foarte puÅ£ine despre împrejurările în care s-a produs acest eveniment. O reconstituire a faptelor din timpul guvernării legionare arată că uciderea lui Codreanu a fost pregătită în detaliu. Åžeful MiÅŸcării Legionare, împreună cu „Nicadorii” ÅŸi „Decemvirii” (două grupuri de legionari condamnaÅ£i la închisoare pentru asasinarea premierului I.G. Duca ÅŸi a disidentului Mihail Stelescu) au fost suiÅ£i în două maÅŸini; deÅ£inuÅ£ii erau legaÅ£i de mâini ÅŸi de picioare ÅŸi în spatele fiecăruia se găsea câte un jandarm. MaÅŸinile au fost oprite în dreptul satului TâncăbeÅŸti, unde prizonierii trebuiau executaÅ£i prin ÅŸtrangulare, doar că jandarmii din maÅŸina în care se găsea Codreanu nu au respectat consemnul. A fost nevoie de îndemnul unui maior care a ordonat cu pistolul în mână „Executarea!” Cadavrele au fost apoi scoase din maÅŸini ÅŸi au fost trase în ele mai multe gloanÅ£e pentru a simula împuÅŸcarea în timpul unei presupuse evadări.

De la TâncăbeÅŸti cadavrele au fost duse la închisoarea Jilava, unde au fost stropite cu acid sulfuric (cel mai probabil pentru a nu mai putea fi recunoscute), iar asupra gropii comune a fost turnată o placă de beton. Întreaga operaÅ£iune ar fi fost pusă la cale de generalul Gavrilă Marinescu, prefectul PoliÅ£iei Capitalei. Nimeni din România nu a crezut scenariul „fugii de sub escortă”, iar Constantin Argetoianu se întreba în memoriile sale de ce a fost nevoie de tot acest scenariu complicat. Îmi scapă sensul ÅŸtrangulării în maÅŸină – nu îi puteau împuÅŸca direct? Sau ca să nu umple maÅŸinile cu sânge: îi scoteau în câmp ÅŸi îi împuÅŸcau acolo. De ce ÅŸtrangularea?

 

Pregătirea

Singura menÅ£iune documentară care face legătura dintre acest asasinat ÅŸi regele Carol al II-lea se găseÅŸte în însemnările zilnice ale lui Armand Călinescu, pe atunci ministru de Interne ÅŸi om de încredere al regelui (ulterior, prim ministru care va fi asasinat de legionari în toamna anului 1939). La 13 noiembrie 1939 Călinescu scria în agenda sa: „Urdăreanu: Codreanu ÅŸi Maniu. Eu nu la Maniu”. Însemnarea merită câteva explicaÅ£ii: Ernest Urdăreanu era în acel moment mareÅŸalul Casei Regale, mâna dreaptă a regelui Carol al II-lea care se ocupa de toate treburile murdare ale stăpânului. Codreanu ÅŸi MiÅŸcarea Legionară se aflau de câÅ£iva ani într-o tendinţă electorală ascendentă ÅŸi într-un conflict deschis cu regele Carol al II-lea. La un moment dat suveranul i-ar fi sugerat lui Codreanu ca aceasta să-i cedeze conducerea MiÅŸcării Legionare, idee respinsă. Iuliu Maniu era ÅŸi el în conflict deschis cu regele din cauza amantei Elena Lupescu (ÅŸeful ţărăniÅŸtilor cerea insistent plecarea ei). Armand Călinescu provenea din rândurile Partidului NaÅ£ional Ţărănesc ÅŸi nu ÅŸi-a uitat originile politice – astfel că l-a protejat pe Maniu.

 

SituaÅ£ia internaÅ£ională a României

Tot 13 noiembrie este ziua în care regele Carol al II-lea a plecat însoÅ£it de Ernest Urdăreanu într-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. În toamna anului 1938 România se găsea într-o situaÅ£ie dezastruoasă: FranÅ£a ÅŸi Marea Britanie fuseseră de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei în beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica în mod natural chestiunea graniÅ£elor României, graniÅ£e contestate de Ungaria, Bulgaria ÅŸi Rusia sovietică. În plus, armata română ducea lipsă de armament ÅŸi nu existau nici fabrici pentru producerea muniÅ£iei. Carol al II-lea a mers în principalele capitale europene cu două întrebări: cine garantează frontierele României ÅŸi cine ne oferă armament?

La Londra ÅŸi la Paris Carol al II-lea a primit ridicări din umeri. Am găsit în arhivele britanice stenograma discuÅ£iei dintre Carol al II-lea ÅŸi ministrul britanic de Externe Halifax. O discuÅ£ie dură, care nu lăsa nici o speranţă de ajutor pentru România – ba mai mult, Halifax îl îndemna pe Carol al II-lea să se înÅ£eleagă cu Germania. Oricât am căutat, nu am reuÅŸit să găsesc stenograma discuÅ£iei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Însă dintr-o discuÅ£ie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezultă că ÅŸi francezii l-au trimis pe regele României să se înÅ£eleagă cu Hitler.

Carol al II-lea s-a întâlnit cu Hitler pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificări în sensul dorit de regele României. Hitler a preferat să poarte discuÅ£ia în termeni generali ÅŸi nu a oferit nici un fel de garanÅ£ii pentru graniÅ£ele româneÅŸti. (După discuÅ£ia cu Carol al II-lea, Hitler i-a spus ministrului său de Externe von Ribbentrop că Ungaria ÅŸi România trebuie menÅ£inute ca două fiare încinse pentru a fi modelate după interesul Germaniei – ceea ce s-a ÅŸi întâmplat). Pe 26 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a întâlnit cu Göring; această discuÅ£ie a fost orientată în principal spre aspectele economice. Regele României a fost de acord cu aplicarea unui plan economic comun româno-german pe 5 sau 10 ani – ceea ce avea să se întâmple ÅŸi să ducă la dominarea economiei româneÅŸti de interesele germane. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea în România, în noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu.

 

Explicaţia

În urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a înÅ£eles un lucru: Germania urma să devină puterea dominantă în România (ÅŸi în întregul spaÅ£iu sud-est european), iar FranÅ£a ÅŸi Marea Britanie nu doreau ÅŸi nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba această situaÅ£ie. Hitler ÅŸi cu Göring nu au oferit nimic României – nici garanÅ£ii teritoriale, nici armament – în schimb au cerut tot din punct de vedere economic ÅŸi Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu că îi lipsea inteligenÅ£a: a înÅ£eles că după ce România avea să intre în sfera de influenţă economică a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea să ezite în a-ÅŸi exercita influenÅ£a politică. Åži chiar dacă Hitler ÅŸi diplomaÅ£ia nazistă (cu excepÅ£ia unor facÅ£iuni mistice din SS ÅŸi SA) nu iubeau foarte tare MiÅŸcarea Legionară, totuÅŸi cel mai logic partener al Germaniei în România urma să fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi însemnat în cel mai bun caz pentru Carol al II-lea să ajungă pe planul secundar al politicii româneÅŸti (ceea ce nu a suportat niciodată) sau chiar să fie detronat ÅŸi exilat. Carol al II-lea a încercat să împiedice această evoluÅ£ie prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Doar că nu a reuÅŸit să fugă de soarta sa, scenariul expus mai sus a fost doar amânat: s-a produs în 1940 cu generalul Ion Antonescu partener al Germaniei naziste după pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord ÅŸi a Cadrilaterului. (George-Damian.ro)