De ce n-a făcut și Ungaria o Regiune Autonomă Română, după Marele Razboi, când circa 400.000 de români ramaseseră în Ungaria?
Între anii 1952 – 1968, în centrul României a existat o regiune autonomă maghiară, înfiinţată după model sovietic. A fost un experiment impus de dictatorul sovietic Stalin la insistenta liderilor comunişti de la Budapesta. Regimul din România a fost obligata să rezolve problema maghiară din Transilvania.
În 1950, cand a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică după modelul sovietic. Astfel, cele 58 de judeţe traditionale (unele de pe vremeaa lui Mircea cel Batran!) au fost transformate în 28 de regiuni şi 177 de raioane (?!).
Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, tot sub control sovietic, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureş şi Stalin (Brasov), se înfiinţează o Regiune Autonomă Maghiară. Decizia a venit ca urmare a unei Constituţii impuse de la Moscova, Stalin cedând presiunilor isterice ale Budapestei. Regiunea Autonomă Maghiară a existat în forma respectivă până în anul 1960. Reşedinţa regiunii a fost la Târgu Mureş, iar teritoriul său cuprindea o suprafaţă similară cu cea a actualelor judeţe Covasna şi Harghita, precum şi partea de est a judeţului Mureş.
Odată cu asimilarea comunistilor maghiari în P.M.R, conducerea de partid de la Bucuresti (…cam alogena!) s-a străduit să determine intelectualitatea maghiară să se alinieze politicii comuniste internationale. În nici un caz, să permită minorităţii maghiare să beneficieze mai mult decat o autonomie politică (şi nicidecum teritorială!) Stalin nedorind să rişte imposibilitatea de a mai controla regiunea Balcanilor, cum s-a intamplat dupa 1990 . Această mentalitate politică se încadrează perfect în modelul sovietic, pe care niciun stat din sfera de influenţă a Moscovei, nu îndrăznea să-l eludeze”, scrie prof. Claudia Tişe în cartea „Administraţie şi politică în Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1968)”.
O nouă reorganizare a avut loc în anul 1960 când a fost adopatată noua denumire de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. Două raioane, care până în 1952 aparţinuseră Regiunii Mureş, (Luduş şi Tîrnăveni), au fost trasferate de la Regiunea Cluj la Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. De asemenea, două raioane cu populaţie majoritar maghiară, (Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe), care între 1950-1952 au aparţinut Regiunii Stalin, au revenit la Regiunea Braşov. Proporţia populaţiei maghiare revenind la 62,2%.
”Constituirea Regiunii Autonome Maghiare a fost percepută în mod diferit de populaţia din zonă. Pentru românii din regiune, ea a fost privită ca o structură administrativă care putea să le pericliteze modul de viaţă obişnuit. A existat reţinerea că odată cu impunerea noii conduceri administrative locale maghiare, populaţia românească o să fie exclusă din viaţă politica şi socială a regiunii”, afirmă istoricul Claudia Tişe.
Constituţia din 1965 a fost concepută în aşa fel încât,in urma unor studii temeinice, să înscrie,intrun sistem unitar si practic toate nevoile culturale şi naţionale ale minorităţilor din ţară,mult peste aceleasi cerinte, neaplicate in alte tari, inclusiv in Ungaria unde populatia romaneasca din Ungaria, printr-o asimilare agresiva in 20 de ani deja fusese redusa la jumatate, iar azi nu mai sunt, romani reali, nici 30.000!!
În 1950, cand a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică după modelul sovietic. Astfel, cele 58 de judeţe traditionale (unele de pe vremeaa lui Mircea cel Batran!) au fost transformate în 28 de regiuni şi 177 de raioane (?!).
Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, tot sub control sovietic, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureş şi Stalin (Brasov), se înfiinţează o Regiune Autonomă Maghiară. Decizia a venit ca urmare a unei Constituţii impuse de la Moscova, Stalin cedând presiunilor isterice ale Budapestei. Regiunea Autonomă Maghiară a existat în forma respectivă până în anul 1960. Reşedinţa regiunii a fost la Târgu Mureş, iar teritoriul său cuprindea o suprafaţă similară cu cea a actualelor judeţe Covasna şi Harghita, precum şi partea de est a judeţului Mureş.
Odată cu asimilarea comunistilor maghiari în P.M.R, conducerea de partid de la Bucuresti (…cam alogena!) s-a străduit să determine intelectualitatea maghiară să se alinieze politicii comuniste internationale. În nici un caz, să permită minorităţii maghiare să beneficieze mai mult decat o autonomie politică (şi nicidecum teritorială!) Stalin nedorind să rişte imposibilitatea de a mai controla regiunea Balcanilor, cum s-a intamplat dupa 1990 . Această mentalitate politică se încadrează perfect în modelul sovietic, pe care niciun stat din sfera de influenţă a Moscovei, nu îndrăznea să-l eludeze”, scrie prof. Claudia Tişe în cartea „Administraţie şi politică în Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1968)”.
O nouă reorganizare a avut loc în anul 1960 când a fost adopatată noua denumire de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. Două raioane, care până în 1952 aparţinuseră Regiunii Mureş, (Luduş şi Tîrnăveni), au fost trasferate de la Regiunea Cluj la Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. De asemenea, două raioane cu populaţie majoritar maghiară, (Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe), care între 1950-1952 au aparţinut Regiunii Stalin, au revenit la Regiunea Braşov. Proporţia populaţiei maghiare revenind la 62,2%.
”Constituirea Regiunii Autonome Maghiare a fost percepută în mod diferit de populaţia din zonă. Pentru românii din regiune, ea a fost privită ca o structură administrativă care putea să le pericliteze modul de viaţă obişnuit. A existat reţinerea că odată cu impunerea noii conduceri administrative locale maghiare, populaţia românească o să fie exclusă din viaţă politica şi socială a regiunii”, afirmă istoricul Claudia Tişe.
Constituţia din 1965 a fost concepută în aşa fel încât,in urma unor studii temeinice, să înscrie,intrun sistem unitar si practic toate nevoile culturale şi naţionale ale minorităţilor din ţară,mult peste aceleasi cerinte, neaplicate in alte tari, inclusiv in Ungaria unde populatia romaneasca din Ungaria, printr-o asimilare agresiva in 20 de ani deja fusese redusa la jumatate, iar azi nu mai sunt, romani reali, nici 30.000!!
