De ce nu avem concurență între bănci?
Fiindcă… politicieni sunt ca-n Mexic!

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.
“Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea.
Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la capital pentru a-şi începe afacerile. Mai mult, competiţia intensă din rândul băncilor şi al instituţiilor financiare din Statele Unite însemna că acest capital era disponibil la rate ale dobânzii destul de mici.
Nu se putea spune acelaşi lucru despre Mexic. De fapt, in 1910, anul în care a început Revoluţia mexicană, în Mexic existau doar 42 de bănci, iar două dintre acestea controlau 60% din totalul activelor bancare. Spre deosebire de Statele Unite, unde competiţia era feroce, în rândul băncilor mexicane nu exista practic nici o concurenţă. Această absenţă a competiţiei însemna că băncile le puteau impune clienţilor lor rate foarte ridicate ale dobânzii şi, de obicei, limitau împrumutul la cei privilegiaţi si la cei deja bogaţi, care foloseau apoi accesul la creditare pentru a-și spori dominaţia asupra diverselor sectoare economice. Forma pe care industria bancară mexicană a luat-o în secolele al XIX-lea şi XX a fost rezultatul direct al institutiilor politice ale ţării…
Faptul că Statele unite aveau o industrie bancară fundamental mai bună pentru prosperitatea economică a țării nu avea nimic de-a face cu deosebirile în privința motivației celor care dețineau băncile. Într-adevăr, motivarea având la bază profitul, care sprijinea natura monopolistă a industriei bancare din Mexic, era prezentă și în Statele Unite. Însă această motivare a fost canalizată diferit datorită instituțiilor radical diferite ale SUA. Bancherii au avut de-a face cu instituții economice diferite, instituții care i-au supus unei competiții mult mai puternice. Iar acest lucru s-a datorat în mare parte, faptului că politicienii care au conceput regulile pentru bancheri au avut ei înșiși stimulente foarte diferite, create de instituții politice diferite.”
Deci câte bănci avem noi azi în România?
Aud? Mda, 37, din care 8 sunt sucursale ale unor bănci străine.
Ce active gestionează aceste bănci?
Vreo 80 de miliarde de euro; primele două bănci dețin 30% din piață, primele șase bănci dețin 60% din piață. Și ce vrem atunci, ca băncile să finanțeze start-up-uri? Ca băncile să crediteze planurile de afaceri valoroase?
Speranțe… Păi nu mai simplu dau ele credite ipotecare cu garanția oferită de politicieni?

Sursa: logec.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us