De ce nu este Elveţia în Uniunea Europeană? Chiar!

Se ştie că Elveţia nu este în Uniunea Europeană, deşi are numeroase acorduri cu UE. De ce nu a aderat Elveţia la Uniunea Europeană? Răspunsul este simplu. Pentru că a dorit să-şi păstreze statutul de ţară neutră, să rămână în partea de sus a topului celor mai bogate state din lume şi să-şi păstreze secretul bancar.Deşi este situată în inima Europei, Elveţia nu este stat comunitar. Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Elveţiei, însă această ţară nu a fost niciodată integrată juridic în UE.

În 1992, Elveţia, ţara referendumurilor pentru orice, refuză să adere la Spaţiul Economic European, iar decizia a fost bună, pentru că a rămas prosperă într-o Europa care a fost lovită de criză. Cu toate acestea, Elveţia are numeroase acorduri cu UE şi a fost singurul stat care a ţinut un referendum, în 2009, privind aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

Aderarea la Uniunea Europeană ar însemna transformări importante la nivel economic pentru această ţară şi anume să renunţe la secretul bancar. Sistemul lor bancar se bazează pe păstrarea confidenţialităţii clienţilor, iar foarte mulţi europeni cu afaceri mai puţin curate îşi ţin banii în băncile de aici. Dacă ar adera la UE, ar fi forţată să adopte regulamentele comune pentru bănci, pierzând astfel multe conturi.

Apoi ar fi înlocuirea francului elveţian cu euro, creşterea TVA-ului, participarea la raidurile militare europene, ceea ce ar dăuna statutului de neutralitate.

Confederaţia Elveţiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de război din 1815 — şi a aderat la Naţiunile Unite abia în 2002. Totuşi are o politică externă activă şi este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea.

În Elveţia îşi au sediul mai multe organizaţii internaţionale, inclusiv al doilea birou al ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Elveţia este membră a Acordului Schengen, privind spaţiul de liberă circulaţie în Europa. Din zona Schengen fac parte Elveţia, Norvegia, Liechtenstein şi Islanda, ca ţări non-UE, şi 22 de state membre ale UE, printre care nu se află şi România. Astfel, cetăţenii celor 26 de ţări pot intra pe teritoriul oricărui stat membru spaţiului Schengen fără să fie controlaţi la frontiere.

Alte acorduri ale Elveţiei cu UE acoperă: liberul schimb, deschiderea parţială a pieţei asigurărilor, ridicarea barierelor comerciale, cercetarea, agricultura, transportul, lupta împotriva fraudei financiare, mediul, educaţia, cercetarea, taxarea veniturilor dobânzilor din economii.

Chiar dacă nu este membră a Uniunii Europene, Elveţia este una dintre cele mai bogate ţări din lume dacă ne raportăm la PIB pe cap de locuitor, şi are cea mai mare bogăţie pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare şi nefinanciare) din toate ţările lumii.

Oraşele elveţiene Zurich şi Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calităţii vieţii. Elveţia este pe locul 20 al celor mai mari exportatori şi al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. Excelează la ceea ce se numeşte industrie farmaceutică, de lux şi înaltă tehnologie.

Elveţia posedă frontiere comune cu Franţa, Germania şi Italia, trei dintre statele fondatoare a Uniunii Europene. Confederaţia Elveţiană a adoptat limbile, religiile şi manifestările culturale ale acestor ţări, fiind o poveste de succes al multiculturalismului. Şi prin tradiţiile politice, Elveţia se dovedeşte a fi o ţară europeană prin excelenţă, regimul său parlamentar şi partidele politice fiind asemănătoare celor ale statelor vecine. Din punct de vedere demografic, peste 870.000 de cetăţeni ai UE sunt rezidenţi ai Confederaţiei, iar aproximativ 700.000 de persoane traversează frontierele Elveţiei în ambele sensuri, zilnic. În plan economic, Elveţia este practic profund integrată în UE, circa 60% din exporturile şi aproape 80% dintre importurile elveţiene desfăşurându-se cu UE.

Dar, de ce i-a fost frică nu a scăpat. Mai de voie, mai de nevoie, Uniunea Europeană şi Elveţia a semnat în mai anul acesta, un acord prin care se urmăreşte limitarea evaziunii fiscale, documentul urmând să intre în vigoare în 2018. De atunci, rezidenţii UE nu vor mai putea ascunde în băncile elveţiene veniturile nedeclarate, în condiţiile în care Uniunea Europeană şi ţara cantoanelor vor face schimb automat de informaţii privind conturile bancare deţinute de cetăţenii lor.

Potrivit acordului dintre UE şi Elveţia, statele membre vor primi, anual, numele, adresele, datele de identificare fiscală şi datele de naştere ale persoanelor cu conturi în Elveţia, precum şi alte informaţii despre situaţia lor financiară, se arată în comunicat.

Noul acord corespunde cu regulile sporite de transparenţă convenite anul trecut de statele membre UE, precum şi cu noile standarde ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi ale G20, privind schimbul automat de informaţii.

Începând cu data de 1 iunie 2009, conform Acordului de liberă circulaţie UE – Elveţia, cetăţenii români nu au nevoie de viză. Intrarea în Elveţia este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate valabile cel puţin 6 luni de la data intrării pe teritoriul Elveţiei. Dacă doriţi să rămâneţi în Elveţia mai mult de 3 luni, aveţi nevoie de o autorizaţie de şedere care este eliberată de autoritatea locală competentă. Nu omiteţi faptul că, în această situaţie, trebuie să vă anunţaţi şederea în Elveţia la autorităţile cantonale în termen de cel mult 40 de zile calendaristice.

Elveţia reprezintă unul dintre principalii investitori străini în România, iar printre sectoarele în care s-au realizat investiţii se numără: sectorul materialelor de construcţii, telecomunicaţii, energetic, industria alimentară, zootehnie, chimie şi petrochimie etc.

Principalii investitori elveţieni în România sunt: Holcim – cel mai mare investitor (ciment), Swisspor, Sika (materiale construcţii), ABB (energie), Ameropa, Greenfiber (petrochimie), Novartis-Sandoz, Roche, Helvetica Profarm (farmaceutică), Nestle, Läderach, Pacovis, Karpaten Meat (industria alimentară), Philipp Morris (tutun), Rieker (încălţăminte), Seco, Sefar (industria textilă), Ringier, Edipresse (presă) etc.