„De straja tarii noastre pus”…
Pasionaţii de statui gigantice au avut surpriza să regăsească pe lista celor mai spectaculoase sculpturi din lume şi o piesă din România. Cei de la Business Insider au inclus în materialul lor una dintre cele mai spectaculoase creaţii de la noi, unică în Europa. Piesa sculptată direct în stâncă este doar cu 6 metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York !.Este vorba despre Statuia lui Decebal de la Porţile de Fier.
Sculptura care are 55 m. este cea mai înaltă din Europa, de 3 ori mai înaltă decât era Colosul din Rodos, iar peisajul care o încadrează este unul de vis. Situată chiar în cea mai spectaculoasă porţiune a Dunării din tot parcursul ei european, Statuia lui Decebal oferă turiştilor un peisaj impunător. A
ceasta a fost finanţată şi promovată de istoricul Iosif Constantin Drăgan. Lucrările s-au desfăşurat în perioada 1994-2004 şi au transformat zona într-un punct de mare atracţie turistică
Este bine sa cunoastem sau …sa ne reamintim!
Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.
Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.
Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.
Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.