De ziua nationala, un fragment din TESTAMENTUL istoric al Reginei Maria
Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele !
Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită !
Regina Maria
„Ţării mele şi Poporului meu,
Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.
Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată.
Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere.
Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere.
Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.
Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.
Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri.
Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.
Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri.
Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.
Aceasta ţi-o pot spune astăzi , căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol.
A venit mai târziu o vreme când unii m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţitoti în mine. Dar aceasta e uitată.
A venit mai târziu o vreme când unii m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţitoti în mine. Dar aceasta e uitată.
Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său.
Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare:
Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţii mei.
Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâiere în suferinţă.
Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe.
Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţii mei.
Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâiere în suferinţă.
Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe.
Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate.
Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită.
Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.(…)
Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită.
Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.(…)
MARIA, REGINA ROMÂNIEI
Ce femeie exceptionala, ce Om deosebit ne-a trimis aici Dumnezeu si Monarhia Britanica!
A fost si o femeie foarte frumoasa… cam iute de musca, dar era si pacat!!
Rolul ei si al Bratienilor pentru realizarea Marii UNIRI, a fost decisiv!
Brasovul i-au oferit in dar,Castelul BRAN !!!
Regina ne-a lasat ,la propriu,inima ei intr-o Caseta de Aur care sa
fie pastrata la Bran intr-un spatiu anume destinat!
Ce pacat ca nici Dorinta unui Mare suflet Romanesc
n-a putut fi respectata! Iarta-ne Doamne !!
Superba despartire in eternitate a unei Mari Doamne , fara egal in istoria Romaniei!
Poate „Muma lui Stefan cel Mare ” sa-i fie egala in NEMURIRE.
Cata lume mai stie AZI ca fara Regina UNIRII , prezenta la Paris
in toata perioada marilor dezbateri privind retrasarea cat mai aproape de adevar
a granitelor Europei de zi, sunt pentru noi aproape aceleasi de peste 100 de ani !
Sa-i multumim nu numai de 1 Decembrie,ci pentru totdeauna!
Fara Marele CAROL I si fara brilianta Regina Maria ,
Monarhia lui Carol II si a balbaitului fiu
Mihai ar fi fost un mare fisss politic.Ce a inseamnat Monarhia spaniola
fara coabitarea cu stanga comunisto-socialista?
Ne tot gandim la Monarhie, uitand cati monarhi fara urme din Europa au
compromis definitiv ideea de mult depasita a stapanului unic !!
Monarhia ,asa,pe blat ,cum gafaie la noi ,n-are nici macar haz…
REGINA MARIA NE-A LASAT MOSTENIRE IUBIREA DE TARA si PATRIOTISMUL!
In primavara anului 1919, regele Ferdinand si regina Maria au efectuat o calatorie in TRANSILVANIA (prima data dupa Marea Unire), unde au vizitat mai multe orase: Oradea, Carei, Baia Mare, Jibou, Bistrita, Cluj, Turda, Alba Iulia, Blaj, Sibiu, Fagaras. Brasov .
in toate aceste orase, suveranii au fost intampinati cu un mare entuziasm de catre populatie, al carei vis de a se uni cu patria mama se implinise. in anii care au urmat 1920-1923, regina si familia sa au mai calatorit pe valea Bistritei, oprindu-se la Bicaz si Durau, apoi in Moldova, vizitand inclusiv Chisinaul, unde primirea a fost cat se poate de emotionanta „multimi entuziaste, ovatii puternice si flori aruncate”, pe valea Oltului, prilej cu care a vizitat Manastirea Horez un loc foarte iubit de regina si unde ar fi vrut chiar sa fie inmormantata, conform unui prim testament redactat in 1908 dar si biserica „Dintr-un lemn”.
In toamna anului 1924, Regina Maria insotita de fiul sau Nicolae a calatorit la Constanta, si de aici la Balcic, cu acest prilej, regina descoperind locul unde mai tarziu a inceput constructia palatului regal, iar in primavara anului 1926, insotita fiind si de regele Ferdinand si de alti membri ai familiei regale a calatorit pe Dunare, cu yachtul regal „Stefan cel Mare”.
Relația cuplului princiar și apoi regal Ferdinand și Maria a fost una complexă și cu o evoluție sinuoasă în timp, dar ceea ce a constituit o constantă a acestei relații a fost permanenta disociere între viața publică și cea privată, pe care atât Ferdinand cât și Maria au făcut-o. Ei nu au lăsat niciodată ca problemele personale sau de cuplu să primeze în detrimentul funcțiunilor publice pe care le aveau la nivelul societății, focalizându-și energiile și eforturile într-un mod concertat, pentru îndeplinirea misiunii care le revenea. ”Preocuparea noastră cinstită a avut întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune și sunt convinsă că și poporul știe acest lucru.”[14]:p. 214
Faptul că această căsătorie a fost stabilită din interese dinastice, fără ca cei doi viitori soți să aibă vreun cuvânt de spus, ca și diferența de vârstă și temperament a lor, a făcut ca în primii ani de căsătorie relația celor doi să fie una destul de tumultoasă și inegală.
„Noi suntem naturi total diferite, nu putem înțelege anumite lucruri pentru că mintea noastră lucrează complet altfel. În tinerețea noastră ne făceam unul pe altul să suferim, eram ca doi cai rău împerecheați, deși erau întotdeauna probleme asupra cărora cădeam de acord.[15]:p. 122”
—Regina Maria, Însemnări zilnice