Deci care Ținut Secuiesc autonom?
Dupa intrarea sa triumfala, asa cum a promis, pe un cal alb in Cetatea Albei, in noiembrie 1599, sase luni mai tarziu Mihai Voda Viteazul reuneste „romanimea” sub sceptrul sau, adunand laolalta cele trei provincii romanesti,
De subliniat,si cu sprijinul catorva mii de secui inarmati de vajnicul Domnitor! Asa cum secuii i-au fost alaturi, impotriva otomanilor si altui viteaz, lui Stefan cel Mare si Sfant ! Deci care Tinut Secuiesc?
Ce s-a intamplat insa in urma cu 416 ani, ramane o pagina nemuritoare in istoria neamului romanesc, de dincolo si de dincoace de Carpati,„care tot Romania iaste„. Aceasta „infratire”, poate din reciproc interes, infiripa tot speranta si visul implinit al UNIRII depline, tot la Alba Iulia, in 1 Decembrie 1918. Pe care ne-o reaminteste pilduitor Nicolae Balcescu:
„ Mihai realizase acum visarea iubita a voievozilor cei mari a romanilor. Acum romanul s-a infratit cu romanul si toti au una si aceeasi patrie, una si aceeasi carmuire nationala, astfel precum ei n-au fost din vremile uitate ale vechimei.
Statul acesta nou are hotare naturale de minune, el e destul de puternic, pamantul sau binecuvantat de cer, locuitorii sai numerosi si in mare parte omogeni; el poate trai, a sta de sinesi si a se apara impotriva navalirilor streinilor.
Mihai avea destula intelegere spre a constitui acest stat, a carui hotare le trasese cu sabia sa.
Dar spre a aseza bine temeliile si a usca tencuiala acestei zidiri prea grabnic facuta, ii trebuia vreme; si vremea ii fu lipsa.
El n-apucase inca a incununa zidirea sa d-abia ridicata, si iata glasul cobitor al clopotului restristei suna cu tarie, si din toate partile,
inversunati alearga dusmanii sai mii de mii si toti intr-una spre a-l darama.
Vai, caci nu ne-am putut opri aci, in culmea triumfului natiei romane, oprind impreuna cu noi si timpul si istoria!”Nicolae Balcescu: Editia princeps:”Istoria romanilor sub Mihai Voda Viteazul„, Bucuresti, Tipografia Societatii Academice Romane, 1878
