Deșertul din Dubai a devenit grădină, noi facem din grădina dăruită României deșert. Și apoi mocirlă!

SF-ul nostru cel de toate zilele.
Recunosc: sunt o semianalfabetă în lumea smartphone (am telefon cu butoane și nu-l vreau ca extensie de mână și de creier); dexteritate, abilități performante pentru download quickly n-am. Un prieten ridica în slăvi un SF pe care l-a descărcat.
Eu nu descarc filme, mă duc la cinema când am timp și nu prea am. L-am întrebat pe amatorul de SF: De ce faci asta? Doar avem SF-ul nostru cel de toate zilele. Nu trăim deja realitatea filmelor SF, a cărților sciencefiction?
Peisajul a început să devină selenar după seceta nesfârșită. Deșertul din Dubai a devenit grădină, noi facem din grădina dăruită României deșert. Și apoi mocirlă, după inundații.
Anamorfozele (deformarea aspectului obișnuit) nu contenesc. Omul comun, ca să zic așa, vrea trup diferit, piele desenată și colorată, numai în pielea lui să nu fie. Cu piercing-uri în nas și pe o limbă lată, nu mai poate articula corect și dă clicuri: Go ahead click that mouse! Își schimbă carcasa? Mai util ar fi să-și schimbe capul, că tot lucrează știința medicală la transplant de capete. Femei malefice își lasă barbă. Vor avea trei sâni, cum visa Emil Brumaru? Multe au ajuns pe jumătate din plastic. Jumătatea bărbatului? Da de unde! Bărbații vor să fie pe jumătate femei, ca să scape, pesemne, de femeile pe jumătate bărbați, care îi terorizează sexual.

Am spus terorizează? Profesorii care terorizează sexual elevi și studenți s-au înmulțit. Ororile lui Alfred Bulai țin de lumea reală sau de SF? Iar sociologii venali de la SNSPA și-au găsit apărători dintre presari. Că Bulai ar fi profesor eminent, cu premiu (pedagogic) de la Academie, „Constantin Rădulescu – Motru”(2019).
Sper ca premiul să fie retras cât de repede. Apărători găsește și proful venit la facultate cu gentuță și-n fustiță. Ce vă interesează cum se îmbracă bărbatul? De ce-l discriminați? Nu-l hărțuiți! Iar dezinhibați sexuali sunt nu numai la UB, ci și la „Cuza”. A existat și o „amantă rectorală”, cum a numit-o Luca Pițu. La urma urmelor, nici violul nu-i o tragedie, e doar sex-surpriză.
Profesorii se joacă altfel. La fel, copiii: cu spade laser, la întrecere cu teroriștii. Cum în războiul ucrainean se folosește mitraliera care trage singură în adversar, de la 5 kilometri distanță, să vedeți atunci terorism.

Kamala Harris, în confruntarea cu Donald Trump, vrea ca SUA să devină „cea mai letală din lume”. Cum așa? Cea mai mare putere letală din lume se obține prin cel mai mare arsenal nuclear. În acest context, zburătorul nostru președinte n-are nevoie de sistemul Patriot, îl donează Ucrainei. De donat donăm continuu: 40% din pământ e cumpărat pe nimica toată de agenți străini. Nu mai avem pământ?
Ne împinge în lumea de mai încolo Elon Musk, ne duce în spațiul stelar, pe Marte. Vom avea orașe pe roți, ce să mai mergem pe jos? Vom locui în MATRIX-uri antiatomice, cu robotul Michel la ușă, ca-n reclamă. „Michel, toarnă-mi vin!” Peste tot locul, ne vor servi androizi: în oficiile poștale, la casierii, în restaurante… Nu vrei să faci ocolul pământului ca-n Jules Verne? Poți trece de viu din spațiul tău în spațiul hologramă. Nu doare.
Până atunci, de omorât se omoară în fel de fel de feluri. Mai întâi oile sănătoase, ca să nu fie atinse de pesta ovină, venită din Sudan, care-i ruinează pe ciobani. Vor urma pensionarii? Decimați, ca la romani, din zece-n zece, la terapia intensivă de la „Sf.Pantelimon”. Doctoresele cu coasa dețin acolo licentia occidendi, licența care ucide. De ce mă mir? Doctorul Mengele fluiera arii de Mozart trimițând la gazare.
Medicul nu mai are datoria să întrețină viața? De ce ar face-o? Bătrânii ăștia, cu biserica-n cap, care se roagă pentru pacea din lume, din noi și dintre noi, care se roagă pentru viitor deși nu-l mai au, nu se pot integra în societatea informațională. Și va veni vremea când, după 60-70-80 de ani, se va pune taxă pe respirație. N-o plătești, rămâi fără oxigen!

Bill Gates a vestit, cu 5 luni înainte de virusul de la Wuhan, pandemia. Și tot profetul pandemiei avertizează că vor urma „alte pandemii”, „atacuri cibernetice devastatoare” și „război major”. Grade mari în rezervă ne spun, la televizor, că-i bine așa: Armata e cu noi! Puteau face orice după ’89, dar au făcut rău.
Eu le spun „generalii armatei moarte”, parafrazându-l pe scriitorul albanez Kadare. Cu epoleții bine lustruiți, ne dau seară de seară informații înșelătoare, cât de apărați suntem de NATO (doar România nu mai e gubernie URSS, ci colonie).
Croitorașul cel viteaz de la Antena 3, fără trese, cere să nu miște nimeni în front. El o fi pregătit pentru linia întâi? Nu știu, știu doar că ne vrea „parte în război”. Și vom fi dacă vom doborî din România rachete și drone care intră în Ucraina. Nu de tratate de pace avem nevoie, iar pace veșnică vom avea curând, dacă scapă Putin vreo nucleară.
Nebunia războaielor e mare. N-a prezis Baba Vanga Dimitrova, decedată în 1996, că Rusia va birui Europa? Slava Ukraina sau Slava Rasia?

Și dacă armata nu va face față, o să ne salveze Superman Cîțu. Că bossul pandemiei, Gheorghiță, și-a priponit calul de-o garofiță și a uitat de viruși. La rolul de Superman în luptă cu variola maimuței sper să nu mai candideze Arafat. Dacă aș avea o inimă mai veselă, i-aș spune că, dacă văd vreo maimuță în lift, n-o să-i pun mâna pe cap. Dar doctorul numai de umor n-are chef. Gura i s-a curbat în jos, privirea e meeu mohorâtă.
Acuzele se întețesc: vinovat Arafat, in personam. De ce n-a știut de drona rușilor? E răspunzător de căderea de drane în România, poate și de căderea Perseidelor, de căderea unui asteroid care ne va face praf, fără să dea Ro-Alert?
Ce ne ascunde Arafat? se tot întreabă Ciutacu de la Realitatea-Te-Vede. Doctorul tace, mai înțelept e să nu-i răspundă. Numai că, de multe ori, demnitatea de a nu răspunde la acuze false e confundată cu orgoliul, cu aroganța.
Doctorul nu-i profet ca să ne spună când vine cutremurul (de luni, de marți…) și să dea Ro-Alert. Nu-mi pot închipui absența unui om care știe ce are de făcut la vreme de dezastre, dorită de unii și de altele.
Absența asta ar fi catastrofală. Cât despre președinte, pare gata să folosească, la nevoie, un avion spațial cu teren de golf și să aterizeze pe Venus, împreună cu ministresele sale Deca-Turcan-Gorghiu.

Ce ne mai așteaptă ?
Proroci și tot soiul de clone ideologice, voyante ca Hara și Tatoiu, ghicitoarele, din Chitila în Sascut, futurologi care seamănă cu meteorologii: prezic timp și viitor probabil.
Să-mi fac rost de un coach de creier ca nu cumva să rătăcesc printre holograme?
Se face „maparea creierului” (nu harta creierului?), în vederea antrenamentelor neuronale.
Cică ni se trezesc neuronii adormiți. Simplu: stai cu o cască-n cap (electroencefalogramă) și experții îți umblă la amigdale ca să reducă frica și rușinea.
Dar de ce rușinea? Ați văzut vreun șpăgar rușinat? Nu-i de șagă cu șpaga.
Îți trebuie o mulțime de „lipse”: lipsă de cinste, de onoare, de demnitate, de memorie chiar.
Să uiți, ca un candidat la președinție, ce mită ai luat de la Vanghelie. Augustin Buzura l-a făcut personaj, sub numele de Goarnă,
în Raport asupra singurătății. Acuma se vrea „un președinte imperfect pentru o țară imperfectă”.
Să-și stăpânească vorbele nu-i treabă ușoară pentru candidați. Lipsa școlii de calitate afectează conduita, atitudinea. Cum au și lipsă de comunicare, fac așa fel ca să nu fie nimic de înțeles cu claritate.
Oricum, nici nu-i necesar să știi limba ta, de vreme ce limba lumii va fi esperanto. Deja comunicăm prin emoticoane și ideograme. Cineva mi-a dat un E, de la Excelent, pentru un articol. Și-mi aduc aminte de Ion Țăranu, fost coleg de grupă la facultă, care a călărit cultura iașiotă până-n ’89, crezând că execrabil înseamnă excelent. Boala-i veche. Îi dau și eu un E(xecrabil) fiului său, prof.univ. la SNSPA, cuprins de patimi „progresiste”.
Dispar pădurile, nu mai avem hârtie și atunci nici cărți pe hârtie n-or să mai fie. Ei și! Roboții nu le citesc pe hârtie, ci online. Iar inteligența artificială (AI) ne va oferi cărți de consum câte vrem. Pe un stick încape o bibliotecă. Atunci să le închidem pe toate. O victimă a revoluției, în 29 decembrie ’89, a fost o bibliotecă: BCU, Biblioteca Centrală Universitară. S-a tras în ea cu tunurile tancurilor. Depozitele de cărți au ars.
Dispar specii de animale, de ce n-ar dispărea și homo sapiens? Va fuziona cu robotul, va avea sisteme integrate, crede antipaticul Harrari. Mă vreau om întreg, nu din bucăți de om și bucăți de robot: om bionic.
Nu vreau picioare robotice, cu mușchi artificiali. Și Harari e la fel de antipatic ca Francis Fukuyama, anunțând sfârșitul istoriei, deci al omenirii. Semn rău: poluarea adevărului istoric e maximă.

Îngrozit de ascensiunea inteligenței artificiale, N. Silade se întreabă, în editorialul revistei „Actualitatea literară”, de martie-aprilie, 2024, cum va conduce ea lumea: „Spre bine sau spre rău? Este ea, inteligența artificială, cât de cât morală? Și dacă devine dictatorială, sau și mai rău, un exterminator al umanității, ce vom face dacă vom ajunge (Doamne ferește!) în această situație? Cine o va opri? Cine o va anihila, dacă o va lua razna? S-a întrebat cineva (dintre cei care o promovează, bineînțeles) cum se va rezolva această problemă?”
Iar răspunsul este: prin înțelepciune.
În cazul Turnului Babel a intervenit Dumnezeu. Acum, când Turnul Babel e ridicat iarăși, a venit rândul omului supramental, dotat cu „superinteligență supranaturală” s-o facă. Iar noi ar trebui să nu fim nepăsători și să ne mâncăm liniștiți carnea artificială, laptele artificial, înghețata artificială din mure artificiale.
Poftele alimentare sunt și ele artificiale. KFK dă dependență ca un drog. S-a produs și sânge artificial. Indiferența la toate astea a ajuns clinică. Ce mai vrem, să se mute inima din stânga pe dreapta, ca să avem și viață artificială?

Da, știu: schimbarea nu poate fi împiedicată, dar viteza ei, da. Iar factorii de accelerare a schimbării pot fi încetiniți. Unul dintre ei este televizorul, cu enterteiment-ul care imbecilizează de-a dreptul. S-a dovedit că tehnicii avansate îi corespunde o sănătate precară; cu cât tehnica e mai avansată, cu atât inteligența scade. Ne-o spune și Pr. Ioan C. Teșu, într-o carte-ghid, Educația de latradițional la digital, abordând problemele adicției: simptome, riscuri, prevenție, responsabilizare. Prea multe smarturi, prea multe softuri, prea multe aplicații, prea multe canale social-media copleșesc, dau gol sufletesc. Digitalizarea duce la metavers. Nu univers, ci multivers. Or, lumea ca multiplu al dumnezeirii, este un raționament generator de anticreștinism. Luciferic, așa cum spune ieromonahul Ghelasie Gheorghe, de la mănăstirea Frăsinei, autorul scrierilor de mistică isihastă. „Tu ești un om care iubește libertatea?” Dacă da, știi că „libertatea are chipul lui Hristos”.

Conceptul de postumanism mă îngrijorează. Post ce? Post adevăr, post moralia? Post onestitate, post loialitate? Omul nu mai e măsura tuturor lucrurilor?
Dar n-am intrat deja în post umanism?
În 1984, Orwell arăta că Big Brother ascundea adevărul, că oamenii nu mai erau informați corect. Ca acum, când știrile dezorientează și îmbolnăvesc psihic.
Deja suntem controlați prin inteligența artificială. Și ce n-ar fi dat Ceaușescu s-o poată face!
Iar corectitudinea politică e poliție politică, alt fel de cenzură, o cenzură avansată:
# Robotizați-vă!
# Gândiți corect politic la unison!

T.S. Eliot e autorul sintagmei „oameni împăiați”. La Huxley, în lumea nouă, oamenii încep să-și iubească opresorii. Sindromul Stockholm. O să fim mai agresivi și mai ignoranți, mai ostili și mai arțăgoși?
Mi-aș dori să rămânem umani. Și mă bucur că vârsta pe care o am mă apără de homo deus(Harrari).
Mă vreau în lumea mea cvadri-dimensională, în trei parametri, doi spațiali, unul temporal. Lumea lui n4 mă nemulțumește. Iar pentru mine, a patra dimensiune e poezia, de la debutul din 1973 (A patra dimensiune, Ed.Junimea), până azi.
Blaga, la ceas de disperare, găsise soluția: poeții! „Nu vă mirați,/ Poeții, toți poeții sunt un singur,/ neîmpărțit, neîntrerupt popor.”
Și Nichita Stănescu: „Dar, din grație și din grijă, poetul, /din grație și din grijă,/ moare întotdeauna, întotdeauna/ înainte de a se descuraja.”
Chiar dacă unii numesc curajul inconștiență.
Poeții au, cu siguranță, ochii mai deschiși decât ai noștri. Visează cu ochii deschiși. Tot Blaga imagina „spitalul cuvintelor”, unde Poetul e „un donator de sânge”. Și Virgil Diaconu știe să fie candid, cu putere de iluzionare.
Îngerul lui secret îl anunță că „fluturii vor fi programați pe calculator, /pentru ca ei să zboare organizat, în pluton.// Și pentru ca niciun curcubeu să nu mai dea buzna pe cer,/neprogramat și fără acte în regulă”.
Din spital, „cu acele în vene și cu tubul de glucoză primit pe furiș”, Virgil Diaconu ne liniștește: „voi lucra mai departe. Și poate că într-o clipă de neatenție/ fluturii mei vor umple iarăși cerul! Da, eu voi transmite/ pe toate canalele vederi din sângele meu albastru…/ într-o clipă de neatenție.”
Vine Cyborgul, omul-mașină care se autoreglează, ca-n narativa lui Isaac Asimov, Omul de două sute de ani (BicentennialMan)? Ne bate la ușă?

Darul de Cassandră îmi displace. Nu-mi rămâne decât speranța ca acest viitor să fie irealizabil.

Autor: Magda Ursache
Sursa: activenews.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us