Desi traieste, ca om politic este mort!
Nicicând omul public nu pare mai „viu” decât la înmormântarea sa. Nici chiar Cancescu; sau mai ales el… care desi traieste, ca om politic este MORT!! Atunci, mai ales atunci, mortul poate fi „rasfoit” pentru examenul posterității. Daca a facut ceva sa ramana acolo… În timp ce trupul îi este spălat, biografia îi e pictată pe celălalt lințoliu: micul ecran. Ca asa e cand ai „multe ecrane”… Atunci, la catafalc i se numără, de-a dreptul „festiv” relizarile, dar in… aut la parastas, şoptit mai discret la urechi, se numara si milioanele, moștenitorii, amantele, rătăcirile și desigur, casele…
Specialiștii în existențe puturoase sunt de două feluri: unii amintesc doar faptele rele ale mortului – cand… lua butelii peste rând, recita poezii patriotice si scria cuvantari despre Nea Nicu, sau că avea prea multe „combinatii” – alții numara doar faptele lui bune, donațiile din… averea statului, hrănirea câinilor vagabonzi, numararea caramizilor din zidurile Cetatii, faptul că nășea frecvent… ba pe Ghitza, ba pe Dinitza! 
Procuroriii-biografi nu vor să distribuie public adevăruri, fapte și vieți. Mai ales de-a fost vreun „acoperit”… Si scriu, tot scriu direct pe capacul sicriului și ridică mândri deasupra urna cu cenușă politica, chiar ca pe Cupa Campionilor. Între cei care-l mușcă pe mort… de fund, imediat ce s-a dus și cei care-l pupă… în același loc, domnește o perfectă simbioză: ambele categorii nu pot una fără alta și întrețin cu dispărutul o nobila relație dintre muscă și rahat.
Dar acum mortul e blajin, mortul e bun: indiferent cât de tare va fi fost lătratul sau în timpul vieții, odată trecut dincolo, nu se mai poate apăra. Din (ne)fericire, e marfă destula: în fiecare zi, viața ne furnizează câte un fost mafiot, vorbete de verandă, vreo regină, șef de la Drumuri, sau interpret nemuritor de folclor… Petrecându-l astfel, îl băgăm în groapa uitarii, uitandu-ne, încetul cu încetul…la Aristotelul care urmeaza. (ddr)
