Despre Adevăr
Viața înseamnă Adevăr
Omul nu este robul lui Dumnezeu, ci Fiul lui Dumnezeu.
Trezirea se merită, se cucerește prin luptă de fiecare clipă.
Orice om normal se naște revizionist.
Revizioniștii sunt oameni care vor să știe dacă ceea ce se spune este adevărat sau fals.
Criteriul adevărului este verificabilitatea.
Învățăm și dezvățăm toată viața, adică revizuim permanent.
Cine caută, găsește.
Cine caută bine găsește mai mult decât caută!
Cine caută Adevărul trebuie să știe un lucru teribil: într-o zi, va sfârși prin a-l găsi. Este el pregătit sa plătească prețul, să suporte acest Adevăr?
Adevărul este ocult
- invizibil pentru ochii ce nu au învațat să vadă.
- de neauzit pentru urechile ce nu știu să audă deși ascultă.
- incomunicabil inteligențelor ce dorm.
- de neînțeles pentru cei ce nu au experimentat îndeajuns deșertăciunea lumii.
- de neconceput pentru cei incapabili să se înțeleagă pe ei înșiși.
- inaccesibil celor ce nu au luat la cunoștință de propria lor constituție.
Adevărul este descoperirea continuă, bunul cel mai de seamă care poate fi dobândit, el trebuie permanent meritat.
Adevărul este sacrificiu
Sacrificăm aparența pentru esență.
Învățătura lui Hristos: adevărata credință este cultul adevărului și sacrificiul personal.
Adevărata credință – actul de sacrificiu personal pentru adevăr.
Scopul Vieții
Este separarea purului de impur, a spiritului de materie, printr-o muncă de alchimist, pentru a furniza un model corect și pur celui ce se estompează din punct de vedere material și se edifică în plan spiritual.
În sensul ei authentic, viaţa omenească nu este decât operă de dematerializare, de sacrificii materiale pe altarul spiritului.
Această dematerializare este atât de avansată în cazul unora dintre înţelepţi şi sfinţii, ce şi-au impus totalitatea sacrificiilor de renunţare terestră, încât corpul lor fizic ajunge să nu se mai supună totdeauna gravitaţiei universale, să îşi piardă greutatea.
În astfel de cazuri, sub influenţa altor atracţii dominante, fluidice, vitale, spirituale, se pot produce fenomenele de levitaţie, clarviziune sau bilocaţie, despre care aflăm câte ceva din biografiile şi vieţile sfinţilor.
Scopul imediat al vieţii constă în a o trăi într-o cât mai perfectă ordine de corp, suflet şi spirit, pentru a merita şi a obţine sănătatea corporală, pacea sufletească, protecţia cerească, creşterea spirituală, bucuria şi armonia întru perfecţiune.
Scopul mai îndepărtat şi ideal este sfinţirea printr-o viaţă tot mai spirituală și din ce în ce mai puţin materială, pentru a putea aspira la viaţa unitivă cu Cuvântul lui Dumnezeu, din care am purces şi în care trebuie să ne întoarcem, făcându-ne, prin sacrificiul personal, slujitorii Legii lui Dumnezeu.
Întoarcerea în Unitatea divină este scopul suprem al vieţii omeneşti, căci totul vine de la Dumnezeu şi trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, totul pleacă din Sfânta Treime şi trebuie să se întoarcă la ea, totul îşi are originea în Principiul fără de principii şi trebuie să se întoarcă la acesta.
Autor: Sterie Ciumetti
Sursa: IncorectPolitic.com
