Despre separatisme în Anul Centenarului sau despre cum să pui graniţa pe Carpaţi după ce ai emigrat în Ardeal

De unde ne-a (re)pornit povestea
Povestea a repornit de la o postare recentă a unuia, „pe reţele”, care spunea, pe fondul unei hărţi care arăta ceva mai prost decât a celei a Tratatului-Dictat de la Viena, cu o porţiune colorată în culorile aşa-zise ale Transilvaniei, că „Singurul model de a scăpa de rîia comunistă a noastră cei de pe Carpati pînă la graniţă e despărţirea să nu mai fim conduşi de infecţi!!”. În fine nu e prea de înţeles textul aşa cum e el, dar morala era că să pui graniţa iar pe Carpaţi, ca în vremea Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, ca să nu mai ajungă aici picior de oltean, muntean sau moldovean, care să „strâce” buna rânduială a ardeleanului get-beget, aflat aici de miliarde de ani, rasă pură, mâncătoare exclusiv de pită & slană şi beutoare de răchie ori palincă în cantităţi vehemente.
Eu, cum să vă spun, părerea mea: România e una şi indivizibilă, iar deşteptăciunea, ca şi prostia, nu are bariere geografice. Nu e limitată de munţi, văi, ape şi vâlcele. Da, au caracteristici specifice fiecărei zone: un tolomac de la Cluj sau Sâghii e diferit de unul dă pă la Vâlcea sau Bucureşti şi ambii sunt diferiţi de cel de la „Costanţa” sau din Moldova Botoşanilor, Bârladului ori a Vasluiului, uei!. Dar tot tolomaci sunt în fapt. Idem şi cei care sunt OK. Un om de treabă din Ardeal e diferit, ca limbaj şi comportament, de unul din Oltenia sau de unul din Moldova. Mai ales că cei din categoria aceasta, a oamenilor cu toate ţiglele pe casă, nu şi-ar da la cap pe considerente regional-geografico-istorice. O fac ceilalţi, din categoria mai retardă.
În fine, m-a mâncat undeva să răspund (tot undeva) că aşa, separaţi de trunchiul ţării, putem fi conduşi la fel de prost de „infecţii din Ardeal”.
Lumea a explodat efectiv (şi nu vă ascund asta, printre ăia explodaţii sunt nume destul de cunoscute prin Sibiu). Majoritatea acuzaţiilor tricotau pe seama faptului că în mod sigur, eu nu sunt ardelean. Logic, nici sibian. Un clăpar (adică interpret la clape/keyboards) căruia, spre onoarea lui, nu-i dau numele aici, mă ia din lovitură directă şi, după ce mă face de toată insulta şi calomnia, mă lămureşte el cum e treaba şi că „ardelenii nu vor să vă conducă pe voi ci să-i lăsaţi să se conducă singuri că s-au săturat de mirosul greu de putori sudiste!”. Alţii continuă pe aceeaşi linie melodică de cover-band din Music (na că mi-a scăpat ceva-ceva despre om) a lui Mr. Keyboards, pe aceeaşi temă: sudiştii sunt împuţiţi, corupţi, iau banii ardelenilor, invadează Trensâlveinia şi o fac praf şi pulbere, mai dihai ca tătarii la 1241. Aşa că „graniţa veche la Turnu Roşu”.
Da, e clar. La Sibiu, ca şi la Cluj, ca şi la Timişoara, re-renaşte un fel de mişcare nazist-urbană. Care împarte românii în „Herrenvolk”-ii ardeleni, bănăţeni, etc şi „Untermenschen”-ii olteni, munteni, dobrogeni, moldoveni din Moldova sau din Republică.
Veţi spune: „bă, dar asta e pe reţele, acolo pune fiecare ce vrea, asta e, ce te tot bagi”. Păi mă bag. Că e vorba de ţara mea care, deşi e condusă de ciudaţi cărora li se rupe, se ambiţionează să fie frumoasă. Şi întreagă la hotare.

Când ardelenii o iau pe ulei şi au tastatura (mult prea) aproape
Dar uite că, tot săpând aşa, documentar, dau de un blog mai vechiuţ. Cu titlul ăsta: „Autonomia Transilvaniei ar fi un lucru bun pentru noi şi un coşmar pentru mitici”. Care începe aşa: „Că urăsc miticii şi am boală pe ei asta o ştiţi demult”. Şi care continuă aşa: „Personal, m-am săturat pănâ peste cap ca Transilvania să îi ţină în spate pe mitici, pe olteni, pe munteni sau pe moldoveni. (…) Uneori chiar mă bucur că nu prea am prieteni mitici, dintr-ăia buni adică, că nişte cunoştinţe şi amici prin Bucureşti tot am, din nefericire. La cât de mult îi urăsc pe mitici chiar nu aş vrea să am deloc prieteni buni în zona aia şi încerc pe cât posibil să evit Bucureştiul”. După aia cred că autorul a văzut ceva filme ce l-au afectat emoţional, că o dă pe un SF mai de calitate decât cel scris de CTP în anii ’80, când se semna Cristian T. Popescu.
I-auziţi: „Sudiştii şi moldovenii fără Transilvania ar fi muritori de foame, ascultaţi ce vă spun io. (…) Ruperea Transilvaniei de România ar fi un lucru bun pentru noi, ardelenii, că am putea să ne dezvoltăm mai uşor şi mai bine, însă pentru mitici, moldoveni, olteni şi pentru sudişti ar fi cel mai rău lucru posibil care li s-ar putea întâmpla, un adevărat coşmar”.
Hai să o luăm aşa. Cel mai mare PIB pe cap de locuitor, în 2016, conform analizeeconomice.ro era la… Bucureşti şi Constanţa. Ardealul şi Banatul, cu excepţia zonelor dezvoltate ca Timiş, Cluj, Braşov, Sibiu şi Arad, nu strălucesc la super-dezvoltare. Satu Mare, Bistriţa-Năsăud, Harghita sau Covasna sunt sub Vâlcea. Clujul e sub Bucureşti şi Constanţa, Sibiu sub Prahova şi Ilfov.
Ca venituri la Buget, pe locul 1 pare a fi tot Bucureştiul şi Ilfovul (la contribuabilii mici şi mijlocii), abia apoi „motoarele” Ardealului.
Hai să o mai luăm cumva. Cu excepţia marilor oraşe din Ardeal-Banat-Crişana, care au un aspect mai OK, restul localităţilor din Super-Ardeal arată destul de penibil. Chiar şi acele mari oraşe, dincolo de inevitabila zonă făţoasă a făloşilor, sunt tot jegoase, pline de gunoaie, de gropi şi de ghiolbani.
Veţi spune că Ardealul nu a votat cu PSD-ul. Păi, la parlamentarele din 2016, DOAR Clujul, Alba şi Sibiul apar ca „opozante” iar Mureş, Har-Cov şi Satu Mare udemeriste (ca de obicei). Restul… „Roşii” ca Ciuma Roşie.
Iar la judeţele „de opoziţie”, procentul a fost jenant de strâns atât la Cluj, (PNL 28% – PSD 26.1% Senat şi PNL 27.6%, PSD 25.9% Cameră) chiar şi la Sibiu diferenţa a fost cam de aproximativ 19% între PNL şi PSD. Deci hai să lăsăm legendele urbane, că nu toţi s-au născut ieri. Ardelenii au fost destul de „roşii” la ultimele alegeri, deşi se fălesc mai nou că nu. Iar excepţiile din urban nu conving cu nimic.

Propuneri pentru ardelenii super autonomişti
Uite, aş cocheta şi eu cu autonomia-separarea Ardealului faţă de restul României, cu anumite condiţii. Dacă e autonomie financiară, atunci Ardealul să asigure toate pensiile pensionarilor de pe teritoriul lui. A, şi salariile bugetarilor. Şi ale militarilor, că doar nu s-or lăsa păziţi de militari „sudişti” şi „Mitici”. A, şi tot „paperwork”-ul necesar pentru o adevărată autonomie, cu accent pe toate documentele oficiale care trebuie reînnoite cu antete, steme, sigle, michimauşi etc. Să fie tot aşa, local.
Ca să fie mai credibili în spaţiul public şi mai ales pentru a păstra puritatea rasei, ardelenii nu ar trebui să intre în contact cu nimic non-transilvan. Să nu mai meargă cu trenul, că, deşi vagoanele-s făcute la Arad, locomotivele-s de la Craiova. Cum adică, să te laşi la cheremul unui ghezeş condus de ceva sudist împuţit? Nici vin să nu mai bea. Chiar dacă e de Jidvei, am auzit că cel care face ca Jidveiul să meargă bine e cam netransilvan de origine. Cotnari e din Moldova, Murfatlar e din Dobrogea, Drăgăşani nici nu mai spun de unde e. Nici beri. Majoritatea mărcilor au reprezentanţa centrală la Bucureşti. Păi cum? Să daţi bani la mitici? Vin de casă, apă şi pălincă. Nici pâine să nu mănânce pe post de pită, că grâuşorul e risc să fie de Bărăgan, nu de Câmpia de Vest. Nu mai pomenim de benzină, care trebuie să fie doar de la unii, ce mai, nici filmele cu Ardelenii nu trebuiesc vizionate, că au fost realizate tot de Bucureşti. Nici discurile cu muzică populară din Ardeal, că Electrecordul tot la Bucureşti avea sediul. Ba nici vechimea în muncă să nu mai fie luată în considerare la pensie, pentru că ai lucrat pentru România sudiştilor, nu pentru Liberul Ardeal. Nu mai pomenim aici de nevoia de certificate de puritate rasială ardelenească, dacă se poate de la Maria Theresia încoace, pentru a identifica, izola şi chiar expulza orice urmă de „vinitură”. Interzişi toţi autorii care au publicat „în Regat”, inclusiv Rebreanu şi Goga. Caragiale zboară de la sine că era din Ploieşti. O ţară nouă într-o lume nouă, cu oameni noi, ce mai. Da, arată cumva ca o Germanie din vremea lui Hitler, dar ce contează. Unii îşi doresc asta.
Din fericire, sunt şi transilvăneni care gândesc normal. Care nu aruncă vina pe „dujmani”, ca în manele (ascultate cu pasiune ŞI în Transilvania, dar nu ar recunoaşte-o nimeni), care nu cred că starea în care se află Transilvania e din vina exclusivă a „miticilor” şi moldovenilor, că am avut şi avem politicieni ardeleni la fel de odioşi sau incapabili sau şmecheri ca cei din Bărăgan, că problema nu se rezolvă aşa, cu „pa am plecat, îmi fac o altă ţară”. Iar dacă pentru etnicii maghiari sau germani e cumva scuzabilă o asemenea atitudine (deh, chestii şi apăsări istorice şi pe la ei), la români e cam caraghioasă. Că e chiar caraghioslâcul lumii să vrei să pui graniţa pe Carpaţi după ce ai emigrat în Ardeal.

Repet, omul de treabă e om de treabă şi ghiolbanul e ghiolban. Aşa ar putea fi împărţită nu numai România, ci şi întregul mapamond.

Dumitru CHISELIŢĂ

Sursa: Tribuna Sibiu

http://www.justitiarul.ro