Devierea către teroare se simte și la noi

Oricând ni se poate întâmpla și nouă, devierea către teroare se simte și la noi, sunt și la noi grupuri și grupuri ce nu ar ezita să folosească forța pentru atingerea obiectivelor lor bolnave.
Numai duminica asta, în Piața Victoriei, câteva sute de oameni nu au ezitat să ne arate salutul lor nazist.
Pentru una asemenea gest faci închisoare în Germania.
În Franța sunt politicieni care aprobă acțiunile Hamas.
Avem printre noi mulți români care gândesc la fel, unii dintre ei lucrează la stat și ar trebui să ne apere în cazul unui conflict armat.
Ce e de făcut?
Eu nu mai pun mare bază pe autoritatea statului, nu mai am încredere că poate face față în cazul unui război, nu face ea față la cazuri mai simple, de copii răpiți, nu își poate salva cetățenii bolnavi de cancer sau arsuri grave, nu își poate proteja copiii, viitorul țării, de flagelul drogurilor.
Eu realizez că ei, cei care ne conduc, au rupt contractul social, nu pe față, dar nu îl mai respectă, ei au ajuns în funcții doar pentru privilegii, ei sunt acolo să sugă cât mai mult resursele noastre în favoarea lor, a familiei sau neamurilor lor.
Nu este o variantă să întorci privirea, să spui că nu te interesează sau că nu îți mai pasă. Ai copii, ai părinți, bunici care au nevoie de stat.
Nu le poți asigura, doar din banii tăi, ce au ei nevoie, este peste puterile tale. Chiar dacă ai asigurare privată, în caz de urgență, tot la camera de gardă a spitalului de stat ajungi în cazul unui infarct.
Tot pe aceeași șosea circuli pe care circulă și bizonii, nu ai șoseaua ta, spitalul tău, secția ta de poliție. Ești într-o comunitate, chiar dacă nu vrei să faci parte din ea.
Cel mai adesea conștientizezi asta când dai de un necaz, moartea unui apropiat ne face să conștientizăm legăturile puternice pe care le negăm că le avem cu ceilalți membri ai comunității.
Ok, emigrezi, dar unde?
Peste tot se simte același pericol, nici măcar în SUA democrația nu este consolidată, ne trec fiorii la gândul revenirii lui Trump.
Nu este oare mai ușor să reparăm aici decât să încerci să te ascunzi într-o țară străină?
Cum?
Nici eu nu știu.
Nu am idee de calea de urmat, cert este că finalitatea la care trebuie să ajungem este schimbarea legilor și reformarea instituțiilor.
Cred că primul pas este acela de a acționa, a arăta că îți pasă, că ești dispus să cedezi timp, resurse.
Pasul doi ar fi să strângi legăturile cu cei care gândesc la fel, să formezi un grup, pe care să îl dezvolți, să il organizezi cu scopul de a produce schimbări politice.
Chiar nu trebuie să mai formezi un alt partid, poți lucra de la distanța, poți sprijini, poți trimite resurse, expertiză, informații, orice ajutor de care este nevoie.

Cum ar fi un grup de 10.000 oameni hotărâți, chiar consider că se pot găsi, cu acțiuni în stradă, proteste, strângere de semnături, strângere de fonduri ce ar putea construi o mișcare, o alternativă, chiar și electorală în 2028?
O primă acțiune ar fi una de protest la DNA, i-aș întreba de ce dosarul deturnării de catre partide a subvențiilor către propagandă este ținut la sertar.
De ce Ciolacu și Ciucă nu au fost chemați până acum să dea cu subsemnatul pentru banii dați ilegal televiziunilor și presei online?

Autor: Florin Bănuță
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us