Dezvaluiri de cenaclu: ASTRA (III)
Din dezvaluirile de cenaclu, de la Astra, scriitorul George Puscariu vine cu comentarii senzationale, care starnesc rasu’-planu’. Ele sunt demne de adus la cunostinta opiniei publice si, mai ales, la cunostinta tinerilor creatori de azi care nu stiu nimic din „culisele” proceselor verbale ale anului 1976. Asadar, continuam cu procesul verbal din 7 iunie 1976.
Pritocirea poeziilor tematice
George Puscariu noteaza: „Ion Gliga – Dezerta des de la locul de munca, unde nu prea avea cu cine discuta, decat in pozitie de drepti. Ii placea cu noi, pentru ca mai auzea cate ceva despre Radu Gyr si Nichifor Crainic – Baiat aratos si haios, cu frica de sefi si nevasta. Cand comanda cate o friptura, foarte serios, ii spunea Mneritei sa fie in sos ,,transcedental” sau ,,imponderabil”. Crestina, timida, ii spunea ca nu crede ca are, dar va intreba la bucatarie. Inrobit de Goga isi punea deseori amprentele patriotice proprii pe poeziile marelui poet.
Pritocea poeziile tematice de 23 August, 1 Mai si 30 Decembrie din timp, ca un gospodar care isi face caruta iarna si sanie vara. Imi ziceam atunci ca asta va avea cazier de poet si va fi condamnat la locul de munca – cu suspendare – in istoria literara. Astazi incearca sa ma contrazica incet, incet isi revine la o personalitate de tranzitie.
Ion Chirca – prozator si agronom in timpul liber. Helanca lui, culoarea biterului. Altfel cu multa sirafire, caracter si condei ales. A plecat la insamantari pe Campiile Elisee prea de timpuriu, cu datorii si o masina de scris de la Astra. Daca il prindea 22 decembrie era un revolutionar, asa ca nu-i decat o amintire a celor care l-au cunoscut si indragit”.
„Fauna din Bunker”
„In fata la Coroana, cine striga cat il lua gura: – Drum nou, Drum nou? Era Pandele, cel mai desucheat ziarist al Brasovului. Pentru ca vindea ziare, era normal ca meseria lui era de ziarist, zicea el cu mandrie. Intr-o zi, prietenul nostru era s-o bage pe maneca. Sa vanda ziare cat mai multe si mai repede, invatase sa strige ceva titluri din ziar. In ziua fatidica, pe prima pagina se comenta proiectul Legii retributiei si se mai dadea o stire despre o talharie ce se faptuise undeva prin judet. Ziaristul nostru tipa la ,,Coroana” de se auzea pana la Judeteana de partid: ,,Noua lege a retributiei! Talharie la drumul mare!” N-a apucat sa vanda cateva ziare, ca doi cititori, cu ochisorii ca floricelele de ,,nu ma uita”, l-au umflat si l-au dus la Baia comunala, unde i-au luat nenumarate interviuri cu bastonul in gura. L-am luat cu noi sa-i dam o bere. Nu s-a lasat de meserie. O practica pe o masuta, proptindu-se intr-un baston, la Onix.
Iata-ne ajunsi in Bunker. Fauna ca la Animal-Planet si densitate mare de scriitori pe metru patrat. De la optzecisti anticipati, pentru ca eram in 1976, pana la Hans Schuler, cel care mergea rostogolit ca un butoias de bere. Pe atunci, taia frunze la caini, fiind corespondent la Neufweg. L-am intrebat: Ma, Hanti, de ce dracu nu pleci si tu? Daca pleaca toti sasii, eu raman singurul poet de limba germana, desteptule, mi-a raspuns el, sughitand ca intr-o berarie bavareza. Ne placea cafeneaua prin atmosfera intima si prietenoasa, care dadea iluzia unei boeme si cu putina imaginatie si dupa discutii aprinse si recitari patimase, altele paranoice si dupa cateva pahare, ne aflam in cafenelele literare ale Bucurestiului interbelic sau chiar ale Parisului, cafenele in care n-am intrat decat in carti. Nu ne imbatam decat foarte rar, dar stiam ca bautorii de apa, scriu versuri care se evaporeaza a doua zi. Eram mai aproape de speranta decat de propria camasa. Traisem o adolescenta in care cartile proaste faceau bibliotecile neincapatoare.
Am ocupat o masa mai gonflabila si am comandat o glaja. Arsene continua sa ne zapaceasca cu romanul lui,? cel dintr-o singura fraza. Stoie il bruia cu clopoteii si saniile lui Esenin. Apoi cu Mama, recitata in ruseste”, consemneaza prozatorul George Puscariu.
In numarul de maine, vom continua cu serialul „Fauna din Bunker”.
Ileana R.
