Home Editorial Dictatura democrației

Dictatura democrației

Editorial

dec. 6, 2024

0 32

MOTTO
„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” (Mark Twain,1835-1910)

Alegerile prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale, reprezintă nu doar modalitatea de transfer a puterii suverane a poporului către reprezentanții săi, ci și modalitatea înfăptuirii revoluțiilor pașnice, prin care sisteme și partide politice sunt aruncate în lada de gunoi a istoriei.
Primul tur al alegerilor prezidențiale din duminica de 24 noiembrie 2024 a trimis în lada de gunoi a istoriei două găști ale derbedeilor politici care au confiscat in nomine propium Partidul Social Democrat[1] și Partidul Național Liberal[2].
Democrația directă sau „democrația pură” este expresia opiniilor publice dominante, formate cel mai adesea ca reacție la eșuarea ideologiilor partidelor politice, devenite cea mai pură expresie a unor interese de grup paralele intereselor națiunii.
Dezavantajul și, în același timp, pericolul democrației directe este acela că democrația fără reguli este sinonimă anarhiei generate de opiniile publice dominante induse pentru subminarea democrației și transformarea acesteia în reversul ei.
Am iterat, într-unul din cele șase episoade ale serialului „Vocea electorului”[3] că în campania electorală sunt implicate rețele social media redutabile, dar și manopere gen „Oxford Analitica”, în măsură să activeze un potențial electoral indecis, frustat ori scârbit de politica partidelor eșuate. Așa a fost posibil ca magicianul trolilor să scoată din joben prezidențiabilii surpriză.
Propaganda electorală prin Tik Tok este în afara Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, fiind sub incidența democrației fără reguli, dar implicită monitorizării de către autoritățile publice desemnate să apere Constituția României. „Călărețul pe cal alb”[4] nu ar trebui considerat o surpriză și nici „un ilustru necunoscut”, cum îl numeau, congestionat de o nedisimulată ură, Mugur Ciuvică și, total debusolat, Mihai Gâdea.
Produs al „Școlii Mircea Malița”, Călin Georgescu avea de mai multă vreme, asemenea lui Mihai Botez, o traiectorie politică predestinată de oculta ascunsă sub falsa onorabilitate a Clubului de la Roma, fondat pe o idee a controversatului Aurelio Pecei, personalitate de mare notorietate internațională valorificată pentru crearea punților de legătură peste Cortina de Fier.
Clubul de la Roma, Loja masonică iregulară Propaganda Due și Giancarlo Elia Valori au fost trambulina mai multor servicii secrete, jucate pe degete de K.G.B. în epoca sa de glorie, de pe care s-au lansat numeroși „iluștri necunoscuți”.

Călin Georgescu a valorificat inteligent criza pensiilor militare. Videoclipul „Dragi Apărători ai Patriei, aflați în activitate, în rezervă sau în retragere […] vă port un sincer respect pentru tot ce ați făcut și tot ce veți face pentru țara noastră și vă mulțumesc profund pentru dăruirea voastră […]” i-au atras voturile a circa un sfert de milion de familii.
Dar nu numai atât ! Un sistem logistic discret, dar eficient, a trecut de partea unicului candidat care a inclus în platforma sa electorală o viziune corectă asupra rolului, misiunilor și recunoașterii datorate de societate slujitorilor țării sub drapel.
Despre campania continuă a lui Călin Georgescu, de aproape două decenii, s-a scris mult și s-a comentat în fel și chip. Nu au aflat despre el și a rămas necunoscut puturoșilor nedeprinși cu lectura presei, dar care fac presă pe baza scenariilor producătorilor scrise la comanda proprietarilor media.
Simplist am putea concluziona că rezultatele primului tur scrutin al prezidențialelor sunt oglinda a ceea ce suntem noi, cei 9.465.257 de alegători prezenți la vot.
Lucrurile se complică atunci când avem în vedere sursele, calitatea informațiilor și judecățile de valoare pe baza cărora ne-am format opțiunile electorale.
Procesul electoral a fost atât de profund viciat de manipularea indusă prin ingineria socială (cităm general Anton Rog, S.R.I. ), încât propriilor judecăți de valoare nu le-a mai rămas spațiul necesar reflecțiilor personale.
Putem conchide că suntem, astfel, victimele unui grav atentat la democrație, prin deturnarea conștiințelor alegătorilor. Paradigma Apărării Constituției nu poate omite acest gen de ameințări la adresa securității naționale.
Deci, pe bună dreptate, avem sau nu dreptul să știm cum s-au putut strecura prin sita deasă a Apărării Constituției, adepți ai partenariatului strategic cu Federația Rusă, ai neutralității României, ai federalizării celui de al doilea stat românesc – Republica Moldova, ai integrării în Uniunea Euroasiatică și care consideră că Acordul de asociere cu Uniunea Europeană a fost o greșeală ?
Dictatura democrației fără reguli ne-a dus într-o fundătură a istoriei noastre. Dovadă că 2.120.163 dintre noi simt nevoia autoritarismului mareșalului Antonescu, resuscitarea național-legionarimului și reconsiderarea „tradiționalelor legături cu mare vecin și prieten și alui lumină de la Răsărit”. Dar, oare, mai avem de unde alege ?!
Doamne, apără și ferește România !