Din culisele Autostrazii Transilvania (II)
Cele mai vizibile lucrari ale tronsonului 2B sunt viaductul de la Gilau si podul de peste Aries de langa Turda, asta nu doar pentru ca sunt cele mai mari, ci pentru ca pot fi observate si de pe drumul national.
Ele nu surprind insa decat o parte din complexitatea si dificultatea structurilor din acest sector.
Dupa cum explica ghizii, cea mai mare problema in aceasta zona a fost solul, in special din cauza faptului ca nu putea fi refolosit dupa excavare.
Din acest motiv, pe langa excavari, in aceasta zona a fost nevoie de cantitati impresionante de balast si piatra sparta, lucru care a crescut neasteptat cifra de afaceri a celor care extrag aceste materiale din apele Ariesului si ale Somesului.
Pentru a putea fi omologata ca autostrada, panta maxima admisa este de 6% (portiune pe care, oricum, viteza este redusa la 80 de kilometri la ora), iar raza minima a unei curbe este de 270 de metri. Pentru a se conforma acestor cerinte, traseul deluros dintre Gilau si Turda a necesitat numeroase sapaturi, taieri de dealuri, dar si umplutura, viaducte si poduri.
Cele mai mari viaducte sunt cele de la Gilau cu o lungime de 598 de metri inspre drumul national, si 638 de metri in spatele dealului, si podul de peste Aries, de langa Turda, care va avea 957 de metri.
La Valisoara o problema deosebita a reprezentat-o atat solul mlastinos, cat si faptul ca, in paralel trebuie realizat un drum judetean si o deviere de parau.
O inovatie pentru Romania o reprezinta folosirea la poduri si viaducte a grinzilor de tip U. Cu o lungime de 37,1 metri si o masa de 165 de tone, o grinda de tip U are nevoie de 9 tone de fier, 60 de metri cubi de beton si 3,4 tone de toroane.
Grinzile gigant au fost realizate integral in campusurile de la Savadisla si Campia Turzii.
S.M.
