DINAMITĂ ÎN PARLAMENT! Diana Șoșoacă inițiază abrogarea legii Vexler

Ca o dinamită, un cadou final înainte să meargă în Parlamentul European, Diana Iovanovici Șoșoacă a inițiat abrogarea Legii Vexler.
Legea Vexler este legea combaterii antisemitismului, pe baza căreia românii pot ajunge la închisoare pentru simple opinii exprimate în public.

Al doilea proiect legislativ este intitulat „Lege privind abrogarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului”:
ARTICOL UNIC. Legea nr. 157/2018 (n.r. „Legea Vexler”) privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 561 din 04 iulie 2018 se abrogă.
Proiectul se poate accesa AICI și toată expunerea de motive se poate citi AICI.

EXPUNERE DE MOTIVE[…]

Pentru ca o lege să fie adoptată, ea trebuie să stabilească o conduită raportată la o problemă existentă. Or, în România, românii trăiesc în bună pace cu absolut toate etniile, inclusiv cu cele semite.
Avem foarte mulți cetățeni români de etnie arabă, siriană, evreiască etc, care trăiesc în pace și prietenie. Care a fost motivul adoptării unei asemenea legi, care nu amendează, nu permite îndreptarea unei eventuale greșeli sau erori, ci condamnă direct la ani grei de închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru o eventuală atitudine antisemită, destul de interpretabilă, astfel cum menționează legea?
Mai mult, art. 2 pct. a) menționează că „prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult”.

Așadar, legea menționează ne-evreii!
Cine sunt ne-evreii nu este precizat nicăieri, lăsând la libera interpretare a cititorului, legiuitorul nedorind să clarifice acest aspect.
Mai mult, în expunerea de motive a legii, apare faptul că ar fi existat acum 80 de ani, în perioada interbelică, legi antisemite și rasiale (dar nu sunt enunțate, identificate și menționate), legi care nu mai există la acest moment, dacă ar fi existat vreodată, și acuză poporul român de Holocaust.
„Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România”, a spus Shimon Peres, într-un discurs susţinut în august 2010 la Bucureşti.
Dacă președintele Israelului a mulțumit românilor și României, cum este posibil ca niște parlamentari să schimbe cursul istoriei?
Totul pentru că s-a înființat un institut, Elie Wiesel, care consumă bani de la bugetul statului și instigă românii la rasism.
Pentru că acesta este adevărul! Noroc că românii nu îl bagă în seamă, mai ales că directorul institutului, Dl Alexandru Florian, a avut impertinența să jignească poporul român spunând că: „Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar”.
Oare aceasta nu este o atitudine antiromânească? Sau ține de o boală psihică?
Când subsemnata am inițiat proiectul de lege împotriva antiromânismului, dl Vexler, deputat din partea minorității evreiești din România, a venit special la Senat să se asigure că această lege va fi respinsă. Ceea ce s-a și întâmplat, menționând în raport, în ciuda tuturor dovezilor menționate de mine, cu date certe încă de acum câteva sute de ani, că nu există antiromânism, deci nu ar trebui să legiferăm ceva ce nu există.
Pe aceeași logică, de ce am legifera și am accepta o lege împotriva antisemitismului, când nu există un astfel de curent în România?
Oare nu ne-am putea raporta și la palestinienii care ies în stradă și cer Israelului să oprească bombardamentele și uciderea a peste 13.000 de copii, în timp ce dl Vexler organizează ședințe secrete în Parlament împotriva palestinienilor?
De ce comportamentul acestuia nu este cenzurat prin aplicarea legii 157/2018?
De ce Institutul Elie Wiesel îmi depune plângere penală pentru că am citat din poezia „Ridică-te, Gheorghe, Ridică- te, Ioane!”, a lui Radu Gyr, când nu există nici măcar un cuvânt antisemit în această poezie?
Oare nu cumva această lege obligă anumite persoane, pentru anumite interese, să creeze situații și să instige la comportament antisemit?
Poporul român este un popor blajin, primitor, care nu urăște. A fost capabil să suporte – și continuă, să o facă – o masă de politicieni antiromâni care îl trădează continuu de 34 de ani.

Atunci când oprești libertatea de exprimare, atunci când limitezi grav drepturile fundamentale, nu mai vorbim de lege, ci de dictatură. Pentru că pentru ură, xenofobie, discriminare etc. există dispoziții legale în Codul penal: de exexemplu, prin art. 369 Cod penal, aceste acte sunt reglementate în cadrul infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, având rolul de a proteja ordinea și liniștea publică.
De ce era nevoie de o lege care a stârnit atâtea controverse și care s-ar putea aplica inclusiv împotriva evreilor, când îi condamnă pe palestinieni?
De ce trebuie să dublăm infracțiunile deja existente în Codul penal cu legi speciale, care nici măcar nu permit libera exprimare și condamnă direct, fără să lase măcar posibilitatea unei amenzi, sancțiune existentă în norma penală?
În condițiile în care găsim deja, în codul penal, infracțiunea vizând această conduită, nu mai poate exista o lege specială vizând aceeași infracțiune, dar care nu respectă formele existenței vinovăției […].
Trebuie menționat că în toate solicitările UE cu privire la existența unei astfel de legi, nu este menționat măcar un caz de antisemitism în România, ci numai în alte state.
Cred că s-a depășit demult situația din cel de-al doilea război mondial, când multe popoare și etnii au avut de suferit, mai ales poporul român.
Dar de aici și până la a acuza un popor atât de bun și de sacrificat de istorie ca poporul român ca fiind ucigaș sau plin de ură, când suntem creștini până în măduva oaselor, este deja mai mult decât poate fi acceptat.
Cred ca noi putem acuza multe alte state de ură împotriva poporului român și de un Holocaust împotriva românilor, de care nimeni nu dorește să vorbească!

Caracteristici ale opoziției controlate în contextul politicii naționaliste 
Opoziția controlată e caracterizată de multă vorbărie și puțină faptă (spre deloc).
Un politician care este “opoziție controlată” promite multe, spune ce vrem să auzim, dar nu face nimic sau mai rău, face fix opusul.
Un politician care se dă patriot și naționalist spune cât de mult iubește libertatea și cum luptă pentru interesele românilor apoi votează o lege antiromânească sau nu ia atitudine când interesul național cere o reacție.
Un politician care este opoziție controlată ne va ameți, amăgi și amâna prin răspunsuri ca:

• “nu ne putem atinge de legea Vexler până nu avem majoritate”
• “presa ne-ar face antisemiți și poate pierdem voturi”
• “încă nu e momentul pentru că ar fi prea mare presiune internațională”
• “până la urmă n-a fost nimeni arestat încă, de ce să facem din țânțar armăsar?”
• “oricum va fi respinsă, de ce să ne punem o țintă pe cap?”

Un politician slab sau care face parte din opoziția controlată ar rămâne “cuminte” pentru a putea avea încă un mandat. Pentru postul său călduț ar deveni el însuși căldicel.

Notă discordantă
Pe lângă intensitatea fierbinte care caracterizează intervențiile Dianei Șoșoacă, aceasta a făcut ceea ce niciun alt politician conservator/patriot/naționalist n-a avut curajul să facă. Să inițieze procedura de abrogarea a legii Vexler.

Paranteză: Indiferent dacă propunerea va fi sau nu respinsă, simplul fapt că a apărut deschide poarta unor dezbateri publice în jurul efectelor nocive pe care le are legea Vexler pentru libertatea de exprimare, prilej de a extinde conversația la celelalte legi represive ca OUG 31/2002, 217/2015 (Legea antilegionară) și legea combaterii antițigănismului. Mafia LGBT a propus prin diverse parlamente legi pentru parteneriate civile între persoanele de același sex și adopții de copii, acestea deseori fiind respinse până când în unele țări au ajuns să fie votate.
Deci există un rost pentru a propune abrogarea legii Vexler chiar dacă din prima are puține șanse de a trece.
Totodată este un filtru care ne va arăta cine sunt deputații care votează antiromânește împotrivindu-se abrogării.
Alt fapt: Șoșoacă este printre singurii parlamentari (au mai fost Ciprian Ciubuc și Mihai Lască, dar cu jumătate de gură și foarte sfiosi) care a protestat împotriva declarării zilei de 14 mai ca Ziua Solidarității și Prieteniei cu Israelul.
A subliniat că 14 Mai a fost deja declarată prin lege Ziua Martirilor din temnițele comuniste și i-a acuzat pe parlamentari că prin transformarea ei în Ziua Prieteniei cu Israelul aceștia minimizează jertfa martirilor temnițelor comuniste.
Știu că este dificil pentru mulți dintre voi care nu aveți și nu credeți că veți avea vreodată încredere în Diana Șoșoacă din varii motive ce țin de trecutul ei sau de felul ei de a se manifesta.
Am avut și eu dubiile mele o vreme îndelungată. Dacă intervențiile din 14 mai în favoarea martirilor din temnițele comuniste în cadrul cărora a afirmat că este o onoare să fii comparat cu Corneliu Zelea Codreanu mi-au eliminat unele griji, această inițiativă de abrogare a Legii Vexler le-a eliminat complet.

Figuranții care se ofensează când aud un ton mai ridicat, acuzând-o că e mahalagioaică sau inestetică manifestă un fixism pentru formă, ignorând fondul. Se concentrează pe aparență, ignorând esența. Există un fond ancorat în dragoste dedesuptul aparentei violențe verbale folosite de Șoșoacă. Ca o ursoaică ce-și protejează puii prin orice mijloace.

Detonare Strategică
Conform legislației, un europarlamentar nu mai poate ocupa o funcție în Parlamentul țării sale, din motiv de “incompatibilitate”. În România, o serie de intervenții și inițiative au propulsat notorietatea Dianei Șoșoacă pe tot parcursul activității sale parlamentare, dintre care cele notabile:

• Depunerea opincilor pe mesele parlamentarilor unguri ca reacție la inițiativa lor de autonomie
• Afișarea sacilor de gunoi în care erau aruncați morții noștri (mai știu pe cineva care la un moment dat a afișat o pâine neagră în Parlament, protestând împotriva sărăciei maramureșenilor) și protestele împotriva dictaturii sanitare covid-19 atât în stradă cât și prin război juridic
• Întreruperea ședinței secrete a lui Silviu Vexler în care se difuza filmul de propagandă al Israelului prin care se dorea atragerea susținerii parlamentarilor sub pretextul “atrocităților” comise de Hamas
• Apărarea memoriei martirilor temnițelor comuniste în ședința parlamentară din 14 mai

Această serie de intervenții care i-au atras plângeri penale pentru antisemitism se încheie apoteotic cu abrogarea legii Vexler, inițiativă istorică pentru restaurarea libertății de exprimare în România.

Judecând pomul după roade, am motive să cred că e sinceră câtă vreme nu dă înapoi. Și văd că merge departe, mai departe decât a mers orice alt parlamentar. Sper că merge până la capăt.

Scuturând Parlamentul European
Până acum în Parlamentul European, Diana a refuzat să facă alianță cu formațiunea Marinei Le Pen pe motiv că franțuzoaica a făcut compromis cu Israelul.
A încercat o alianță cu AFD-ul, dar nu au vrut ei din motive necunoscute. Poate vom vedea construcția unui nou pol suveranist de nucleu dur în jurul SOS. Oricum ar fi, Diana de-a lungul anilor s-a comportat ca o armată într-un singur om (one man army).
Unii spun că sistemul i-ar fi permis să intre în Parlamentul European tocmai să scape de ea aici acasă.
În prima sesiune parlamentară europeană, Diana Șoșoacă a zguduit incinta și a promovat o serie de mesaje, inclusiv pe buletinele de vot.
„Niciodată pentru Ucraina” și “Niciodată pentru LGBT”. A mai scris “Niciodată pentru dictatura U.E”.
Și-a manifestat susținerea față de valorile morale și a afișat icoane creștine, fapt care i-a perturbat pe ceilalți parlamentari. Cam cum reacționează poponarii când văd icoane pe traseul paradei.
„Acesta este votul meu”, a mai spus ea, adăugând încă o propoziție pe buletinul de vot: „Întotdeauna pentru țările independente și suverane”.

Comparația cu Vadim
Comparația Dianei Șoșoacă cu Vadim Tudor este nefericită prin istoria tristă a celui care a început în forță și apoi s-a îndoit.
Vadim Tudor a fost un colos care a reușit să adune în jurul său o mulțime de patrioți, a fost într-atât de curajos încât a afirmat că în România nu a existat holocaust.
A lovit puternic, dar presiunile au fost prea mari și a dat înapoi, și-a cerut scuze, și-a pus cenușă în cap și a rostit “a fost o greseala ca am negat Holocaustul din Romania“. Compromis după compromis până i-a ridicat statuie lui Yitzhak Rabin, zdrobind speranțele mișcării patriotice.

Momentan Diana Șoșoacă nu și-a cerut scuze și nu a dat înapoi, se află în perioada de forță și sperăm că istoria cazului Vadim nu se va repeta.

Vitalism prin zgomot  sau nihilismul tăcerii?
Puteam să fim martori la batjocorirea martirilor, neîntreruptă de nimeni, în servilele aplauze ale unei pleiade de lași în costume, plătiți din banul public să voteze iudaizarea României.
Puteam să vedem un șir infinit de compromisuri și scuze oferite străinilor, tablou politic dezolant al unui popor muribund care-și trăiește ieșirea din Istorie, pasiv și nevertebrat.
În contrast cu nihilismul și paralizarea voinței, cum poate vitalismul Dianei Șoșoacă să nu fie motiv de bucurie?

Autor: Sterie Ciumetti
Sursa: Incorect Politic

Share on Facebook

Tweet

Follow us