Discriminare in supermarketuri
Daca inainte de Revolutie erau la putere sticlele din sticlacumparatorul trebuind sa plateasca, odata cu continutul, si valoarea sticlei, in caz ca nu avea alta la schimb, dupa care, daca se adunau mai multe prin camara, puteau fi duse la centrele de colectare sau la magazine si primeai contravaloarea lor, dupa Revolutie au aparut puternic pe faleza ambalajele din plastic pentru lichide. Acestea sunt de diferite marimi si se poate pune in ele tot ce curge, inclusiv agheasma la biserica, atunci cand este vreo sarbatoare. Dupa ce le goleste, multa lume le arunca aiurea si pe unde se nimereste, fara sa tina cont ca astfel contribuie la poluarea mediului inconjurator. Omul ce isi zice? Nu mai am nevoie de pet – asa i se spune sticlei din plastic – n-am dat bani pe el, asa ca da-l naibii.
Ca nu dai bani pe pet este numai o amagire, contravaloarea fiind inclusa in pretul continutului. Si uite cum se arunca bani aiurea, mai ales ca nu prea s-a aratat cineva interesat sa deschida centre de colectare a acestor peturi.
Tot dupa Revolutie au aparut o serie de super- si hipermarketuri, care mai de care mai cu motz si mai occidental. Ele fac parte din mari lanturi de magazine, functionand de mult prin Occident. Nu stau sa le puric acuma activitatea si neregulile prezentate de desfasurarea ei. Vreau sa ma opresc asupra unui singur aspect, la prima vedere minor, dar, in final, fiind de importanta majora pentru economia atat personala, cat si per total, in plus atingand si problema poluarii.
In tari ca Franta, Germania, Anglia etc. fiecare asemenea supermarket are unul sau mai multe aparate de colectare a peturilor goale. Cel ce le depune intr-un asemenea aparat poate apoi alege sa ia bani sau sa ia un bon cu care sa-si cumpere ceva. Treaba este simpla. Pui petul intr-un fel de cos, petul este scanat, dupa care il inghite un aparat care-l face cat o cutie de chibrituri. Tu iti iei banii sau bonul, iar plasticul se duce la reciclat, din aceasta avand cu totii de castigat.
Si acum se iveste nedumerirea mea. Daca tot lantul acesta de mari magazine, aparute ca ciupercile dupa ploaie unde trebuie si unde nu, si avand centralele in tarile apusene, au vrut sa fie si in Romania, de ce nu au pus si aici asemenea aparate de colectat peturile? Adica noi trebuie sa fim tinuti mai de prosti decat altii pentru ca ne-am trezit peste noapte intr-o lume cu care nu eram obisnuiti? Daca este vorba sa ne civilizam inghitind gramezi de E-uri odata cu alimentele cumparate de la supermarketuri, de ce nu poti tu, mare magazin, sa-mi pui la dispozitie si un asemenea aparat de colectat plastic? Ca sa ma civilizez si eu si sa nu mai arunc petul aiurea si sa-mi aduc astfel contributia la poluarea generala.
Iar o mare vina o are si Statul, prin reprezentantii lui, care nu ar trebui sa lase sa functioneze un asemenea magazin pana nu se comporta la fel ca in tara de bastina.
Iata de ce pretind ca exista, printre altele, si discriminare in marile magazine. Si nu numai.
Dan Bota
