Discurs ținut de mareșalul Ion Antonescu în catedrala de la Chișinău când se împlineau 25 de ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă
„Ne împlinim propriul nostru destin, slujind în acelaşi timp rosturile Europei”
Vă prezentăm astăzi un discurs al Mareșalului-patriot Ion Antonescu(23 martie 1943) declarat „criminal de război” printr-o mascaradă „judiciară” a unei instanțe-slugă alcătuită din alogeni aflați la ordinul ocupantului.
Amintim că Tribunalul de la Nürnberg – acolo unde criminalii învingători i-au „judecat” pe criminalii invinși – nu a a avut argumente să-l declare criminal de război.
Vă rog să comparați discursul acestui patriot român pe care INSHR-EW îl asasinnează în fiecare zi cu sporovăielile mincinoase ale cozilor de topor care conduc România și o trădează în fiecare zi.
Ce vor stăpânii lor?
Vor un fel de „masacru” nu prin foc de mitraliere ca la Fântâna Albă la 1 aprilie 1941, ci unul prin eliminarea românilor din propria țară. Scopul acestora este înlocuirea românilor cu… nu-i greu de ghicit cu cine. „Trezește-te Gheorghe, Trezește-te Ioane” până nu-i prea târziu! (Ion Măldărescu, ART-EMIS).
Discursul mareșalul Ion Antonescu
„Cinstim azi voinţa de viaţă, afirmată acum 25 de ani de moldovenii Basarabiei noastre, cinstim în acelaş timp fapta de desrobire, care în anul 1941 a şters din istoria noastră popasul întunecat al năvălirii din 1940 şi, mai presus de toate, cinstim lupta eroilor noştri cari au readus Neamului pământurile cari ale lui au fost şi ale lui au să fie.
Legile unităţii pământului românesc au chemat, acum 25 de ani, la viaţă naţională, prin cugetul liber exprimat al Sfatului Ţării, poporul Basarabiei noastre.
Când, la 22 Iunie 1941, armatele Marelui Reich German au pornit acţiunea lor împotriva ameninţării slavilor din Răsărit, Armata noastră, Neamul întreg, nu puteau să privească cu braţele încrucişate, atunci când 4 milioane de fraţi aşteptau ceasul izbăvirii. Astfel se explică intrarea noastră în încleştarea de astăzi. Noi nu putem fi acuzaţi că purtăm în răsărit un războiu de agresiune şi de cotropire. Noi ducem un război sfânt, de apărare a unităţii Neamului şi îndiguirea primejdiei care ameninţă civilizaţia Europei.
De aceea, atunci când nevoi de apărare militară ne-au cerut să ne apărăm pământurile ferindu-le dela distanţă de o nouă năvălire de dincolo de Nistru, noi n’am dus acolo nici sabia răzbunării, nici grozăvia distrugerii; ci prin locurile pe unde am luptat şi poposit, am dus crucea reîncreştinării şi fapte de sprijinire a unei populaţia zdrobite de nedreptăţi sociale.
Ne-am prins în luptă pentru apărarea unităţii pământului românesc, fiindcă el este legea noastră de veacuri. Dăm lupta pentru a ne împlini misiunea noastră de popor de margine, care apără credincios şi modest, creştinătatea şi civilizaţia.
Avem conştiinţa că ne facem datoria nu numai faţă de noi. Ne împlinim datoria ca şi voevozii Moldovei de altă dată. Am fi fost trădători şi faţă de 4 milioane de fraţi îngenunchiaţi, şi faţă de civilizaţia din care ne-am născut şi în care vom muri, dacă n’am fi înţeles că încercarea grea pe care ne-a trimis-o destinul ne loveşte pe noi întâi, dar poate să-i lovească pe toţi mai târziu.
Noi nu am lovit pe nimeni, dar am fost loviţi în pământurile noastre strămoşeşti. Am fi avut dreptul să ne amintim de mult lunga noastră dramă, începută încă din veacul al XIV-lea. Dar nimeni pe lume nu poate să oprească dreptul Neamului Românesc de a-şi apăra pământul şi datoria lui de a-şi continua milenara misiune. Fiindcă suntem de 20 de veacuri şi rămânem pentru vecie păzitori ai civilizaţiei europene, la Gurile Dunării şi Marea Neagră. De aici, depe pământul desrobit al Basarabiei, în această zi, care cinsteşte fapta de Români şi de oameni de Stat, a acelora care la 1918 şi-au scuturat jugul, pentru ca prin voinţa lor să asigure unitatea Neamului, afirm dreptul nostru asupra acestui pământ, dreptul nostru la onoare şi la unitatea fiinţei româneşti.
Pământurile unui Neam sunt părţi din sufletul lui şi nimeni nu poate şi nu are dreptul să le uite sau să le trădeze, fără a-şi trăda propriul lui suflet de Român. Oricare ar fi aceste pământuri, noi avem datoria să luptăm pentru ele. Oriunde ar fi Românii, trebue să le asigurăm libertatea şi viaţa.
Exemplul dat acum 25 de ani, de moldovenii Basarabiei noastre, cari prin libera lor conştiinţă s’au alipit Neamului, stă temelie acestui crez al unităţii româneşti şi el a fost atunci şi rămâne şi azi, pas de îndemn şi poruncă iertătoare, pentru Românii de pretutindeni şi din orice timpuri.
Îndrept Românilor de pretutindeni crezul meu în unitatea Neamului şi îi chem la unirea românească, pentru ca în faţa Dumnezeului strămoşilor noştri şi a poverilor ce vor mai veni, să ne împlinim datoria faţă de istoria poruncitoare a pământului nostru. Peste anul de întunecare din 1940 să tragem nu zăbranic de uitare, ci sfat de viaţă. Numai unirea, numai aşezarea sănătoasă a Neamului întreg şi înfrăţirea tuturor în datorii, onoarea armatei şi sănătatea instituţiilor Statului, pot să asigure apărarea pământurilor noastre.
La 1918, actul unirii republicii Basarabiei cu România a fost primul pas de reclădire a unităţii noastre naţionale. Azi urez Neamului întreg şi cer Românilor, de pretutindeni, să-şi unească credinţa, munca şi jertfa, pentru ca să asigurăm temeliile veşnice ale unităţii româneşti de totdeauna şi rostul nostru în Europa de mâine. Mă închin cu smerenie în faţa tuturor basarabenilor căzuţi în lupta lor românească, pentru libertatea pământurilor Moldovei.
Mărturisesc recunoştinţă Sfatului Ţării dela 1918 şi ostaşilor Neamului, cari au luptat şi luptă pentru hotarul din Răsărit şi pentru unirea noastră. Închinând toată gratitudinea Neamului, amintirii Voevozilor şi Regilor Ţării, cari dela Basarabi, Ştefan cel Mare şi până la Ferdinand I au ştiut să lupte şi să slujească unitatea Neamului Românesc.
Iar basarabenilor desrobiţi le cer să-şi închine fapta aceleiaşi porunci faţă de noi înşine şi faţă de civilizaţia creştină şi europeană.
Cu credinţa în Dumnezeul strămoşilor noştri, să ne urmăm cu încredere poruncile istoriei, fiindcă noi nu suntem aci în slujba nici unei misiuni străine, dar ne împlinim propriul nostru destin, slujind în acelaş timp rosturile Europei prin pavăza de jertfă pe care am ştiut-o totdeauna dărui”.
Mareșal Ion Antonescu
Sursa: IonCoja.ro
NOTĂ
Discurs a fost ținut de mareșalul Ion Antonescu în catedrala de la Chișinău, la 23 martie 1943, când se împlineau 25 de ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă.
